hey there stranger!

“am cunoscut mai demult pe cineva care semana mult cu tine. dar pe tine nu te
cunosc” [parafraza din “astazi NU se fumeaza” TNRS]


suntem doi oameni care se intalnesc dupa o zi grea. niciunul nu stie nimic despre celalalt, fiecare are niste ochelari de protectie pentru a-i usura procesul de vedere si de ascundere a eului in spatele unor aparente. se pornesc discutii generalizate, extinse in zone precum fizica, dragostea sau cartea. apoi, se ajunge la un punct critic.

punctul in care unul dintre cei doi simte nevoia sa bea un pahar cu apa exact cand celalalt incearca sa extraga mai multa informatie de la acesta. “brb”, tranteste-l ca sa ma trezesti la viata si sa-mi dau seama ca am uitat complet de tema aia nenorocita la mate pe care oricum nu mi-am rezolvat-o tot semestrul. intri intr-o usoara agonie, intrebandu-te de ce nu-ti este furnizata portia de pseudoefedrina pentru a te calma si a te distrage de la problemele adevarate pe care viata ti le pune in cale.

“neon”, nici ca se putea mai bine. taticu’ te trimite la culcare, tu vrei povesti si vorbe de duh in miez de noapte. de ce ai 17 ani la infinit? pe cand propriu-ti apartament in viena/paris cu borcanul de fericire inclus in dotarile standard? macar un bilet de tren sibiu-bucuresti nord sa ai in mana. unul care sa te duca pana la dan, care te face sa uiti de griji si dureri si de viata asta monotona pe care o duci in fiecare zi, de care incerci sa scapi cu fiecare ocazie dar aparent nu incerci prea tare, de scoala si teze si teste si teme si toate chestiile idiotice ce incep cu “te”…

imi amintesc ca scriam pe banca “http://www.vreau-departe.com/” si diriga m-a pus sa-mi spal banca, in interior si exterior. degeaba, dorinta odata impregnata poate fi greu doborata de putin cif si un spaclu strategic folosit pentru indepartarea reziduurilor de guma depozitate in mod agresiv in zone greu de atins [aka in banca]. cand ma gandesc cate vise imi sunt indepartate in felul asta doar din cauza obligatiilor aferente unei persoane semi-adulte, imi vine greu sa cred ca am ajuns la 17, daramite ca-mi doresc mai mult. si totusi, asta-s eu si n-ai ce-i face [daca nu ma iei si pe mine in calcul cand vrei sa faci o schimbare drastica de look si personalitate].

suntem doi straini ce-si cunosc viata tot mai bine, pe zi ce trece. pacat ca din cand in cand uitam sa ne mentionam anumite detalii signifiante despre noi. in fond, “intr-o zi vom lua trenuri care pleaca”. si sper ca urmatorul sa ma duca in capitala, la beculetele din unirii si kfc-ul din romana. tu cu ce straini iti duci existenta de zi cu zi?

[touch & go-straight to number one] [ai ghicit, si asta are legatura cu tine]

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email