xPRiment

it was a very good year

[pentru toti cei care stiu cat de mult imi place Frank Sinatra, mi-am luat libertatea de a reformula una dintre melodiile mele preferate de la el...si uite ce a iesit!]

[un nou xPRiment: rEmake the lyrics]

When I was seventeen
It was a very good year
It was a very good year for small town boys
And crazy summer nights
We’d hide from the lights
And smoke something green
When I was seventeen

When I’ll be twenty-one
It’ll be a very good year
It’ll be a very good year for city boys
Who’ll love me a bunch
And ask me for lunch
But I’ll go for none
When I’ll be twenty-one

When I’ll be thirty-five
It’ll be a very good year
It’ll be a very good year for blue-blooded guys
And me in disguise
I’ll dress like a bride
Keep my thoughts inside
When I’ll be thirty-five

And when the days grow short
I will remember these times
I will recall all the ones who meant something nice
Who did something good
Who saw through the wood
And I’ll say it clear
It was a very good year

Aici gasesti si versurile originale:

after sibiu tweet meet #1

tweetmeet collage 2First of all, I’m writing this article in english because I want to make sure that all participants understand it. It seems as if our first tweet meet was really a chance to get to know people from different cultures, with different jobs and lives but with one common passion: twitting. Not only have we met “one Aussie and one Dutch”, but a few people who attended the Marketing 24/7 conference also joined us.

After chatting on the terrace of the Continental Forum Hotel, we decided to move on to La Dobrun restaurant, where we had drinks and good romanian food. Because we always like to keep in shape, we went dancing at the Union pub/club and had a nice time over a few…other drinks. The night turned out to be a success because all the people were outgoing and willing to share their thoughts.

This was the first event that I organised, and I promise you it’s not going to be the last! :) I had a wonderful time getting to talk to all the people who took part at this first meet and I hope we will get to see each other a lot more often from now on.

Here is the list of people who took part at #sibiutweetmeet :

Vlad Gidea

Nosfer

Marius Miclea

Dheo

me

sufletpierdut

Diana Bota

Mariana Cosenco

Lucian Todea

Cristi Rus

Vladimir

Duncan

KenaSiu

Aurelian Sandulescu

Dan Virtopeanu

Voxline

SaltwaterC

Daliana

Ciprian Stavar

Rares Budac

Spixii

I hope you all enjoyed the evening and I’m looking forward to receiving new offers where we could spend the night. Until then, have a nice read/twitt :)

your turn

[un nou xPRiment twitteric]

if I would tell you that I’ve been a really bad girl these last few days, what do you think I could have been up to? I’ll give you a hint, to see what you can come up with :)

[young parisians-jump the next train]

avea ochi albastri

big blue eyessi culmea, habar nu aveam ca-i poseda pana cand nu l-am privit prima data in ei. observand ca de fapt, ceea ce are in suflet nu se potriveste deloc cu ceea ce arata in exterior. intotdeauna am crezut ca-i are caprui, poate verzi. dar niciodata nu mi-am imaginat faptul ca avea ochi albastri.

am vazut insa mereu ca avea sufletul albastru. ii placea sa lucreze pana noaptea tarziu, si era demn de apreciat pentru perseverenta de care dadea dovada atunci cand isi dorea sa duca la capat un lucru. practic, nimeni si nimic nu-l putea abate de la drumul sau prestabilit spre succes. insa, pentru un om cu ochi albastri, era al naibii de rigid si de implantat in success self development books-urile sale. poate de aceea nu am crezut nicicand ca i-ar avea tocmai de aceasta culoare. nu parea a fi purtatorul tipic de ochi de culoarea cerului. desi era un artizan, nu era tipicul de artist indragostit de pierderea inutila a zeitului.

cand m-a privit inapoi si mi-a spus: “avem timp sa povestim si alta data. eu acum am ceva de terminat”, am stiut ca ACESTI ochi albastri vor fi unii pe care cu greu ii pot trece cu privirea. cand vad ca si acum imi stau in gand, dupa atat timp de cand nu i-am mai vazut, ma intreb:

ochi albastri, oare iti vei spune vreodata povestea pana la capat?

[nosfer guestmix, pe care mi l-a dat fainul cu mare drag]

portrete

pentru ca exista oameni pe care simti nevoia sa-i arati lumii, in felul in care ii privesti doar tu. sa ii conturezi in ochii lor cu grija, cu indemanare, cu un strop de simt artistic si putina ironie, pentru a evidentia anumite caracteristici de care incerci sa nu te lasi impresionata, dar care te atrag inevitabil de ei.

pentru ca-n cele din urma, exista multi oameni ce-ti pasesc in viata si o parasesc inainte ca tu sa-ti fi putut schita trasaturile lor specifice. astfel incat iti incita tot mai tare interesul si te fascineaza o potentiala poveste pe care ai putea-o dezvolta, avandu-i pe ei in rolurile principale.

acest xPRiment are ca sursa de inspiratie realitatea ce ma-nconjoara, dar reuseste sa depaseasca granitele ei firave si sa patrunda pe taramul visului. sa te faca sa speri la o lume mai buna, mai blanda, mai frumoasa, fara a-ti da falsa impresie ca toti oamenii din ea sunt grozavi. exista multi cu potential, iar pentru toti ceilalti exista…portretul ce le este rezervat in urmatoarea perioada.

voi formula totul ca pe o poveste, pentru ca asta a devenit. o fresca a societatii in care ma invart si pe care o ador, un motiv in plus sa scriu, sa gandesc, sa iubesc si sa fiu.

iar pentru ca xPRimentul se va dezvolta in timp, le multumesc de la inceput oamenilor cu care-mi intersectez drumul, chiar si daca pentru o scurta perioada.

[oscar peterson-you look good to me]

[the night started out with a dj, but will it be him it will end with?]

bring the beat back

mister dj[de cand n-am mai facut un xPRiment literar? de mult!]

mergea acolo aproape in fiecare seara, dar niciodata nu-l vazuse. sau cel putin nu i se paruse ca-l vede pe el, eternul si fascinantul mister dj. era tipul care nu-ti iesea in evidenta decat dupa ce incepea sa vorbeasca, si asta doar daca erai genul de persoana pasionata de muzica. pentru ca, daca putea cineva sa te aduca intr-un trip emotional mixand niste simple beat-uri, acela era el. atunci uitai de locatia in care te afli si te lasai ghidata de instinct.

avea o mica problema, insa. nu-si dadea seama de faptul ca fiecare om trebuie abordat intr-un mod diferit, in functie de felul in care ti se afiseaza in primele 4 minute, cam asa cum ti se infatiseaza o melodie dupa prima auditie. i-ar fi fost mai simplu sa fie el insusi si sa-si asculte instinctul, insa prefera sa foloseasca tertipuri si cuvinte conversationiste, pentru ca nu sesiza diferentele intre cantitate si calitate. ce nu stia despre ea este ca nu-si dorea sa-i creasca numarul de fete pe care le-a chemat acasa in ritmul acesta, observand cum se afunda tot mai tare in niste lucruri ce nu-i pareau tipice. de fapt, i se parea ca ar fi fost mult mai dulce daca tacea.

baietii nu inteleg cateodata beneficiile unei pauze in vorbire. pe langa faptul ca se accentueaza misterul, se creeaza o tensiune irezistibila intre doua corpuri ce asteapta sa vibreze, aflate in mediul lor natural (in povestea noastra, sub imperiul muzicii bune). si strica tot farmecul momentului cu vorbe inutile, ce distanteaza si disperseaza starile intense pe care le traiesti in interior. e drept ca ramai cu un gust placut dupa un ocazional clash cu ei, dar cand esti o persoana care vrea sa asculte tot concertul, o simpla melodie nu va face aproape nicio diferenta in viata ta.

totusi, mister dj i-a dat fetei din poveste un imbold nou sa fie cu urechile ciulite atunci cand aude un ritm funky. unde crezi ca se vor intalni data viitoare?

[morphine-buena]

scopul scuza mijloacele

As vrea sa nu-mi mai fie frica de carti groase.

Sa pot privi un volum de peste 300 de pagini cu incredere, desi as stii ca-mi va rapi mult din timpul liber. Poate ca asta inseamna cu adevarat sa fii pasionata de literatura. Sa ai curajul de a deschide o carte despre care ai certitudinea ca-ti va schimba viata. Si mai presus de atat, sa ai curajul de a o inchide abia dupa ce ai poposit cu gandul pe ultima ei pagina.

Am o multime de carti ce gem din biblioteca-mi personala. Sunt stivuite dupa gradul de pasiune pe care mi l-au provocat atunci cand le-am vazut asezate in librarie. Imi pareau fiinte dulci, fiinte cu potential, fiinte pe care le-as fi putut iubi daca…erau mai aproape de mine. Asa ca m-am apropiat de ele. Le-am rasfoit. Am ajuns intr-o asemenea relatie cu ele, incat sa nu-mi mai pese de nimic atunci cand ajungeam in preajma lor.

Eram doar eu si cartea. Ne priveam si ne admiram una pe cealalta, dorindu-ne mai mult decat o privire pasagera. Fiind sigura de succesul unei tranzactii reusite,sfarseam prin a o cumpara. Dispuneam de bani destui, dar exista mereu o umbra de nehotarare in mintea mea. Astfel incat, odata ajunsa acasa, o puneam in biblioteca la sectiunea “urmeaza sa te citesc”. Ca mai apoi sa alerg inspre librarie in cautarea unor volume noi.

Intr-un fel, mi-e teama ca o carte groasa nu ar fi in stare sa inteleaga de ce o las deoparte si-mi vad de activitatile zilnice. De ce trebuie sa-mi fac temele la mate si ma ingrijoreaza notele de la scoala. De ce citesc si alte carti, mai subtiri, in paralel, fara sa am impresia ca o tradez. De ce decid brusc sa o las deoparte si sa uit de ea o vreme.

Poate ca pur si simplu, unele carti groase nu sunt facute pentru a fi citite, ci pentru a fi puse in raft. Desi nu cred ca praful ar avea onoarea sa patrunda intre paginile pe care nu am reusit eu sa le descifrez.

[urmatorul meu xPRiment e simplu, si totusi foarte dificil: am 5 carti groase pe rol, despre care vei putea citi mai multe in curand aici]

[am rezistat 5 zile si 23 de ore fara net. si mi-a ajuns pana in vacanta!]

paranoia (la teve)

broken tvExista sansa sa fi fost de vina starea mea destul de aiurea de sanatate care m-a tinut in casa in weekend, dar in ultimele zile mi-a fost GREU sa nu intru pe net. Atat de greu, incat am dat in alta dependenta doar de dragul de a fi informata. Tembelizorul e plin de porcarii, mon cher! De aceea am incercat sa inteleg si motivele pentru care “a minti poporul cu televizorul” ar aduce castiguri unor oameni din spatele ecranului, oricare ar fi acestia.

In dorinta de a vinde, s-a ajuns la un compromis intr-ale calitatii care indeamna “consumatorul” obisnuit de televizor (acesta se gaseste in numar mai mare decat cel de internet pe plaiurile mioritice) sa se indobitoceasca treptat. Ideea de baza de la care porneste orice canal de televiziune este sa acopere o plaja cat mai mare de gusturi, pentru a putea vinde cat mai multe reclame in spatiul publicitar.

Ce ma ingrijoreaza e ca emisiunile sunt construite “dupa chipul si asemanarea” telespectatorului, in ideea de a atrage o audienta cat mai mare. Zapand printre atatea balarii, am inceput sa-mi fac griji pentru evolutia…viitorilor cumparatori de vise si detergente. Atunci cand privesti si primesti atatea false “informatii” esti tentat sa le dai crezare, astfel incat ai impresia ca Naomi si Nikita chiar sunt niste…legende urbane. Pacat!

Aici intervine internetul, care iti permite sa-ti selectezi informatiile pe care doresti sa le primesti, dar care evolueaza dintr-un mediu de informare si comunicare banal intr-unul de entertainment si interactiune constanta (also known as Web 2.0). Incet incet imi dau seama ca Internetul nu e chiar the evil witch I previously thought it was, desi are un potential extraordinar de dezvoltare.

Este internetul viitorul firesc al umanitatii? Cum crezi ca va arata mediul online in 5 ani de zile?

[miercuri noapte revin, promit!]

first signs

victorasAm pus la bataie un plan de joc: in fiecare zi fac un lucru care-mi place, un lucru care nu-mi place si un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata. Asta pentru a mai condimenta putin xPRimentul.

Day 1:

Pentru o prima zi in care imi planuisem total altceva, lucrurile s-au dezvoltat de la sine intr-un mod destul de interesant. In prima faza, se pare ca m-am pricopsit cu o usoara raceala pe care promit sa o tratez cu mare grija, in asa fel incat sa nu-mi afecteze dorinta de a ma balaci la strand undeva in perioada imediat urmatoare (acestea fiind zise, am facut si lucrul care nu-mi placea, adica sa recunosc ca-s bolnava si sa nu las totul in mainile destinului).

Marea victorie pe ziua de azi a fost insa alcatuita din cele 50 de pagini de literatura americana postmoderna (citesti despre carte pe http://1001nopticucarti.wordpress.com ) pe care am reusit sa le citesc in liniste, stand in pat si gandindu-ma exclusiv la actiunea romanului in cauza. Practic, se poate spune ca e prima mea intalnire cu o lectura de placere din ultimele…4 luni de zile. Si doamne, cat bine imi face! (my own personal development books)

Surpriza a venit insa odata cu apusul soarelui: am fost invitata sa particip in calitate de sustinatoare (aka groupie) la o emisiune in care “protagonistul” era tocmai un om tare drag mie (nu zic nume, persoana importanta!). Am stat pentru prima data intr-un studio de televiziune si mi s-a parut un lucru pe care l-as mai face in viitor, insa privind din fata camerele de filmat. Intotdeauna am fost pasionata de lumea aceasta si azi am putut sa-mi confirm faptul ca se ridica la inaltimea asteptarilor mele.

Desi mi-e dor de net, am avut ocazia sa-mi consum din cele 1000 de mesaje incluse si sa abuzez din plin de bateria telefonului meu, astfel incat abia astept sa vad ce-mi rezerva ziua de maine!

Day 2:

Am decis sa marchez aceasta zi printr-o utilizare excesiva a aparatului foto, care incepe sa prinda curaj tot mai mare atunci cand iasa in lume. Ce tin sa-ti marturisesc e ca ii plac mult oamenii, mai ales aceia bine dispusi si dornici de a fi “trasi in poza”, iar azi s-a simtit ca acasa la majoratul lui Stef.

Faptul ca azi a petrecut si a dansat in rand cu mine nu e nimic comparativ cu emotiile pe care le-a simtit privind cel mai dulce baietel de 2 ani si jumatate, pe nume Victor, care a venit tocmai din Italia pentru a se intalni cu el. Am incercat sa ma prefac ca nu-mi plac copiii, dar recunosc ca pletosul asta mic mi-a pus capac! :)

In mod straniu, am realizat cate schimbari s-au produs in perioada mea de sedere online zilnica. Practic, se poate spune ca am fost plecata in excursie si m-am intors inapoi intr-o tara aproape irecognoscibila. Cred ca acesta ar fi lucrul pe care nu l-am placut in mod deosebit azi, dar poate fi luat ca o lectie de viata pe viitor. In fond, mai trebuie sa fiu si copilandra si sa trec prin diversele etape de evolutie.

La finalul serii, paseam prin Piata Mica cu pantofii in mana impreuna cu Julie, amintindu-ne de vara trecuta, de cafelele nocturne si de vremurile in care pur si simplu asa ni se scula. Acum suntem big big girls si nu ne putem lasa doborate de un scurt xPRiment numit viata!

Parce que je peux. xPRimentul continua si se intensifica, iar pe mine ma gasesti unde nici nu te astepti.

[urmatorul "semn" il primesti luni]

my ultimate on-offline challenge

So what? I’m 17 and I spend almost 4-5 hours online every single day, most of the time doing…practically nothing.

Yes, I do get a lot of information from thousands of sites and I network my brains off, but at the end of the day there is nothing that I can actually rely on receiving. It seems like investing into a business that didn’t give me any real, tangible profit for a bunch of time.

This is why I have decided to take a loop into reality. For 7 consecutive days, I won’t be opening my laptop for any other reasons than to listen to music or write a Word Document for my school projects. That’s right: no messenger, no twitter, no links, no hi5 and facebook, not even my e-mail address, if it’s not demanded by my computer science prof. I am curious to see whether the amount of information I receive will remain the same and whether I can handle living a full-on 24 hours a day existence with absolutely no diversion. In the end, there will be a pro/con list (and more that that) to show you what I have learned from this challenge .

During this virtual break, I’ll try to xPRiment everything else life has to offer. But, in order to make it a more pleasant and enjoyable activity for you, my dear english speaking reader, I’ll try to document my whole IRL (cica asa se scrie mai nou In Real Life) activity. A very special someone (aka colegul meu de banca si posesorul de iPhone Jei Jei) will be posting an article I write on my computer every once in two days and will be keeping you up with all the juicy details of my (not so) little xPRiment.

No, he’s not going to ruin my blog (please do not ruin my blog, ok?) and he’s not going to add any additional comments to the materials I will send him through a little thingie we like to call “memory stick” (to prove that I am not using the World Wide Web for any purpose). Because he can’t be answering your questions and/or comments, I will do that myself when I return, and I promise you I’ll be back fresher and more full of energy than ever.

Acestea fiind zise, sper sa ma sustii virtual si real (telefonul ramane deschis pentru orice persoana e draguta sa sune iar iesitul la cafele e a doua mea natura) si sa-ti placa sa citesti ce trebaluiesc atunci cand nu “stau pe net”. :)

Si uite cum a inceput vara xPRimentelor!

[ne vedem joia viitoare, in 21 mai]

1 2 3 4  Scroll to top