xPRiment

bucharest’n'body language

Ti-am pregatit un articol plin de detalii despre plecarea mea neasteptata duminica la Bucuresti si cursul de limbajul trupului la care am luat parte, pe care il gasesti dand click AICI.

Detaliile picante le-am pastrat pentru blog: am trecut peste una dintre cele mai mari provocari in privinta nesomnului in acest sfarsit de saptamana, am aflat ca e bine sa pleci de acasa cu lectia invatata si sa te astepti mereu la surprize atat din partea oamenilor, cat si din partea locurilor spre care te indrepti. Bucurestiul e un oras pe care am reusit sa-l descifrez (in mod uluitor) si de aceasta data fara vreo harta sau pregatire intensiva in acest sens, insa „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Mai bine previn decat sa atac data viitoare.

Cel mai important este sa ai incredere in tine, in orice situatie esti pus. Chiar si atunci cand ajungi in fata unui zid pe care scrie total altceva fata de ce te asteptai, conteaza sa-ti pastrezi calmul si sa-l escaladezi. Intotdeauna vei aprecia un lucru pentru care a trebuit sa muncesti din greu ;)

concluzii dupa ICDD

Saptamana trecuta am avut ocazia sa particip la prima mea sesiune de comunicari destinata studentilor (si elevilor deopotriva) din domeniul matematicii si informaticii. Desi nu mi-am exprimat direct pana acum aceasta latura, e important sa stii faptul ca ma aflu la finalul liceului german, sectia mate-info (info intensiv), iar informatica, atat ca materie, cat si ca suport de dezvoltare a mentalitatii, m-a pasionat de cand am scris primele randuri de cod.

Aceasta provocare s-a dovedit a fi foarte utila, deoarece la finalul zilei am tras o linie si am observat urmatoarele ganduri ce mi-au trecut pe durata acelei zile:

1. au fost emotii MULTE (primul meu speech si primele note pe care le-am adaugat felului in care imi doresc sa vorbesc in fata unei audiente si felul in care o fac momentan + cred ca si studentii erau mai “cruzi” in domeniul vorbirii in public, dat fiind ca nu am inteles scopul anumitor proiecte)

2. proiectele elaborate nu erau mereu destinate vanzarii si dezvoltarii ulterioare, ceea ce m-a surprins foarte tare (si nu tocmai intr-un sens pozitiv): mi se pare ca programarea e unul dintre acele zone in care, daca nu esti up-to-date, devii ob-so-lete intr-un timp foarte scurt, iar afirmatia unui baiat conform careia “daca eu stiu sa programez in X – nu-mi mai amintesc numele – 2005, imi ajunge” m-a socat.

3. fara cap si fara coada – asa s-ar fi putut caracteriza anumite aplicatii ce-si doreau sa imite alte aplicatii deja existente pe piata, insa aveau multe buguri, putine feature-uri si…no usability (in cadrul unei aplicatii urma sa-ti copiezi singur filmul de pe torrent daca doreai sa il ai intr-o baza de date a acesteia?!). Poate imi explica un programator dorinta aceasta de imitatie FARA a aduce nimic nou, original, DIFERIT la un program deja vazut, vandut, folosit. Mi-ar fi de folos pentru a nu judeca eronat proiectele ulterioare.

In final, am apreciat efortul tuturor studentilor din tara de a veni si a-si prezenta aplicatiile in fata unui juriu specializat si a “micilor critici” din public si sper ca ideile enumerate mai sus sa dezvolte intr-un mod pozitiv atat mentalitatea celor ce elaboreaza software-uri, aplicatii & co., cat si celor ce se ocupa cu promovarea si comercializarea acestora.

In fiecare programator zace un vanzator. Daca nu, stii unde sa ma cauti. ;)

de ziua mea

…vreau frezii, pentru ca-mi reamintesc ca-i primavara afara sau macar in sufletul meu.

…vreau bijuterii unice-n lume (facute doar pentru mine), pentru ca imi reamintesc de faptul ca-ti place sa investesti timp in a ma infrumuseta (in exterior si interior).

…vreau sa-ti ofer zambete “fara numar”, pentru ca ma bucur sa te incant cum stiu mai bine.

…vreau urari de bine, de sanatate si bucurie, pentru ca…imi plac. Mentin atmosfera calduroasa tot timpul :)

…vreau ca toate proiectele pe care le-am pornit in ultima vreme sa se concretizeze in motive noi pentru a zambi (de asta asta, cu satisfactia aceea de distanta parcursa cu succes). Vrei detalii? Le gasesti aici si aici…iar acesta e doar inceputul!

…vreau sa dau peste oameni care sa-mi ofere un motiv in plus pentru a-mi continua drumul in aceasta directie, care sa ma motiveze sa fac exact ceea ce-mi place.

…vreau sa-ti multumesc din nou ca ma indemni sa scriu, sa citesc, sa incerc sa-ti ofer momente de calitate pe acest bloguletz si…

…vreau sa-ti spun ca-ti pregatesc o surpriza:  xPRimentul se innoieste curand, fiindca are deja o varsta venerabila in online-ul romanesc!

Despre ce e vorba vei vedea exact atunci cand totul e gata :) Ce-i drept, fara tine nu pot face absolut nimic asa ca

…vreau sa-mi raspunzi la intrebarea:

CE INSEAMNA PENTRU TINE XPRIMENT.COM?

norocul ti-l faci singur…sau nu

Un sfarsit de saptamana cum nu se poate mai emotionant…nu mi-as fi putut imagina ca voi reusi sa xPRimentez atatea senzatii in doar 3 zile.

Totul a inceput joi seara, cand am fost anuntata pe twitter de castigarea unor bilete la concertul Vondei Shepard de vineri seara din Sibiu (yeeeeeey!). De atunci, surprizele s-au tinut lant! Concertul a fost mai mult decat ma asteptam: voie buna, o artista desavarsita care a stiut cum sa tina publicul in picioare cu ritmurile ei, muzica blanda, dar vibranta; ce m-a impresionat cel mai tare a fost sa vad atatia oameni veseli in acelasi loc. O oportunitate pentru a-i face persoanei iubite un cadou de Valentine’s, dar si o ocazie de a te simti bine in locuri mai putin conventionale (tinand cont de faptul ca “ne simtim bine” tot mai des prin cluburi si cafenele). Sunt inca invaluita de magia salii de concert luminata de prezenta Vondei.

Ziua de sambata a fost dedicata (aproape) in totalitate fotografiei, fiind o ocazie de a-mi depasi limitele in ceea ce priveste creativitatea+nesomnul. Chiar daca am ramas “inzapezita” in anumite momente, am reusit sa dezvolt 10 teme in cadrul Fotomaratonului Sibiu in imagini pe care sper sa le regasesc si la expozitia din 13 martie de la Centrul Cultural Habitus (in fond, a fost vorba de un concurs, e normal sa-mi doresc sa castig!).

E duminica seara si-n curand incepe o noua saptamana, cu noi provocari, cu un inceput de BAC de care sper sa scap cu bine. O noua sansa de a ma apropia de viitor si de a-mi incerca din nou norocul.

Pentru ca uneori ai noroc doar prin simplul fapt ca ai exact prietenii care te ajuta atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Multumesc!

[vonda shepard-searching my soul]

remember

…vremea cand numele meu se incheia cu .blogspot.com, cu toate afectiunile aferente unei bloggeritze minore si xTRem de ilegale. cand nu stiam ce-i ala SEO si-l confundam cu CEO (crezand ca poate o fi o noua forma de abordare a aceluias subiect). cand scriam articole si ma semnam prin propriile nazuinte, stiind ca “o sa cresc eu mare si va fac pe toti”.

heh, timpul a trecut rapid, lasand in urma doar o vaga amintire a celeia ce am fost mai demult. ce-i drept, afirmatiile facute in trecut stau mereu la dispozita celor cu adevarat interesati, uneori chiar si la indemana mea, pentru a analiza anumite intamplari, pentru a le reinterpreta. sunt cuvintele care ma definesc, care au conturat pe parcurs imaginea unei persoane dornice de noi xPRiente si calatorii, sunt acele fotografii care m-au acaparat intr-o forma sau alta si mi-au deschis orizontul, sunt eu. in portii mici si frecvente, cu bune si rele, cu sau fara cartile citite, temele facute, twitter-ul la zi.

pentru mai multe detalii, accesati-mi viata personala. sau dati click pe prima luna care va sare in cale. pentru ca bloguletzul, cuibusor de nebunii, implineste un an de activitate sub numele de xPRiment.com, insa, a fost si va ramane o parte din Andra Muresanu (future writer of dreams and desires).

[nouvelle vague-this is not a love song]

p.s. iti multumesc ca ma citesti si sper sa-ti ofer macar un motiv in plus cu fiecare articol sa o faci in continuare!

poezie de septembrie

Am inceput sa-ti pregatesc de ceva timp o colectie de ganduri, pe care (sper), in curand, o vei putea gasi prin magazine sub forma de carticica de dor, sau poate, cine stie, intr-o maniera mai deosebita chiar aici pe blog.

Ca sa intelegi mai lesne despre ce este vorba, iti voi povesti despre o pasiune a mea care nu vine de ieri-alaltaieri. Imi place enorm de mult sa scriu poezii, iar acum cateva saptamani mi-am regasit inspiratia necesara pentru a incropi un volum “de debut”. Un proiect cu inceput si sfarsit, un proiect plin de vise pe care doresc sa ti-l fac cunoscut prin intermediul acestei poezii:

nu clipi!

clipeai si incercam sa-ti tin
privirea intr-un chip strain
si sa pastrez macar putin
din visul care parea lin.

si incercam sa te opresc,
sa nu clipesti cand iti soptesc
ca am ajuns sa te iubesc
atat de mult, incat nutresc

sa-ti fur mereu ocheadele,
sa colind promenadele
avandu-te la bratul meu,
pastrandu-te in gand mereu.

dar ai decis sa tot clipesti
privirea mea sa n-o zaresti
si ai ramas doar doi ochi tristi
prin lume rataciti turisti.

Sper ca acesta sa fie doar inceputul unei lungi aventuri prin lumea literaturii. Si as dori din tot sufletul sa-mi impartasesti impresia pe care ti-a facut-o aceasta prima mostra de poezie.

O poezie pentru o zi de septembrie, luni.

[Horia Brenciu-Septembrie, luni]

mandrie fara prejudecata

atunci cand cineva imi demonstreaza intr-un mod atat de frumos cat de mult imi apreciaza scrisul, sunt cu adevarat mandra ca gandurile mele ajung in fiecare zi in locurile potrivite.

in fond, niciodata sa nu uiti ca daca scriu ceva, o fac pentru ca tie iti place sa ma citesti. si pentru ca-mi doresc sa-ti conturez povestea spunandu-ti-o pe a mea.

am ales sa-ti prezint in final videoclipul acesta, pentru ca face parte din categoria celor care “fac o diferenta”. o diferenta pe care imi doresc sa o pot face si eu intr-o buna zi:

red

woman in red dressin dimineata aceasta m-am trezit in cel mai imens si pufos pat in care dormisem vreodata.

se facea ca era mijlocul verii, si ma lafaiam, fara sa-mi dau seama unde sunt si de ce am ajuns aici, in asternuturile cubaneze ale unei pensiuni aflate la distanta mica de Havana. desi eram tentat sa arunc o privire pe geamurile acoperite de perdele albe, prin care aerul se dispersa si devenea respirabil, chiar usor racoros, am preferat sa arunc o privire prin camera intai.

un singur pat acoperit cu asternuturi fine, asezat langa o fereastra de dimensiune mare si o noptiera pe care era asezat un biletel. ma intrebam daca e pentru mine, si am facut impolitetea de a-l citi.

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

eram curios cine-mi pusese hartia acolo, pe cine trebuia sa astept.

apoi m-am asezat la fereastra si am contemplat atmosfera din spatele ei. oameni muncitori, care se miscau repede in toate directiile, o muzica imbietoare si plina de intelesuri ascunse, o paleta larga de culori si sentimente, toate la doar o infima distanta de mine.

am simtit-o dintr-o data pe pielea mea. m-a atins si m-a sarutat usor pe umar, m-a strans ferm de maini si m-a intrebat:

“iti place? ti-am pus o lume intreaga la picioare, din care iti poti alege sa vezi ce vrei!”

dar tot ce-mi doream eu sa vad era rochia ei rosie si felul in care se mula pe fiecare val al corpului ei. as fi vrut sa o prind de talie si sa o lipesc de pieptul meu pentru a nu-mi scapa niciodata printre degete. parea fragila, si-n acelasi timp se lasa ghidata de mainile mele in miscari, avand o usoara aparenta de felina.

m-a invitat sa dansam pe ritmuri calde, imbietoare si m-a apropiat atat de tare de ea, incat tot ce respiram era parfumul ei delicios. am strabatut toate culturile lumii prin miscarile de dans, ascunsi intr-o mica incapere de la poalele Havanei.

dintr-o data s-a oprit. se uita la mine si nu-i puteam vedea decat ochii. m-a lasat sa inteleg ca are ceva urgent de incheiat pana data viitoare cand ne vom intalni. si a disparut.

m-am trezit in patul meu micut de acasa, avand un bilet asezat pe noptiera:

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

o sa vedem in lumea larga, frumoasa mea doamna cu rochia rosie!

[buena vista social club-chan chan]

P.S. Vor mai scrie articole coloristice:

Brylu (Orange)

Evodani (Galben)

Dheo (Verde)

Dany (Albastru)

Andy Mihail (Indigo)

Florin Puscas (Violet)

just so you know

in seara aceasta la ora 20.00 voi publica un mic xPRiment marca Dheo, in care voi scrie un articol pe o tema ceva mai…coloristica. let there be rainbows in the sky!

astept parerea ta pe blog si sper sa iti placa felul in care voi aborda tematica!

enjoy ;)

coke live peninsula 2009

Se aduna o multime de trupe de diferite genuri. Se strang in jurul lor oameni de mai multe etnii, din mai multe categorii, cu mai multe frizuri si mai multe povesti de spus, se aseaza in corturi pe un camp, li se da de baut dupa chip si asemanare si se pun toti in fata unei scene imense.

Rezultatul?

Un festival foarte reusit din punct de vedere al lineup-ului, o ocazie propice pentru a putea studia natura umana intr-un mediu deosebit. Un motiv in plus pentru a dori sa fugi de acasa si sa nu mai deranjezi vecinul care nu iti suporta muzica data la maxim.

Cred ca fiecare persoana care a patruns in ultimele 4 zile in perimetrul festivalului a avut un scop oficial si unul neoficial pentru care a facut acest lucru. Unii si-au gasit jumatatea, altii au gasit un loc de distractii, cei mai multi au intalnit oameni cu aceleasi preferinte muzicale ca si ei si au descoperit noi metode de petrecere a timpului liber.

Eu am venit aici ca sa scap. Nu de casa, nu de griji, nu de parinti sau prieten. Am reusit sa scap de tensiunile acumulate in ultimul timp si sa-mi iau un ragaz pentru gandire. Pentru a face noi xPRimente alaturi de persoane cu care nu m-as intalni in mod normal.

Si desigur, am venit pentru atmosfera. In speranta ca in 2010 ma teleportez de la FelSziget direct la Sziget-the real deal.

[Iris-Pentru totdeauna]

1 2 3 4  Scroll to top