What happens if you don’t post regularly on your blog


As you might have seen, it’s been a really long while since my last post. I’ve never ever stayed more than one month away from this little place I like to call second home of my thoughts…and to be honest, it kind of turned into an xPRiment on its own to see just how much I could refuse to post anything online. It’s easy NOT to do something, but check out what consequences it can have on yourself and the people around you:

-an immediate result is that you start to get comfortable with not writing anything aside from your “chores” (University in my case, job posts in some other cases)

-you turn to social media a little less than before and tell yourself that “you’re better than this”, go online and start watching an insane amount of YouTube videos – true story :(

-then, you see how this situation slowly shifts towards offline activities that involved blogging and social media – less conferences, less events, less of the “getting to know new people and talking to them” energy you usually had and therefore less opportunities to find something (job, new ventures, new clients for your company) you were looking for

-even if you say you have NO readers at all and that nobody cares if you’re giving up on blogging, you start to hear stuff like “what happened, why are you not posting anymore?”, “do you still have a blog, does this blog still work?”, “you don’t write anymore, you gave up on your passion” (that hurt a lot) – even from people who you really didn’t expect to be reading your blog. This situation is even more inconvenient if you show off your blog in your CV (like I do) and a potential future employer checks out your online activity, sees that you haven’t been active in a long while and goes away. From your blog and from you as an employee.

All in all, nobody truly knows what you’re going through until you tell them. So to be very honest, I’ve been having quite a lot of disappointments lately and didn’t know for sure how to write about them. It occurred to me on several occasions that it was in the middle of the night and I wanted to Write Out Loud what I was feeling, but then just stopped – and chewed on my problems until they faded away.

But now I’m a little better than I was 5 months ago. I had the talks, I finished the 71 ECTS semester and I had the guts to tell you guys all about it (even if you’re my future employer and reading this, you had to know me just a little better before hiring me). We all go through these phases and we all have to lose some to win some. I just don’t want to lose the blog :) it’s a place that has helped me reach so many beautiful things in life and has brought me to so many good people. That’s why I’m asking you to give it (and me) another chance and check out what you get out of it in the next months. I’ll start being a conscious person and blog about my trips abroad, that’s a promise. And, even if they’re just bits of the experiences I’m living, I’ll start blogging about the events I’m attending, no matter what they’re about or where they are happening. That’s something that I owe to you and to myself.

Thanks for staying on board for this entire article and see you soon on this amazing journey called xPRiment! ;)

Tell me words, beautiful words

Sometimes I wonder whether I should also blog in German on xPRiment.com or create a new blog for my thoughts in Goethe’s language. If you have any suggestions, please comment below, it would be very helpful to know what you prefer.

Seeing as time goes by, it’s getting easier and easier to actually put my feelings out in words that were not spoken in my family (or taught during my 19 year interaction with Romanian culture and wisdom). This can only mean that good things are about to happen in the near future, because…well, because I’m a woman of words. I like my thoughts to be expressed as clearly and explicitly as possible and I’m aware of the importance of good quality communication in both the private and the professional sphere.

But it wasn’t always like this: after 12 years of intense studies in German (learning not only grammar and literature, but also Mathematics, Physics, Biology and co. in this language), I arrived in Austria only to find out that there is a lot more to a language that the obvious stuff you are taught in (a foreign) school. From Sackerl to Paradeiser, to one of my favourite dishes, the Käsespätzle, there have been immense transformations undergone in my head regarding the symbolic of words. Dialects and the various pronunciations that represent Austria’s federal states are a fascination to a person coming from a country with 20 million people that can technically understand each other and have far less differences in speech and writing.

So take some time and feel the poetry of words. Plain, simple words that have been scratched on a piece of paper or tapped into the virtual world that lies in front of us in the shape of a computer (or tablet, or phone). Take 10 seconds for this xPRiment: just play with some words that come up in your head right now and write a comment below, telling me what you thought about. After that, let’s see if we can make a poem out of them :)

Long Night of the Museums

Who ever hears Picasso, Monet, Warhol, Klimt, Manet, Cezanne, Giacometti and Michelangelo in the same sentence thinks about a looot of paintings hanging around with a lot of people trying to notice what they are actually meant to say.On saturday, I got the chance to be one of those people @ “ORF Lange Nacht der Museen” (ORF Long Night of the Museums), where one could pay a single ticket and be directed to all the museums in Austria. For me, two museums (and 5 exhibitions) in Vienna were more than enough, but I enjoyed a pleasant evening in the company of my friend from Jura, Teo, and the works of all these artists I previously spoke about.

Walking through the Museumsquartier, it came to me that I am living in a city of music and arts and I should take advantage of all these events in order to explore the other part of me that I’ve been hiding for so long: karaoke contests, here I come! :) Today (n.n. on Monday) I also realized that nothing’s going to be easy in the next couple of months, but it’s up to me to get the highest profit with the lowest amount of work.

I’m excited! I really am. And by tomorrow, I’ll know what a “Blockveranstaltung” (big big big course – this one will last 10 hours!) truly means. Until then!

Willkommen in Wien

We wish you a pleasant stay and a lot of new opportunities :)

Upon my arrival in Vienna, I’ve managed to get my stuff (my many, many, many stuff) in their right place, to order a Master Card (Bankomatkarte), receive a health insurance and a paper that states that I’m living in the city for the next couple of…years and briefly discover the benefits of being a student at the WU.

It all started out on thursday, when the new students @WU had their “Welcome Day”, which included presentations of our fields of study, of the scolarships we are able to obtain and, most importantly (to me), of the reknown “Auslandsemester” (exchange semester) that we have to complete in order to finish the Bachelor of Science (in the field International Business Administration, which is what I am aiming for). Although there were a lot, and I mean A LOT of new students, it seemed as if every speech was designed to discover what you want for yourself in the future.

The thing that I realized about WU is that nobody is pushing you to complete your studies in time. You are the one who chooses when you want to take your classes, if you want to learn for your exams, if you want to take your exams. Yet, you are the one who has to find out a way to push yourself to the limits. Face your fears, go that extra mile that takes you from being a “Matrikelnummer” to a full time commited person.

xPRimenting Vienna as a student may be a big risk, but it’s a risk I was always eager to take. So hop on board and join the WU-bim (tram) to victory!

I’ll be back right after the Long Night of the Museums ;)

V for 3

Am fost plecata cam mult timp, asa-i?

Oh well, I’m back! :) ) Si vin mai vancouverizata ca niciodata, pentru ca tocmai ce am implinit trei zile de cand sunt pe plaiurile continentului american, in frumoasa Canada. Ce visam anul trecut in vara s-a implinit acum, asa ca am ajuns la nasica mea frumoasa, Denisa, in Vancouver si petrecem vreo 3 saptamani timpul in cele mai nastrusnice moduri posibile.

Sa incepem cu Day 1: am avut parte de-un drum lung si de-un Starbucks rece exact la sosirea in aeroport (yeey!), de intalnirea cu cativa prieteni romani ai Denisei si de-un somn lung si odihnitor. Dimineata urmatoare (la ora 14) am pornit catre Downtown (Robson Street – vezi poza) cu Skytrain-ul si am ajuns pana la Oceanul Pacific, pe plaja English Bay.

Atat mi-a trebuit ca sa intru in atmosfera de vacanta! Din momentul acela am simtit cum aerul proaspat a inceput sa patrunda in plamanii mei, Starbucks-urile au aparut la tot pasul si antenele mi s-au extins pentru a descoperi modul in care vanzatoarele din magazinele de cosmetice se ocupa de customer service. E FASCINANT!

Totul e fascinant :) Totul e nou, diferit, mai mare si putin mai galagios, mai 3d (am vazut ieri – ziua 3 – filmul Step Up 3d la un cineplex ENORM, un o punga de popcorn ENORMA in brate, o cola ENORMA langa mine si o pofta ENORMA de viata!), mai…mai mai. Aseara mi-a venit randul sa cant la karaoke cu 11 oameni din 5 culturi diferite (toti sunt canadieni, dar fiecare are cate-o trasatura fizica specifica etniei sale) si m-am distrat atat de tare!

Desigur, vor veni si zilele cu muzee, parcuri nationale si obiective mai “clasice” de vizitat (desi am planuit clar ca aceasta excursie sa nu aiba nimic in comun cu tot ce am xPRimentat inainte). Ma bucur de fiecare clipa si sper sincer sa te fac sa zambesti citind aceste pasaje. Am descoperit ca singura metoda prin care poti zambi cu sufletul este sa-ti doresti mult acest lucru: sa te uiti in jur si sa vezi frumusetile din viata ta, oricare ar fi acelea.

P.S. Incep sa-mi perfectionez romgleza :)

P.P.S. Abia astept sa ascult de nenea T-pain si sa fac o baitza in ocean: take your shirt off!

prin lume

Ce mai faci?

Cum iti merge? Cum stai cu dragostea? Unde ai intrat la facultate?

Nimeni nu te mai intreaba pe unde ti-e plecat sufletul. Aparent pare destul de la locul lui, fericit de toate victoriile pe care le-a dobandit intr-un timp atat de scurt si pregatit sa mearga mai departe. Superb, sublim, perfect (dar care lipseste cu desavarsire). Ce faci atunci cand vezi atat de multe locuri incat nu mai stii pe unde ti-ai lasat sufletul sa zburde?

Cine il gaseste pe al meu, e rugat sa-l aduca inapoi. Ofer o recompensa grasa, constand in cel mai frumos zambet pe care il posed. In felul acesta, voi invata cum sa nu-mi mai fie frica de inevitabil si sa traiesc fiecare clipa.

Viena, Vancouver, Viena si o noua viata (si-ti promit ca voi tine in sfarsit un jurnal online de calatorie, in asa fel incat sa ne bucuram impreuna de fiecare descoperire de pe continentul american si de pe plaiurile austriece). O plecare prin lume pentru a descoperi din nou fericirea.

Un xPRiment cultural, emotional si spiritual. Vrei sa il parcurgem impreuna?

FITS 2010: voluntariat

E uimitor sa vezi cati oameni poti aduna pentru o cauza nobila. In cazul nostru, e vorba de promovarea artei si culturii in cele mai variate forme ale sale prin intermediul oamenilor cu o dorinta pregnanta de a xPRimenta din placerile de a sta in culise si a vedea exact cum se pune in scena o piesa de teatru, in cele mai mici detalii organizatorice. Ma refer evident la voluntarii Festivalului International de Teatru Sibiu, oameni tineri si plini de energie imbracati in tricouri negre cu logo-ul festivalului si pregatiti oricand pentru a intra in actiune.

Astazi, participand la expozitia lui Dan Perjovschi (despre care vei afla mai multe maine) din curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”), am avut ocazia de a ma intalni cu o colega de liceu ce contribuie pentru prima data la organizarea festivalului in calitate de voluntar si care m-a indemnat sa-mi amintesc motivele pentru care am devenit acum 3 ani voluntara la programul Sibiu-capitala culturala 2007. Sonia mi-a povestit despre faptul ca priveste aceasta oportunitate drept o ocazie de a promova cultura intr-un mod activ, contribuind cu resursele proprii la “imbogatirea” zilelor de festival si participand intr-o echipa mare, in care gaseste tineri apropiati ei ca varsta cu care are foarte multe lucruri in comun.

A fi voluntar inseamna mai mult decat a depune un efort inspre implinirea unui vis comun. Inseamna munca in echipa, drumuri prin oras, oportunitati mari de a cunoaste oameni ce ar putea fi interesati de ceea ce ai de oferit, prietenii si activitati de grup menite sa creeze un mediu cat mai placut pentru cei implicati. Cu momente placute sau grele, activitatea de voluntar iti schimba mentalitatea si te determina sa privesti lumea ce te inconjoara dintr-un unghi diferit.

Pentru toate eforturile depuse felicit toti voluntarii FITS 2010 (si nu numai) si le doresc mult SUCCES in tot ceea ce intreprind!

Prima data

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit:
La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” :) )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu” :)

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

de unde sa invat?

Ti se da o tema de lucru pentru scoala, facultate, job si te apuci sa cauti. Ai un termen 2 luni de zile pentru a o duce la bun sfarsit, deci nu te grabesti sa o rezolvi in prima perioada a acestuia. Brusc, iti dai seama ca maine/saptamana viitoare trebuie predat totul, finalizat, cu floricele si toate in buna regula iar prima ta initiativa este sa-i dai un mesaj prietenului tau atotcunoscator de pe mess: “Cum pot rezolva x?”. Raspunsul sau e sec si te scoate din sarite: “Cauta pe google!”.

Dar asa e! Google a devenit cel mai bun prieten al omului care are nevoie de informatie rapida si eficienta. Pe langa faptul ca gasesti TOATE referatele posibile si imposibile cautand pe Google, vei vedea ca intr-o mica sesiune de link-uri (in care intri pe un site interesant, dai click pe alt site ce suna bine si asa mai departe) poti gasi o gramada de resurse foarte utile din care ai ce invata. Majoritatea site-urilor pe care le am in google reader le-am descoperit prin mici “accidente” si, precum xPRimentele de stiinta ce schimba lumea, au schimbat modul in care percep anumite aspecte ale vietii.

Nu stiu in ce domeniu lucrezi (poate ai chef sa-mi spui acest lucru intr-un comentariu), insa stiu ca daca nu mai ai fonduri pentru achizitionarea cartilor de specialitate…cum mi se intampla si mie momentan, te poti inscrie pe twitter si poti cauta prin search oamenii din Romania sau strainatate care activeaza in acelasi domeniu. In functie de relevanta tweet-urilor (mesajelor) pe care le transmit, le poti da follow si sa incerci sa citesti cel putin 10 link-uri dintre cele trimise de acestia pe saptamana. Avand in vedere ca eu imi doresc sa lucrez in domeniul marketing-ului, acest lucru s-a dovedit a fi unul dintre cei mai utili pasi pe care i-am facut in ultimul an pentru cariera mea. Vei gasi pe twitter oameni care organizeaza evenimente pentru cei din bransa ta si poti sa te inscrii online la ele; e o sursa interminabila de bloguri si site-uri utile; e un fun way to make new friends care sunt interesati de aceleasi lucruri ca si tine.

O informare constanta inseamna faptul ca ajungi mult mai usor si mai ieftin la rezultatele dorite, iar acest lucru se traduce intr-o ascensiune din punct de vedere profesional pentru tine. Foloseste twitter-ul si google reader-ul pentru acest scop, invata sa cauti in toate locurile posibile e-bookuri (acestea se ofera de obicei gratuit pe site-urile oamenilor ce-si doresc sa creasca interactivitatea paginii lor, de asemenea vei gasi si multe whitepaper-uri sau studii de caz daca stii cum sa te orientezi) si INTREABA. Poate nu-l mai intreba pe acel coleg atotstiutor despre proiecte, cat pe alti oameni ce sunt dispusi sa-ti ofere informatiile necesare.

Iar in privinta faptului ca ti-ai lasat proiectul pe ultima suta de metri, hai sa stam intr-o zi la povesti despre time management. Eu azi ma apuc de un xPRiment in acest sens! :)

Tu ce surse folosesti pentru a invata mai multe despre domeniul tau preferat de activitate?

P.S. Daca exista vreun termen din acest articol pe care nu il intelegi foarte bine, trimite-mi un comentariu si il voi explica ;)

xPRimente fotografice

O chestiune destul de putin cunoscuta despre mine este pasiunea pentru fotografie pe care o am inca de la varsta de 8-9 ani, cand furam camera foto pe film a tatalui si incercam sa pozez lumea interesanta pe care o gaseam (de obicei, in vacantele la mare, atunci soseau ocaziile potrivite). Ulterior, aceasta s-a dezvoltat pana la aparitia unui aparat “sapuniera” (happy birthday 14 ani), cand visele au inceput sa prinda contur: m-am axat mereu pe prezenta umana in fotografiile mele, dar trebuie sa recunosc ca am incercat sa realizez si niste fotografii in natura (fara prea mare succes la vremea respectiva).

Liceul a marcat deschiderea catre o noua latura a fotografiei iar faptul ca am aflat la momentul potrivit de Kulturzentrum si ale sale proiecte fotografice a insemnat o ascensiune vertiginoasa pe acest plan. La 15 ani lucram in laboratorul foto, prelucram propriul meu film alb-negru si tot cam atunci am inceput sa apreciez fiecare shot, fiecare click. Mi s-a pus in maini primul SLR pe film despre care nu iti mai pot spune din pacate nimic, deoarece nu cunosteam niciun detaliu tehnic in acea perioada: am avut insa timp sa invat. 30 de poze, un film, 5 momente pe care aveam sa le asez in revelator pentru 15 minute, ca apoi sa scot la iveala interpretarea mea: acestea au precedat primei mele expozitii foto.

Kulturzentrum-ul mi-a crescut si apetitul pentru DSLR-uri, deoarece la un an dupa expozitia “Alb-Negru” a urmat workshop-ul de moda, la care am invatat sa pozez si sa fiu pozata, devenind fotograf, apoi model. Mai tin minte si azi felul in care ma straduiam sa scot ceva bun cu ajutorul Nikon-ului D70, cum o faceam pe modela mea sa rada si faptul ca am obligat o tanara inocenta de 16 ani sa poarte tocuri O ORA intreaga cand ea nu mai facuse asta niciodata. Ah, the red shoes and the banana…

Vacanta dintr-a 10a si a 11a a insemnat progresul: am fugit la Bucuresti ca sa-mi achizitionez propriul meu DSLR, un Nikon D40 pe care il iubesc si azi (dar pe care l-as pimpani cu un obiectiv ceva mai bun; un f mai mare si un spectru mai larg) si de acolo…potopul! Anul trecut pe vremea aceasta deveneam “fotograf profesionist” in urma cursului foto pe care l-am urmat in Sibiu, apoi fotografiam fete nud (in vara, in cadrul unui nou curs), in martie luam locul 2 la fotomaratonul Sibiu si-n cele din urma mi-am castigat “painea” din fotografii de la concerte hip-hop (pe care le puteti vedea aici si aici).

In mod straniu, n-am fost nicicand tentata sa-mi fac un blog foto sau sa-mi incarc creatiile pe flickr, deviant, etc. Dar voi aseza o stelutza la acest articol si ma voi gandi serios daca nu ar fi o investitie de timp rentabila pe viitor.

Tu ce ai xPRimentat in domeniul fotografic?

1 2 3 4  Scroll to top