tipe

loc pentru talentati

Bine te-am gasit in lumea unde creativitatea a invins plictiseala si lipsa de chef de viata! Aici vei gasi oameni cu chef de joaca, oameni carora le place sa fie diferiti si sa isi manifeste parerile prin intermediul unor aspecte mai mult sau mai putin tangibile! Esti pregatit?

Azi il vei cunoaste pe Juan Francisco Casas, un artist ce se bazeaza strict pe talentul sau. Multumita Darianei, am avut ocazia de a-i cunoaste o parte dintre opere, printre care si:

Ce DSLR a folosit? :) Niciunul! Isi foloseste pixurile BIC pentru a realiza aceste capodopere dupa inspiratia unor fotografii pe care le face prietenilor sai.

Fiecare persoana are un talent deosebit, ce-l diferentiaza de cei din jurul sau! Care e talentul tau?

Prima data

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit:
La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” :) )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu” :)

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

norocul ti-l faci singur…sau nu

Un sfarsit de saptamana cum nu se poate mai emotionant…nu mi-as fi putut imagina ca voi reusi sa xPRimentez atatea senzatii in doar 3 zile.

Totul a inceput joi seara, cand am fost anuntata pe twitter de castigarea unor bilete la concertul Vondei Shepard de vineri seara din Sibiu (yeeeeeey!). De atunci, surprizele s-au tinut lant! Concertul a fost mai mult decat ma asteptam: voie buna, o artista desavarsita care a stiut cum sa tina publicul in picioare cu ritmurile ei, muzica blanda, dar vibranta; ce m-a impresionat cel mai tare a fost sa vad atatia oameni veseli in acelasi loc. O oportunitate pentru a-i face persoanei iubite un cadou de Valentine’s, dar si o ocazie de a te simti bine in locuri mai putin conventionale (tinand cont de faptul ca “ne simtim bine” tot mai des prin cluburi si cafenele). Sunt inca invaluita de magia salii de concert luminata de prezenta Vondei.

Ziua de sambata a fost dedicata (aproape) in totalitate fotografiei, fiind o ocazie de a-mi depasi limitele in ceea ce priveste creativitatea+nesomnul. Chiar daca am ramas “inzapezita” in anumite momente, am reusit sa dezvolt 10 teme in cadrul Fotomaratonului Sibiu in imagini pe care sper sa le regasesc si la expozitia din 13 martie de la Centrul Cultural Habitus (in fond, a fost vorba de un concurs, e normal sa-mi doresc sa castig!).

E duminica seara si-n curand incepe o noua saptamana, cu noi provocari, cu un inceput de BAC de care sper sa scap cu bine. O noua sansa de a ma apropia de viitor si de a-mi incerca din nou norocul.

Pentru ca uneori ai noroc doar prin simplul fapt ca ai exact prietenii care te ajuta atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Multumesc!

[vonda shepard-searching my soul]

incotro te indrepti, blondo?

cand ai in fata atatea vise pe care vrei sa le duci la bun sfarsit, cand in urechi iti rasuna muzica tarilor exotice si speri ca, intr-o buna zi, din femeia de afaceri pe care o vei duce in fiecare dimineata la birou se va intrezari aceasta adolescenta nebuna, dar mai matura si mai responsabila iti dai seama ca-ti va fi greu sa te pacalesti pe tine in viitor.

din copilANDRA n-a mai ramas decat numele in ultima vreme, avand in vedere ca mi se cere mereu sa iau viata mai in serios, sa citesc literatura clasica a veacurilor de aur, sa xPRimentez starile banale ale viitoarei corporatiste “de succes”. si sa-mi pastrez ambitia ascunsa intr-un loc pe care-l pot accesa doar eu, in momente de maxima criza inspirationala.

stii tu, draga cititorule, ca daca as stii ca-mi pot castiga painea doar prin a-ti scrie in fiecare zi cate-un articol despre sufletul meu, as face din aceasta pasiune o meserie in sine? mi-e teama ca viata e prea complexa pentru asa ceva. ca va trebui sa invat cum sa-ti vand vise, cum sa te fac sa-ti doresti sa ma cumperi, cum sa maschez orice defect printr-o aparenta calitate ce-mi va face produsul mult mai agreat de catre tine.

…cand as putea sa ma concentrez asupra calitatii adevarate, in detrimentul acestor chichitze definitorii societatii moderne de consum. dar rezolvam si problemele acestea de organizare, iar daca tie-ti va placea sa ma citesti si dupa ce voi fi devenit o blonda mai matura si mai responsabila, promit sa-ti las cel putin cateva materiale pentru posteritate. ca sa le dai copiilor si sa zici:

“nu stiu ce voia blonda asta de la viata, dar pe mine m-a convins sa fac ceva cu a mea!”

[the cat empire-song for elias]

printre ganduri

pour vousDaca e un lucru pe care-mi place sa-l descopar intr-o persoana care se afla in apropierea mea, acela e PASIUNEA. Pasiunea cu care lupta pentru a-si atinge scopurile, cu care infrunta ore de munca istovitoare pentru a capata xPRienta, care il indreapta spre un succes fulminant sau macar spre un drum plin de peripetii prin care se “initiaza” in tainele lumii.

De ce sa nu recunosc? Imi place sa ma inconjurez de astfel de oameni puternici, increzatori, care privesc viitorul cu optimism, fiindca ma ajuta sa-mi recapat fortele interioare. Oamenii veseli, zambareti, vorbareti si plini de idei starnesc in mine cele mai placute emotii, de fiecare data cand privirile noastre se intersecteaza.

Sunt acei oameni pe care i-am pastrat in albumele cu amintiri, printre ganduri si printre randuri, care s-au intiparit in sufletul meu si ma ajuta sa-mi regasesc inspiratia ori de cate ori imi doresc sa exprim ceva profund. Sunt muzele mele, dar in acelasi timp si mantra mea protectoare in fata obstacolelor.

Tu, privindu-ma cum cresc cate un pic in fiecare zi, esti cel care ma indeamna sa-mi intind aripile spre orizonturi indepartate. Sa zburd cu gandul indreptat catre stele si sa-mi indrept privirea catre miracolul fiintei umane.

Iti multumesc ca esti atat de superb, in toate felurile posibile!

[vita de vie-praf de stele]

piarista

Am sani mari, picioare lungi, pierce in buric, port fuste scurte, tocuri inalte iar cea mai grava problema pe care o experimentez intr-o zi obisnuita e faptul ca mi se rupe o unghie din cand in cand. Dar si pentru aceea gasesc leacul: pun pe ea putin super glue si o lipesc la loc. Apoi flutur din parul meu lung si blond, sugerand ca nu s-a intamplat nimic…si trec mai departe.

Sunt o optimista notorie si nu-mi place mai deloc sa scriu. O fac de obicei atunci cand caut pe gugel un referat la romana sau cand intru pe mess sa vorbesc cu iuby si nebunele mele. Dar in general prefer sa petrec ore intregi vorbind la telefon despre absolut orice si oricine. Pentru ca nu am o viata proprie, sau cel putin nu corespunde cu imaginea pe care o las a se intrevada in exterior.

Am reusit sa ma ascund atat de bine in spatele tuturor pozelor de pe hai faiv, incat lumea ma cunoaste mai degraba drept o diva greu de cucerit decat drept ceea ce sunt de fapt. Poate nu ma ajuta nici modelul de viata autoimpus. Am trecut de la Salinger la Dostoievski la Brian Tracy, si undeva intre “fi” si “optimista” mi-am dat seama ca nu mai sunt eu. Devin incet, dar sigur, propriul meu brand, propria mea inventie. Si nu stiu daca asta e cea mai buna idee pe care am avut-o pana acum.

[seria portretelor a revenit in forta odata cu aparitia domnisoarei de fata]

[george thorogood-bad to the bone]

continuitate

de multe ori, simt ca nu mai am motiv pentru care sa ma intorc in spate. ca am spus de prea multe ori “la revedere” pentru a mai saluta din nou.

mi-am facut damblaua. am avut si iubiti pe aici, dar am suferit din cauza chitaristilor frumosi cu plete lungi si accent usor frantuzizat si recent, am sesizat existenta altora, mai tineri si mai vanjosi. acum e randul tau sa treci prin toate xPRimentele pe care le faceam acum doi ani.

o sa ai multi prieteni falsi in scoala asta, dar o sa dai si peste cativa pe care ii vei pastra peste ani si ani de zile. o sa-ti dai seama mai tarziu ca tot raul a fost inspre bine, dupa ce-ti vei fi sortat atent cercul de prieteni si vei porni pe un drum pe care ai vrut de mult timp sa ajungi. vei suferi in the process, dar tine minte:

ai ajuns aici ca sa-ti demonstrezi ceva. sa arati ca poti sa faci o treaba buna si sa te distrezi in acelasi timp. sa te indragostesti o data, de doua ori, de cinspe ori, dar sa ai grija ca dupa fiecare relatie sa extragi macar un invatamant pe care sa-l folosesti mai incolo. sa afli cine-i fipsu, fipsa (eh, din pacate o vei cunoaste doar din povesti), sa vezi cum se organizeaza, cum se pierde si castiga un fasching, sa participi la balurile bobocilor si sa te hlizezi la tinutele miss-elor si misterilor (a se citi pe romaneste mister), sa te bucuri de cel putin un austausch si macar tu sa ajungi sa te imbeti crita la sambachshof (LUPTA pentru asta cu toate armele din dotare!).

nu va fi intotdeauna soare. stii bine ca nu la orice test se poate copia si ca de anumite note n-o sa scapi, oricat te-ai chinui. dar nu te lasa abatuta de probleme de genul acesta, ci concentreaza-te pe scopul tau final. daca acela este sa ajungi arhitecta, atunci deseneaza. daca vrei sa ajungi fotografa, pozeaza. daca stii ca vei fi fotomodela, zambeste in toate camerele. si daca te bate gandul sa te faci “femeie de afaceri”…invata. cand cineva incearca sa te injunghie pe la spate, lasa-l. e probabil un om mic, lipsit de importanta, care nu are o viata proprie indeajuns de interesanta. dar nu barfi. nu vorbi pe nimeni de rau pana cand nu ai ajuns in situatia acelei persoane si stii cum ai reactiona. nu ajunge TU omul mic.

o sa pleci din bruk cu zambetul pe buze, pentru ca vei stii ca ai facut istorie. si atunci cand dai peste o persoana dornica sa afle informatii pretioase, spune-i-le mai departe daca crezi ca merita. macar paseaza-i acest articol, si tot o sa priceapa ceva.

tie iti doresc sa ai un drum lin, frumos si presarat cu clipe de bucurie pe holurile acestei scoli. pentru ca, daca ai ajuns cu lectura pana aici, restul e floare la ureche!

tu ce alte sfaturi ai mai da unui licean?

[bug mafia-cu talpile arse]

P.S. Dictionar explicativ pentru cei care nu sunt din Bruk:

fasching=carnaval

austausch=schimb de experienta

sambachshof=loc in care orice brukist trebuie sa ajunga macar o data in viata (tabara de stiinte politice in germania)

fipsu, fipsa=legende vii ale brukului (profi foarte cunoscuti de generatii intregi)

red

woman in red dressin dimineata aceasta m-am trezit in cel mai imens si pufos pat in care dormisem vreodata.

se facea ca era mijlocul verii, si ma lafaiam, fara sa-mi dau seama unde sunt si de ce am ajuns aici, in asternuturile cubaneze ale unei pensiuni aflate la distanta mica de Havana. desi eram tentat sa arunc o privire pe geamurile acoperite de perdele albe, prin care aerul se dispersa si devenea respirabil, chiar usor racoros, am preferat sa arunc o privire prin camera intai.

un singur pat acoperit cu asternuturi fine, asezat langa o fereastra de dimensiune mare si o noptiera pe care era asezat un biletel. ma intrebam daca e pentru mine, si am facut impolitetea de a-l citi.

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

eram curios cine-mi pusese hartia acolo, pe cine trebuia sa astept.

apoi m-am asezat la fereastra si am contemplat atmosfera din spatele ei. oameni muncitori, care se miscau repede in toate directiile, o muzica imbietoare si plina de intelesuri ascunse, o paleta larga de culori si sentimente, toate la doar o infima distanta de mine.

am simtit-o dintr-o data pe pielea mea. m-a atins si m-a sarutat usor pe umar, m-a strans ferm de maini si m-a intrebat:

“iti place? ti-am pus o lume intreaga la picioare, din care iti poti alege sa vezi ce vrei!”

dar tot ce-mi doream eu sa vad era rochia ei rosie si felul in care se mula pe fiecare val al corpului ei. as fi vrut sa o prind de talie si sa o lipesc de pieptul meu pentru a nu-mi scapa niciodata printre degete. parea fragila, si-n acelasi timp se lasa ghidata de mainile mele in miscari, avand o usoara aparenta de felina.

m-a invitat sa dansam pe ritmuri calde, imbietoare si m-a apropiat atat de tare de ea, incat tot ce respiram era parfumul ei delicios. am strabatut toate culturile lumii prin miscarile de dans, ascunsi intr-o mica incapere de la poalele Havanei.

dintr-o data s-a oprit. se uita la mine si nu-i puteam vedea decat ochii. m-a lasat sa inteleg ca are ceva urgent de incheiat pana data viitoare cand ne vom intalni. si a disparut.

m-am trezit in patul meu micut de acasa, avand un bilet asezat pe noptiera:

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

o sa vedem in lumea larga, frumoasa mea doamna cu rochia rosie!

[buena vista social club-chan chan]

P.S. Vor mai scrie articole coloristice:

Brylu (Orange)

Evodani (Galben)

Dheo (Verde)

Dany (Albastru)

Andy Mihail (Indigo)

Florin Puscas (Violet)

actrita

sarao intalnesc deseori cand trec prin holurile liceului. pare o fire zambareata, dar remarc ca de obicei ascunde ceva in spatele surasului afisat ostentativ printre suvitele de par blond. desi nu iasa in evidenta printr-o vestimentatie excentrica (deci iti trebuie din start ceva “cunostiinte” pentru a ajunge sa-i cunosti talentul), are un je ne sais quois care te indeamna sa pornesti o conversatie.

de obicei, duci repede la bun sfarsit conversatia despre care iti vorbeam inainte, fiindca nu-ti spune nimic de care sa nu fi auzit pana in momentul vorbirii. e pacat insa sa pierzi o astfel de persoana din vizor doar pentru ca nu a reusit sa te acapareze cu primele ocazii. si stii de ce?

pentru ca atunci cand o vezi dansand, ti se pare ca ai patruns intr-o lume cu totul diferita. atunci cand o auzi cum interpreteaza un rol, observi cum intreaga actiune ti se dezvaluie in fata. orice asemanare dintre actrita noastra si cea de la teatrul din Sibiu (o alta papusa blonda cu multa atitudine) e pur…voita de soarta. pentru ca fiecare are felul ei de a lucra audienta cu stil si perversitate, astfel incat obtin ovatii si remarci pozitive la sfarsitul fiecarei prestatii. totul e bine cand

actrita este o artista, desi nu-si da seama de acest fapt…deocamdata. are nevoie de un stil de viata usor mai agitat, de un script cu mult substrat si o pr-ista buna. de ultimul aspect m-as ocupa eu cu draga inima, dar pe celelalte sper sa le realizeze singura in timp. pentru ca o actrita are nevoie de spatiu de desfasurare si conditii propice pentru a crea personajele.

crezi ca artistii merita o viata banala?

[telepopmusik-breathe]

portrete

pentru ca exista oameni pe care simti nevoia sa-i arati lumii, in felul in care ii privesti doar tu. sa ii conturezi in ochii lor cu grija, cu indemanare, cu un strop de simt artistic si putina ironie, pentru a evidentia anumite caracteristici de care incerci sa nu te lasi impresionata, dar care te atrag inevitabil de ei.

pentru ca-n cele din urma, exista multi oameni ce-ti pasesc in viata si o parasesc inainte ca tu sa-ti fi putut schita trasaturile lor specifice. astfel incat iti incita tot mai tare interesul si te fascineaza o potentiala poveste pe care ai putea-o dezvolta, avandu-i pe ei in rolurile principale.

acest xPRiment are ca sursa de inspiratie realitatea ce ma-nconjoara, dar reuseste sa depaseasca granitele ei firave si sa patrunda pe taramul visului. sa te faca sa speri la o lume mai buna, mai blanda, mai frumoasa, fara a-ti da falsa impresie ca toti oamenii din ea sunt grozavi. exista multi cu potential, iar pentru toti ceilalti exista…portretul ce le este rezervat in urmatoarea perioada.

voi formula totul ca pe o poveste, pentru ca asta a devenit. o fresca a societatii in care ma invart si pe care o ador, un motiv in plus sa scriu, sa gandesc, sa iubesc si sa fiu.

iar pentru ca xPRimentul se va dezvolta in timp, le multumesc de la inceput oamenilor cu care-mi intersectez drumul, chiar si daca pentru o scurta perioada.

[oscar peterson-you look good to me]

[the night started out with a dj, but will it be him it will end with?]

1 2  Scroll to top