rEvolution

before

poate ca asta e varsta la care trebuie sa o dai in bara de atatea ori, pana cand te dezmeticesti si-ti dai seama unde gresesti. la care primesti telefoane nocturne pe care nu-ti mai doresti sa le inchei si telefoane matinale la care nu-ti doresti sa raspunzi. la care iubesti sentimentul pe care ti-l confera o privire bine directionata intr-o seara la un party dintr-o cabana inzapezita, departe de stress-urile orasului.

poate ca acestea-s momentele potrivite in care sa citesti carti de marketing in loc sa-ti inveti la mate. sa te concentrezi pe orice mai putin pe…iminent. sa astepti ca furtuna sa te loveasca din plin si sa nu ai nimic de obiectat. in fond, daca e o stare pe care o astept de multa vreme, aceea e libertatea de a dansa in ploaie. sa alerg de gloante ce se-ndreapta spre mine ca urmare-a greselilor din ecuati rezolvate cu metoda lui cramer m-am saturat.

imi place sa dau peste povesti clasice de succes: copil cuminte, silitor, isi face mereu temele la scoala, repeta, invata, rezultate uimitoare la olimpiadele scolar totul finalizat intr-o diploma care nu-l ajuta sa zboare nici macar pentru o clipa, inaltandu-se din mediocritate.

dar, mai mult decat povestile clasice, imi place sa creez povesti neconventionale de succes. si, cu putin noroc, am toate sansele sa reusesc. tine-mi pumnii si asteapta-te la ce-i mai nastrusnic!

[empire of the sun - we are the people]

nedumerire educativa

Intr-un an de zile imi voi incheia socotelile cu scoala romaneasca, si-mi voi continua probabil drumul pe autostrazile europene ce duc inspre Viena. Desi am acumulat in acesti ultimi 11 ani de invatamant romanesc o multime de informatii din toate domeniile studiate in scoala, imi dau seama ca viitorul depinde de niste examene elaborate ca sa ne evalueze sporadic cunostiintele. Examene pregatite in graba de un guvern ramas fara sustinere parlamentara intr-o tara aflata in plina criza economica si politica. Suna interesant? Stai sa vezi ce urmeaza!

Am ajuns sa depindem de meditatii pentru a acumula cunostiinte pentru aceste examene, deoarece in acesti 4 ani programele nu au permis profesorilor sa predea materia solicitata in anumite ocazii la Bac. Subiectele sunt abordate pe ritmul repede-inainte, pentru a termina toate modulele aferente unui an scolar…si ghici ce? Toate informatiile primite raman stocate in memoria pasiva, pentru ca nu avem timp sa le aplicam, sa ne indeletnicim cu ele, sa le aprofundam si sa le sedimentam. Vom invata perfect anul acesta, vom avea rezultate remarcabile la Bac si nu se va pune problema sa nu fim admisi la facultate. Dar pretul pe care il platim e un an pierdut pentru a acumula niste chestii pe care le vom uita de indata ce nu ne vom mai folosi de ele.

Mi-am dat seama in timp ca e vorba de un intreg cerc vicios care porneste din neputiinta de a schimba sistemul, incercarea de a patrunde in el pentru a produce o revolutie de ordin intelectual si se sfarseste cu coruptia, odata ajuns la putere. Daca in joc sta natura individualista a omului sau elemente de alta natura, asta nu mi-am putut raspunde pana acum. Nu am reusit sa inteleg de ce exista atatea discrepante intre aparenta si esenta.

De ce nu functioneaza sistemul?

[nasul lui mario puzo a devenit cartea mea preferata, si mi se pare ca aceasta melodie se potriveste situatiei de fata.]

how to play the game

work. work. work.

deviza pare simpla (si daca stau bine sa ma gandesc, mi-a luat aproximativ 5 secunde sa scriu acest cuvant repetat de trei ori pe desktop). pare simpla, dar nu este.

pentru ca de multe ori te apuci de atatea chestii in acelasi timp, incat nu mai stii pe care sa o duci la capat prima…si termini prin a nu mai duce niciuna la bun sfarsit. mai ales daca esti genul de persoana “determinata, voluntara, cu spirit organizatoric si abilitati de a lucra intr-o echipa eficient”, sau daca iti plac foarte multe domenii si vrei sa faci o treaba frumoasa cu ele pe viitor.

in ajutorul meu au venit multi termeni noi, pe care, in afara business-ului, ii poti implementa in viata de zi cu zi. despre ce vorbesc mai exact?

focus. lucreaza tintit, cu finalul mereu in cap. stiu ca-ti suna “self developmentish”, dar chiar asa este. atunci cand stii din start de exemplu ca-ti doresti sa ajungi la facultate in viena si sa inveti “de la ei” o gramada de tehnici pe care le vei putea dezvolta ulterior, nicio carte nu ti se va parea prea scumpa pentru a obtine acest lucru. niciun impediment de ordin lingvistic nu va putea fi demontat, nicio meditatie nu va parea inutila.

exista momente in care am dubii cu privire la eficacitatea lucrurilor pe care le invat acum pentru viitorul meu. insa, fiindca stiu ca in final voi ajunge la ceea ce imi doresc.

tie ce-ti face jocul/jobul mai usor?

[ciara feat. missy elliot-work]

acest articol nu a fost scris cu placere

ci cu dezgust.

dezgust fata de problemele tarii in care traim. o tara interesata de biletele, de inregistrari facute pe sustache, de fotografii ale “vedetelor” produse de OTV in ipostaze intime, de barfe si de sarada.

o tara in care daca apari la toate posturile de televiziune si nu spui NIMIC, esti considerat o persoana importanta. o tara in care nu conteaza ceea ce esti, ci felul in care arati.

o reclama scumpa pentru un produs prost, pe care nu il poti vinde mai mult decat o data credulilor. pentru ca nimeni nu paseste o a doua data intr-un loc plin de mizerie, in care poate ajunge trecand prin mii de gropi si in care personalul angajat sa se ocupe de el o face intr-un mod scarbos.

nu-i de mirare ca am ajuns sa plecam in alte parti pentru a vedea frumuseti, mare si soare. nu-i de mirare ca suntem sictiriti, ca imbatranim mai repede si ca ne uitam dupa creme de riduri bune in loc sa gasim locuri exotice de vacanta atunci cand ajungem la pensie.

totul porneste din interior. atunci cand incerci sa faci o schimbare in sistem, nu o fa prin promovare, chiar daca este un proces important in crearea unui brand (chiar si de tara). incepe cu lucrurile importante: infrastructura, imbunatatirea personalului (prin instruirea sa corespunzatoare), oferirea unei experiente superioare calitativ clientului. apoi continua cu suprafata, lustruind-o in asa masura incat sa straluceasca in bataia soarelui.

pentru ca o femeie urata machiata frumos ramane o femeie urata. si Romania merita mai mult decat un strat superficial de fard.

foloseste aceasta ocazie pentru a raporta intregul articol la tine, si gandeste-te cum ai putea incepe o mica revolutie. poate prin pasi marunti, dar necesari, procesul de transformare ia loc intr-un ritm mai alert.

[unkle-rabbit in your headlights]

continuitate

de multe ori, simt ca nu mai am motiv pentru care sa ma intorc in spate. ca am spus de prea multe ori “la revedere” pentru a mai saluta din nou.

mi-am facut damblaua. am avut si iubiti pe aici, dar am suferit din cauza chitaristilor frumosi cu plete lungi si accent usor frantuzizat si recent, am sesizat existenta altora, mai tineri si mai vanjosi. acum e randul tau sa treci prin toate xPRimentele pe care le faceam acum doi ani.

o sa ai multi prieteni falsi in scoala asta, dar o sa dai si peste cativa pe care ii vei pastra peste ani si ani de zile. o sa-ti dai seama mai tarziu ca tot raul a fost inspre bine, dupa ce-ti vei fi sortat atent cercul de prieteni si vei porni pe un drum pe care ai vrut de mult timp sa ajungi. vei suferi in the process, dar tine minte:

ai ajuns aici ca sa-ti demonstrezi ceva. sa arati ca poti sa faci o treaba buna si sa te distrezi in acelasi timp. sa te indragostesti o data, de doua ori, de cinspe ori, dar sa ai grija ca dupa fiecare relatie sa extragi macar un invatamant pe care sa-l folosesti mai incolo. sa afli cine-i fipsu, fipsa (eh, din pacate o vei cunoaste doar din povesti), sa vezi cum se organizeaza, cum se pierde si castiga un fasching, sa participi la balurile bobocilor si sa te hlizezi la tinutele miss-elor si misterilor (a se citi pe romaneste mister), sa te bucuri de cel putin un austausch si macar tu sa ajungi sa te imbeti crita la sambachshof (LUPTA pentru asta cu toate armele din dotare!).

nu va fi intotdeauna soare. stii bine ca nu la orice test se poate copia si ca de anumite note n-o sa scapi, oricat te-ai chinui. dar nu te lasa abatuta de probleme de genul acesta, ci concentreaza-te pe scopul tau final. daca acela este sa ajungi arhitecta, atunci deseneaza. daca vrei sa ajungi fotografa, pozeaza. daca stii ca vei fi fotomodela, zambeste in toate camerele. si daca te bate gandul sa te faci “femeie de afaceri”…invata. cand cineva incearca sa te injunghie pe la spate, lasa-l. e probabil un om mic, lipsit de importanta, care nu are o viata proprie indeajuns de interesanta. dar nu barfi. nu vorbi pe nimeni de rau pana cand nu ai ajuns in situatia acelei persoane si stii cum ai reactiona. nu ajunge TU omul mic.

o sa pleci din bruk cu zambetul pe buze, pentru ca vei stii ca ai facut istorie. si atunci cand dai peste o persoana dornica sa afle informatii pretioase, spune-i-le mai departe daca crezi ca merita. macar paseaza-i acest articol, si tot o sa priceapa ceva.

tie iti doresc sa ai un drum lin, frumos si presarat cu clipe de bucurie pe holurile acestei scoli. pentru ca, daca ai ajuns cu lectura pana aici, restul e floare la ureche!

tu ce alte sfaturi ai mai da unui licean?

[bug mafia-cu talpile arse]

P.S. Dictionar explicativ pentru cei care nu sunt din Bruk:

fasching=carnaval

austausch=schimb de experienta

sambachshof=loc in care orice brukist trebuie sa ajunga macar o data in viata (tabara de stiinte politice in germania)

fipsu, fipsa=legende vii ale brukului (profi foarte cunoscuti de generatii intregi)

my ultimate on-offline challenge

So what? I’m 17 and I spend almost 4-5 hours online every single day, most of the time doing…practically nothing.

Yes, I do get a lot of information from thousands of sites and I network my brains off, but at the end of the day there is nothing that I can actually rely on receiving. It seems like investing into a business that didn’t give me any real, tangible profit for a bunch of time.

This is why I have decided to take a loop into reality. For 7 consecutive days, I won’t be opening my laptop for any other reasons than to listen to music or write a Word Document for my school projects. That’s right: no messenger, no twitter, no links, no hi5 and facebook, not even my e-mail address, if it’s not demanded by my computer science prof. I am curious to see whether the amount of information I receive will remain the same and whether I can handle living a full-on 24 hours a day existence with absolutely no diversion. In the end, there will be a pro/con list (and more that that) to show you what I have learned from this challenge .

During this virtual break, I’ll try to xPRiment everything else life has to offer. But, in order to make it a more pleasant and enjoyable activity for you, my dear english speaking reader, I’ll try to document my whole IRL (cica asa se scrie mai nou In Real Life) activity. A very special someone (aka colegul meu de banca si posesorul de iPhone Jei Jei) will be posting an article I write on my computer every once in two days and will be keeping you up with all the juicy details of my (not so) little xPRiment.

No, he’s not going to ruin my blog (please do not ruin my blog, ok?) and he’s not going to add any additional comments to the materials I will send him through a little thingie we like to call “memory stick” (to prove that I am not using the World Wide Web for any purpose). Because he can’t be answering your questions and/or comments, I will do that myself when I return, and I promise you I’ll be back fresher and more full of energy than ever.

Acestea fiind zise, sper sa ma sustii virtual si real (telefonul ramane deschis pentru orice persoana e draguta sa sune iar iesitul la cafele e a doua mea natura) si sa-ti placa sa citesti ce trebaluiesc atunci cand nu “stau pe net”. :)

Si uite cum a inceput vara xPRimentelor!

[ne vedem joia viitoare, in 21 mai]

“ce frumoasa esti cand zambesti!”

de floriiCand te gandesti la anumite persoane in timp ce-ti vezi de drumul tau pe strada. Cand alergi ca sa nu pierzi autobuzul spre scoala, fiind amuzata de faptul ca din nou nu ti-ai auzit ceasul desteptator si vei intarzia la prima ora. Cand deschizi un cadou pe care nu-l asteptai din partea unei persoane pe care nu o credeai in stare de ceva atat de promitator. Cand asculti vocea celui pe care-l placi cum iti povesteste despre niste lucruri de care habar nu ai, dar care-l pasioneaza. Cand iti dai cu ruj si-ti amintesti cat de mult iti doreai sa faci asta inca de cand erai mica, iti pui tocurile-n picioare si o pornesti la pas lent spre centru. Cand simti ca poti fi mare, dar sa ramai copilandra in zambet.

In fond si la urma urmei, viata e frumoasa chiar si dupa o cura intensiva de iluzii cu aroma de whisky. Pentru ca poti sa zambesti nestingherita amintindu-ti de toate lucrurile pe care le vrei cu adevarat, fara sa fii vulgara, pseudo-plictisita de viata si inchisa intr-o cutie lipita pe toate partile cu scotch.

Imi doresc sa ma pot trezi in fiecare dimineata si sa gasesc un motiv indeajuns de bun pentru a-mi smulge un suras. De asemenea, mi-ar placea sa te stiu si pe tine fericit. Cu ce te pot face sa zambesti?

[domnule, dansati? chiar daca pacino e preferatul meu!]

baby, we need a rEvolution!

nu crezi ca e timpul sa faci ceva?! acum este momentul sa lasi cafeaua jos din mana, sa-ti iei mana de pe mouse si sa incetezi sa te mai gandesti la sarcinile pe care le ai de indeplinit pentru maine, poimaine si saptamana viitoare. la intrarea in acest mic xPRiment iti lasi toate grijile si parerile legate de jiji, sexy braileanca sau ogica si te aduci numai pe tine, nepatat de toate stirile ce ti se perinda zi de zi prin fata ochilor.

simplul fapt ca oameni MOR in timp ce eu iti sugerez sa te relaxezi ii da acestui articol o nota usor sumbra. dar asta e lumea in care traim si tot ce putem face e…sa o schimbam. yes, we can! e mai simplu decat ai putea crede pentru inceput, dar efectul nu se va lasa mult asteptat. 

iti place sa comentezi despre nedreptatile care se petrec in lumea noastra? adori sa discuti despre politica si despre faptul ca nimic din tara asta nu merge cum ar trebui? faci ceva pentru a-ti imbunatati mediul inconjurator?

a-ti pune intrebari cu privire la motivele ascunse din spatele tuturor magariilor ce ni se intampla e in regula, a discuta despre ele e in regula, dar a actiona pentru a determina o lume mai buna e O regula. degeaba analizezi daca nu decizi sa iei o atitudine in aceasta privinta.

incepe de azi. aduna toate plasele pe care le-ai strans in ultima zi de shopping si refoloseste-le. ia ziarele pe care le-ai uitat de multa vreme pe birou si pune-le intr-una din plasele mai sus mentionate. undeva pe o raza de 5 km departare de tine exista un loc care se ocupa de reciclare si nu e greu sa ajuti si tu cu o mana (sau o plasa). gandeste-te la acea cauza pe care o sustii cu indarjire in conversatii si…pune mana pe telefon. fa-ti doleanta cunoscuta. doneaza-ti cartile vechi organizatiilor pentru salvarea copiilor sau fa-ti timp sa ajungi la un azil de batrani si sa vezi in ce conditii ai putea ajunge sa traiesti daca nu te intereaseaza nimic in jur. protesteaza, dar protesteaza intrand intr-o organizatie care scrie petitii si face ceva ca ele sa fie puse in practica. nu e atat nevoie de bani in lumea asta, cat e de implicare emotionala.

tu cum ai vrea sa-ti revolutionezi lumea?

[promovez pe aceasta cale un videoclip care-mi place MULT: puya - undeva-n balcani]

 Scroll to top