provocare

FITS 2010: voluntariat

E uimitor sa vezi cati oameni poti aduna pentru o cauza nobila. In cazul nostru, e vorba de promovarea artei si culturii in cele mai variate forme ale sale prin intermediul oamenilor cu o dorinta pregnanta de a xPRimenta din placerile de a sta in culise si a vedea exact cum se pune in scena o piesa de teatru, in cele mai mici detalii organizatorice. Ma refer evident la voluntarii Festivalului International de Teatru Sibiu, oameni tineri si plini de energie imbracati in tricouri negre cu logo-ul festivalului si pregatiti oricand pentru a intra in actiune.

Astazi, participand la expozitia lui Dan Perjovschi (despre care vei afla mai multe maine) din curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”), am avut ocazia de a ma intalni cu o colega de liceu ce contribuie pentru prima data la organizarea festivalului in calitate de voluntar si care m-a indemnat sa-mi amintesc motivele pentru care am devenit acum 3 ani voluntara la programul Sibiu-capitala culturala 2007. Sonia mi-a povestit despre faptul ca priveste aceasta oportunitate drept o ocazie de a promova cultura intr-un mod activ, contribuind cu resursele proprii la “imbogatirea” zilelor de festival si participand intr-o echipa mare, in care gaseste tineri apropiati ei ca varsta cu care are foarte multe lucruri in comun.

A fi voluntar inseamna mai mult decat a depune un efort inspre implinirea unui vis comun. Inseamna munca in echipa, drumuri prin oras, oportunitati mari de a cunoaste oameni ce ar putea fi interesati de ceea ce ai de oferit, prietenii si activitati de grup menite sa creeze un mediu cat mai placut pentru cei implicati. Cu momente placute sau grele, activitatea de voluntar iti schimba mentalitatea si te determina sa privesti lumea ce te inconjoara dintr-un unghi diferit.

Pentru toate eforturile depuse felicit toti voluntarii FITS 2010 (si nu numai) si le doresc mult SUCCES in tot ceea ce intreprind!

FITS 2010: inchisoarea de oase

In aceasta seara (30 mai 2010) am avut pentru prima data placerea de a participa la un eveniment indoor din cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu, editia 2010 la piesa de teatru “Inchisoarea de oase” in regia lui Eugenio Barba, interpretata de Teatrul Odin din Danemarca. Lucrul care m-a atras in sine la aceasta piesa a fost tocmai titlul, care-mi amintea pe de o parte de drama existentiala a lui I0na (de Marin Sorescu), iar pe de alta parte de povestirea scurta a lui Kafka “Vor dem Gericht” din descrierile pe care le-am citit in revista “Zile si nopti” (aleasa de catre mine drept cea mai buna sursa de ghidare in privinta alegerii pieselor de teatru la care sa merg).

In jurul orei 21.30 am fost purtati din statia de autobuze de la TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”) catre locul desfasurarii actiunii, la Hala Simerom de pe str. Galileo Galilei -despre care nu pot oferi prea multe detalii inca si am patruns intr-o sala incarcata de lumina lumanarilor arzande pe doua mese lungi.

Atmosfera pe care artistii au creat-o a fost pentru inceput una solemna, lipsita de cuvinte. Ulterior am realizat motivul pentru care au turnat vin in paharele celor din primul rand iar bucati mari de paine sedeau in fata acestora: recreerea scenei cinei cea de taina.

Piesa s-a bazat in mare parte pe evidentierea simbolisticii omului modern intr-o extensie a operelor pe care le-am numit mai sus. Dintre elementele pe care le-am considerat cele mai potrivite pentru ceea ce ma asteptam sa gasesc voi evidentia reinterpretarea unor pasaje din biblie: “Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor macelari pentru pace” (referinta clara la cruciade) si finalul in care barbatul ce-si purtase bucata de lemn pe parcursul intregii desfasurari a piesei decide sa infiga cuie in cartea destinului sau.

Mitul omului modern e probabil unul dintre cele mai dificile elemente de transpus plastic intr-o piesa de teatru, astfel incat se ajunge usor la un absurd al cotidianului combinat cu o multime de simboluri greu de inteles. Desi piesa a fost literalmente GREA, m-a pus in ipostaza in care sa-mi autoanalizez comportamentul in societate si sa reflectez asupra unor teme greu de dezbatut intr-un cadru social clasic (iesit la cafea cu prietenii).

Provocare: in ce moduri se poate utiliza o bucata de lemn? :) Astept comentariul tau!

Credit foto: Tony D’Urso

bucharest’n'body language

Ti-am pregatit un articol plin de detalii despre plecarea mea neasteptata duminica la Bucuresti si cursul de limbajul trupului la care am luat parte, pe care il gasesti dand click AICI.

Detaliile picante le-am pastrat pentru blog: am trecut peste una dintre cele mai mari provocari in privinta nesomnului in acest sfarsit de saptamana, am aflat ca e bine sa pleci de acasa cu lectia invatata si sa te astepti mereu la surprize atat din partea oamenilor, cat si din partea locurilor spre care te indrepti. Bucurestiul e un oras pe care am reusit sa-l descifrez (in mod uluitor) si de aceasta data fara vreo harta sau pregatire intensiva in acest sens, insa „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Mai bine previn decat sa atac data viitoare.

Cel mai important este sa ai incredere in tine, in orice situatie esti pus. Chiar si atunci cand ajungi in fata unui zid pe care scrie total altceva fata de ce te asteptai, conteaza sa-ti pastrezi calmul si sa-l escaladezi. Intotdeauna vei aprecia un lucru pentru care a trebuit sa muncesti din greu ;)

 Scroll to top