Portraits

portrete

Pentru ca exista oameni pe care simti nevoia sa-i arati lumii, in felul in care ii privesti doar tu. Sa ii conturezi in ochii lor cu grija, cu indemanare, cu un strop de simt artistic si putina ironie, pentru a evidentia anumite caracteristici de care incerci sa nu te lasi impresionata, dar care te atrag inevitabil de ei.

Pentru ca-n cele din urma, exista multi oameni ce-ti pasesc in viata si o parasesc inainte ca tu sa-ti fi putut schita trasaturile lor specifice. Astfel incat iti incita tot mai tare interesul si te fascineaza o potentiala poveste pe care ai putea-o dezvolta, avandu-i pe ei in rolurile principale.

Acest xPRiment are ca sursa de inspiratie realitatea ce ma-nconjoara, dar reuseste sa depaseasca granitele ei firave si sa patrunda pe taramul visului. Sa te faca sa speri la o lume mai buna, mai blanda, mai frumoasa, fara a-ti da falsa impresie ca toti oamenii din ea sunt grozavi. Exista multi cu potential, iar pentru toti ceilalti exista…portretul ce le este rezervat.

Am formulat totul ca pe o poveste, pentru ca asta a devenit. O fresca a societatii in care ma invart si pe care o ador, un motiv in plus sa scriu, sa gandesc, sa iubesc si sa fiu.

Iar pentru ca xPRimentul s-a dezvoltat in timp, le multumesc oamenilor cu care-mi intersectez drumul, chiar si pentru o scurta perioada.

arsita

De sub copac privea cum merele se prabusesc peste el. Acest fapt nu parea sa-i intrerupa lectura, ba dimpotriva, cu cat cadeau mai multe, cu atat era mai indarjit sa-si incheie capitolul. Sa treaca la unul nou, mai incarcat cu metafore, mai plin de sens.

De sub copac observa tihnit cum se misca umbra salvatoare, ce obisnuia sa-l protejeze de Soare. Era constient ca, odata cu sosirea amiezii, avea sa fie complet lipsit de grija paterna. Il asteptau calduri istovitoare, arsita se tavalea dupa colt, zambind, soptind vorbe dulci, dezvelindu-si nurii pentru a-l imbia sa-si lase cartea deoparte.

De sub copac nu contenea sa spere ca merele vor inceta sa se prabuseasca peste el, ca Soarele va fi bland cu el si nu-i va arde pielea, ci-l va bronza uniform, pregatindu-l pentru viata. Ca-i va oferi lumina pentru a-si duce cartea la capat. Forta pentru a se ridica si a-si continua drumul dincolo de livada.

De sub umbrela remarcam ca picurii imi murdaresc jacheta. Ca, dupa atatia ani de oras nazuiesc sa ma intorc sub copac, sa-mi recitesc povestea si sa revizuiesc randurile care mi-au parut prost formulate. Sa descopar sensurile ascunse ale cuvintelor ce mi-au fost adresate.

De sub palmier am realizat ca eu sunt scriitorul propriului meu roman.

[avand in vedere ca mi-e greu sa comentez situatia politica sau economica a tarii din ultima perioada, te voi delecta cu nitica literatura pentru o vreme. ca sa-ti mai iau gandul de la lucrurile rele din viata de zi cu zi]

mister B

“Everybody knows G is so last season! Now, it’s all about the B’s”[A.M.]

Cand a sorbit pentru prima data din Brandy-ul ce zacea in fata sa, am stiut ca am de-a face cu un adevarat lord, coborat parca din statia de metrou Romana special pentru a da ochii cu mine. M-am asezat aparent nestiutoate pe langa el, incercand sa trec cu vederea peste apropo-urile cu privire la palatul sau, caii putere din dotare sau pasiunea sa pentru viata cosmopolita, traita intensiv in marele Oras, pe care nu contenea sa le faca.

B stie ca viata nu este atat de draguta si simpatica precum pare la prima degustare. Si ca, pentru a urma un drum pe care l-ai trasat in momente de maxima activitate cerebrala, trebuie sa remarci cand e cazul sa sorbi din paharul de ambrozie sufleteasca si cand sa devii impasibil la orice tertip feminin.

Dupa o serie de figuri masculine ce mi-au trecut prin viata, e cazul lui B sa-mi reaminteasca despre fascinatia pe care o poate suscita o fiinta atat de stricta, si totusi atat de dragastoasa. O strangere ferma de mana, un sarut pe obraz si o remarca sarcastica in legatura cu sensul existentei au fost de ajuns pentru a-mi demonstra ca atractia initiala si sinapsele frenetice se pot contopi intr-un melanj pe cat de dulce, pe atat de acrisor.

Fiindca el m-a invatat ca fiecare isi poarta crucea si are propriul sau itinerariu de parcurs.

[jeremiah-I'm a star]

p.s. bine ai revenit prin seria de portrete pe care am inceput-o acum cateva luni.

 Scroll to top