poetique

trecutul de ne-ntrecut

din seria: trecute, dar nu apuse, iti prezint un material care trebuia sa ajunga in fata ta in urma cu mai bine de un an. la momentul respectiv insa n-am avut probabil curajul sa-l scot la lumina, astfel incat a aterizat printre mormane de draft-uri. iti prezint cu drag intrebarile pe care mi le puneam in 27.05.2008, atunci cand urma sa-mi inchei al zecelea an de scoala:

ploua, iar intamplarea face sa ploua in culori. dupa ce am pictat ani intregi cu picuri negri pe zapada alba, azi ploua colorat si ma patez pe tot trupul, alergand agitata printre curcubee si surasuri.

cand vara se apropie, cand englezul meu intra pe net dupa 2 luni de absenta si-mi povesteste ca vine la budapesta (aaaaa!), cand cambridge-ul sta pitit dupa colt si eu in continuare nu-mi fac temele (suna a deja vu), cand scoala se incheie si simt deja mirosul de bucuresti (si metroul aferent), totul capata un sens deosebit. mi-e mai mare dragul sa scriu acum, cu tot timpul asta inexorabil pe cap, amorul in vene si planurile prin suflet…picura cu vise neimplinite, dar marea de dorinte e infinita.

mai am doi ani si termin cu obligatiunile scolare, ramanand doar cu clipele placute in suflet si povestea despre toti si despre toate. dar unde ma va duce drumul de acum incolo? voi reusi sa ma autodepasesc aducand parisul pe harta facultatilor de vis? oare voi gasi fericirea acolo unde ma straduiesc sa o caut? in cele din urma, imi voi definitiva statutul de…om boem?

cand unele lucruri se incheie, altele trebuie sa le ia locul. si atunci vine momentul deciziei: de acum, incotro?

de-as fi stiut atunci ca nedumeririle acelea imi vor colinda mintea, m-as fi pregatit din timp cu niste raspunsuri elaborate, poetice, artificiale. in schimb, sunt constienta doar de un singur aspect: ca anul acesta imi voi gasi o rezolvare simpla pentru a elucida toate variabilele pe care le-am intalnit in acesti ani de studiu.

si ca, pentru o schimbare catusi de mica a lumii inconjuratoare, e nevoie de o schimbare majora a sinelui. pe care sunt dispusa sa o fac pe orice taram mi se ofera aceasta posibilitate.

[tiesto-feel it in my bones]

je chante pour passer le temps

descrierea asteptarii apasatoare.

asteptam sa mi te infatisezi in fata portii. sa vii dupa mine si sa ma scapi de tumultul interior ascuns dupa trei randuri de perdele. atunci  am descoperit ca nu vei ajunge niciodata din drumul tau si-asa intortocheat prin oras. tu ratacesti prin oras, eu fug de oras.

totul pentru un scop comun. totul pentru dobandirea statutului de om multumit de sine.

cand nu mai aveam eu rabdare, tu nu aveai chef de viata. cand eu muream incet inauntru, tu te raspandeai prin toate arterele mele neincetand sa-mi ceri sa ma sacrific, sa-ti donez macar un gram din sangele-mi plin de speranta, sa ma contaminezi cu germenii adulterini. sa ma abandonez cu gandul ca intr-o buna zi ma voi regasi la marginea drumului, implorand dupa un banut si o imbratisare. ca voi fi acea eu pe care nu o voi mai putea intruchipa nicicand. fiindca rolul nu imi mai apartine.

evoluand, am observat cum imi schimb interiorul. cum, fara ca cineva sa-si fi dat seama, am devenit tu si m-am sinucis in procesul de metamorfoza. si cand ai vazut ca te lasi in urma, ti-ai dat seama ca poti deveni eu in orice clipa. te-ai lasat prada gandului ca-n mine vei regasi vremea pierduta aiurea prin trenuri ce te indreptau catre iluzii. si ai uitat de regula de baza a oricarei miscari strategice de sah. ca orice piesa mutata inseamna o noua schimbare a jocului.

cu doi tu in dans, niciun pas nu mai parea corect amplasat pe scena. asa ca unul dintre tine s-a apucat de cantat.

je chante pour passer le temps. ca sa vad daca dupa multe cautari, voi reusi sa revin la normal.

[philippe leotard-je chante pour passer le temps]

 Scroll to top