plastic

idee (de) reciclat

Am inceput sa scriu pe la altii, iar pe-aici dau tot mai rar. Cu reviste de fashion in mana si gandurile indreptate catre cartile de marketing pe care nu le-am terminat inca de citit, n-am reusit sa gasesc pana acum inspiratia necesara pentru a reveni in mare stil in propria mea locuinta virtuala.

Si uite ca astazi, intr-un acces de nervi, mi-am doborat maldarul de haine ce zac fara nicio utilitate in dulap. Mi s-a parut absolut nedrept ca niste piese de vestimentatie pe care nu le-am mai purtat de peste 2 ani sa zaca intr-un loc in care as putea aseza niste materiale prietenoase, cu care ma imbrac mai des. De ce sa tin ceea ce pot arunca?

Am luat prima punga ce mi-a iesit in cale (fact curios pentru specia copilandrica: adun pungi, ca sa nu cer altele in magazin si pentru a salva lumea de la plastificare) si le-am indesat acolo, in ideea in care le plasez strategic in dulapul bunicii…oricum nu baga de seama ca a aparut un set nou de maieuri, bluzite si pantaloni pe care nu are cum sa le imbrace (le purtam eu la 13 ani).

Dar, in goana pentru debarasarea de hainele vechi, am trecut peste urmatorul aspect: sunt detinatoare a domeniului xPRiment, motiv pentru care, cel putin teoretic, ar trebui sa te tin mereu la curent cu ultimele incercari pe care le-am facut in viata de zi cu zi. Cu toata clasa a 12a, cu toate mutarile la Viena, cu toate proiectele online ce au intervenit in drum, am trecut cu vedere exact peste…miezul meu.

Asa ca, dupa aproape 8 ani de absenta de la orele de “lucru manual”, ma apuc de reciclat hainutze. Iau foarfeca, iau lipiciul (stii cumva daca exista in comert lipici pentru haine?), iau materialele si le dau din nou viata. S-ar putea ca-n prima faza lucrurile sa nu arate prea roz (ar fi nevoie si de-o masina de cusut de care momentan nu dispun), insa sunt sigura ca macar o data pe saptamana de acum incolo sa va arat ce-am reusit sa obtin.

Daca esti interesat de aceasta idee sau daca stii vreun site super tare de do it yourself de unde as putea deprinde cunostiinte noi, astept comentariul tau ;)

Lasati ideile sa vina la mine!

P.S. Acest indemn interior n-ar fi putut avea loc fara ca Beba sa ma fi inspirat cu blogul ei.

piarista

Am sani mari, picioare lungi, pierce in buric, port fuste scurte, tocuri inalte iar cea mai grava problema pe care o experimentez intr-o zi obisnuita e faptul ca mi se rupe o unghie din cand in cand. Dar si pentru aceea gasesc leacul: pun pe ea putin super glue si o lipesc la loc. Apoi flutur din parul meu lung si blond, sugerand ca nu s-a intamplat nimic…si trec mai departe.

Sunt o optimista notorie si nu-mi place mai deloc sa scriu. O fac de obicei atunci cand caut pe gugel un referat la romana sau cand intru pe mess sa vorbesc cu iuby si nebunele mele. Dar in general prefer sa petrec ore intregi vorbind la telefon despre absolut orice si oricine. Pentru ca nu am o viata proprie, sau cel putin nu corespunde cu imaginea pe care o las a se intrevada in exterior.

Am reusit sa ma ascund atat de bine in spatele tuturor pozelor de pe hai faiv, incat lumea ma cunoaste mai degraba drept o diva greu de cucerit decat drept ceea ce sunt de fapt. Poate nu ma ajuta nici modelul de viata autoimpus. Am trecut de la Salinger la Dostoievski la Brian Tracy, si undeva intre “fi” si “optimista” mi-am dat seama ca nu mai sunt eu. Devin incet, dar sigur, propriul meu brand, propria mea inventie. Si nu stiu daca asta e cea mai buna idee pe care am avut-o pana acum.

[seria portretelor a revenit in forta odata cu aparitia domnisoarei de fata]

[george thorogood-bad to the bone]

designing life

ai vazut ca dupa fiecare articol, iti las in dar o melodie pe care sa o savurezi si sa o devorezi?

asta pentru ca ma inspira. exista versuri si ritmuri care ma aduc intr-o stare propice pentru a scrie lucruri despre care nu aveam habar ca exista in mine. de asemenea, ascultandu-le simt ca-mi regasesc temerile si bucuriile printre randuri si beat-uri.

muzica nu e unicul element cu rol de influentator in procesul meu de creatie. anumite cuvinte sau numere pe care le citesc ma aduc cu gandul la oameni din trecut si planuri de viitor, astfel incat imi pot directiona gandurile intr-o directie. facand asocieri, ajung la un rezultat concret pe care il pot asterne pe hartie.

asa se intampla si cu anumite produse pe care le poti achiziona din magazine. regasindu-te in obiect, incepi sa ti-l doresti. simti acel vibe pozitiv pe care ti-l furnizeaza si crezi ca prin cumpararea lui iti vei promova propriile concepte in fata lumii.si bine faci. gandindu-te la cat de vitezomana e lumea de azi, e bine sa te poti afisa cu o serie de atribute pe care le posezi prin simpla…purtare a lor.

mai grav e cand ideea branding-ului e prost inteleasa. de acolo provin inscriptionarile gen “dolce and banana” sau “abidas” pe tricouri, pantofi sau alte piese de vestimentatie. interesant e ca pana si aceasta falsa “branduire” iti arata nevoia omului in cauza de a urca pe scara sociala, de a parveni. de a arata “gajicii” din vecini cat de “shukar si show” e el pentru a reusi sa-i obtina id-ul de mess si numarul de telefon.

nu cred in trend-ul anti-brand. imi place, la urma urmei, sa port obiecte de calitate, rezistente, chiar daca am mai mult de platit pentru ele si nu consider un lux ideea de a merge din cand in cand la un restaurant “scump”. nu consider de prost gust faptul ca o persoana traieste in lux, atata vreme cat isi permite acest lucru. ce dezaprob insa e atitudinea extremista fata de acest “fenomen”. oamenii care n-au bani de paine dar isi cumpara masini de fitze sau cei care ii critica cu inversunare pe cei bogati, asociindu-i cu banditii.

fiecare are dreptul sa-si construiasca propria viata, atata timp cat aceasta nu afecteaza pe nimeni din jur in mod direct. tu ce slogan ai da stilului de viata pe care ai ales sa-l adopti?

[fergie-labels or love]

i kissed a girl!

hai sa-ti zic un secret! (i’ll show you mine if you show me yours)

desi n-am xPRimentat inca din fructul interzis (never say never, dar totusi, sunt foarte pro guys), cunosc muuuulte tipe care, mai mult sau mai putin stimulate de cantecelul din titlu, au incercat sa se sarute cu alte tipe, probabil la fel de stimulate ca si primele. imi amintesc ca la sfarsitul clasei a VII-a (suntem o generatie precoce) era o adevarata moda in acest sens, si eu ma numaram printre cele “timide”, care nu se incumetau la asa ceva. no strings attached, tipele in cauza cred ca au uitat deja de evenimentele respective.

timpul a trecut, intre timp s-a dezvoltat o societate permisiva pe toate planurile, mai putin cele ale sexualitatii. un tip gregar ar zice: “inteleg ca ne faceti pasapoarte biometrice, inteleg ca ne vindeti mere pompate cu e-uri, dar sa mai si accept sa vad tipi sau tipe pupandu-se intre ei/ele nestingheriti pe strada? pana aici!”. de parca ar fi problema sa ce f$%e altul in timpul lui liber.

pe de alta parte, tendintele cele mai recente din randul adolescentilor (categorie pe care o reprezint cu stoicism) se bat cap in cap cu afirmatiile anterioare. a aparut chiar fenomenul “fauxmosexualilor”, in care unii baieti se preocupa mai mult decat fetele pentru aspectul lor exterior si au o atitudine falsa gay, de dragul de a fi bagati in seama (naughty little boys!). copilANDRA ar zice: “inteleg ca-ti faci parul zilnic cu placa, inteleg ca te epilezi pe picioare, dar chiar sa mergi la solar? pana aici!”

mi se pare foarte ok sa fie constient ca miroase urat dupa 3 ore de sala si e nevoie mare de un dus, sunt chiar de acord sa se faca cu gel/ceara/ce se fac baietii in par atunci cand vor sa mearga la agatat daca e vorba de o iesire in oras, dar de aici si pana la a se pensa prea vizibil e o cale lunga si batuta. pentru ca, daca tipele sunt straight, ele nu vor sa kiss a girl atunci cand au o intalnire cu un guy!

tu de ce parte a baricadei esti si cu cine tii?

[jon lajoie-show me your genitals]

fac ce vrea muschii mei!

a sosit momentul acela mult visat din adolescenta ta in care chiar ai chef sa schimbi ceva. cum destept esti, bancuri stii si amici buni cu care sa pleci la munte si la mare ai, te gandesti la ce capitol stai ceva mai prost. a, da, de cand ziceai ca n-ai mai avut o prietena?

atunci iti pui intrebarea: ce ii face pe alti tipi sa fie mai cautati decat esti tu? avand in vedere faptul ca dispui de calitatile enuntate mai sus, iti imaginezi ca toata frumusetea sta in muschi. muschii aia pe care tu nu i-ai prea antrenat la fotbal in ultimii ani de liceu. aia pe care ii cauta fetele in reviste cu vedete de la hollywood and co. si dupa care suspina “wow, uite ce six-pack are cutareanu!” “da fata, si eu vreau asa un prieten” 8->

primul pas spre victoria finala: te inscrii la sala. si bine faci, pentru ca prin activitate fizica regulata vei ajunge sa traiesti o viata mai lunga si per total mai faina (ti-o zic din proprie xPRienta, tocmai ce incerc o schimbare drastica de lifestyle). dar tu vrei atentie, si o vrei ACUM. asa ca-l intrebi pe antrenor cum poti face muschi rapid. si-ti recomanda:

da, chestiile alea tabu de care ne temem cu totii. suplimente asa zis “nutritive” cu continut hipercaloric (pentru aia care trebuie sa se ingrase IUTE) sau mai rau, “proteine”. cand deja treci la hormoni, esti al lor. orice ai face de acum incolo va trebui sa fie dedicat sportului, altfel risti ca dupa 2,3 pitzipoance agatate dupa ce te-ai super umflat sa nu mai doreasca nicio tipa sa aiba de-a face cu un om cu muschi lasati.

daca esti tip si faci din astea, te intreb: iti plac chestiile facute la repezeala, doar pentru a atrage atentia? sau vrei mai degraba ceva facut cu cap si cu efecte mult mai indelungate? in fond, tipele adevarate suspina dupa muschi adevarati.

iar daca te consideri tipa adevarata, te intreb: tu te dai foarte tare in vant dupa muschi?

astept raspunsul tau. sunt chiar curioasa sa vad cat de important ti se pare aspectul fizic al unei persoane pe care ai placea-o.

[deftones-digital bath]

pitzi marketing

Nu stiu daca pitzipoanca.org a lansat trendul sau doar a inceput sa culeaga roadele din spatele unui fenomen ce isi facuse deja aparitia pe plaiurile mioritice, dar rezultatul e unul destul de covarsitor: pitzipoancele exista si se afla pe o raza tot mai mica fata de noi. De ce?

Pentru ca le dam importanta oferindu-le comentarii acide, public display din plin si un interes in crestere fata de acest subiect. Even bad publicity is a type of publicity, right? Iar fiintele care-si focuseaza intreaga atentie doar asupra felului in care arata folosind o tehnica destul de vulgara castiga din doua locuri: o data prin afisarea gratuita a unor mostre din produsul lor (boobs, ass, pozitii ostentative in pozele de pe hai faiv, description-uri cat se poate de concludente in acest sens, atitudine de diva sexy), apoi din promovarea indirecta de pe site-urile de profil, care sunt in continua crestere si au inceput sa aiba metastaze inclusiv in tembeliziune sau presa. Nu e de mirare ca efectul obtinut este cel opus fata de pretinsa atitudine moralizatoare: sunt tot mai multe si tot mai plastice.

Crezi ca e vorba de o simpla faza trecatoare, o moda ca toate celelalte, sau de ceva mult mai adanc si mai putred de atat?

[fergie-labels or love]

p.s. pentru mai multe informatii despre fenomenul pitzipongirii in scopul atragerii masculilor, vizitati asta.

 Scroll to top