nou

de ce iti scriu

las timpul sa mi se scurga printre degete, gandind doar in vise si-n planuri de viitor. cu lumina aprinsa, in fata calculatorului, elaborez tactici prin care sa fac cat mai multe lucruri in cat mai putin timp. nu ma intereseaza ce am de pierdut in procesul de elaborare, ma intereseaza doar sa-mi ating scopul.

care este de fapt scopul meu? pentru ce am inceput sa scriu si de ce nu ma opresc, chiar daca nu am fost fluida in exprimare pe parcursul anilor? scriu fiindca imi doresc sa pastrez fiecare clipa importanta, memorabila a vietii mele intr-un altar de piatra de neatins si sa raman astfel scrijelita pe paginile istoriei. scriu pentru ca asta-mi da aripi, pentru ca trecand suferinta prin filtrul cuvintelor, aceasta devine o depravata stare de beatitudine. o pauza de cafea.

nu stiu daca sunt un PR bun sau un scriitor prost, nu inteleg inca incotro se vor indrepta aceste pagini redactate in noptile in care gandurile imi vin in pas alergator si vor sa iasa la iveala. dar sunt sigura ca e doar o chestiune de timp pana cand voi alege calea prin care sa-mi indeplinesc scopul.

Cuvintele sunt muzica pe care o pot aduce in casele tuturor celor ce sunt capabili sa inteleaga. xPRimentul e de fapt viata mea, un ciclu de evenimente pe care le traiesc pentru a le putea povesti mai apoi, pentru a putea da aripi altora ce-si doresc acelasi lucru sau pentru a crea un mediu de actiune celor ce-si doresc altceva. articolele ce se succed reflecta starile de tranzitie prin care trec pentru a ma putea defini ca persoana. suferinta pe care o port pentru ca as vrea sa cant, dar tu nu m-ai putea auzi.

asa ca-ti scriu. de cate ori simt ca am forta necesara pentru a-ti aduce ceva nou in fata ochilor, incerc sa-ti “cant” o noua serie de intamplari. de aceea, te rog, accepta-mi firea xPRimentala. ia cu tine macar un cuvant din fiecare articol si pastreaza-l intr-un loc in care nimeni din lume nu are acces direct. apoi, ofera-l cuiva care merita si roaga-l sa faca acelasi lucru.

idee (de) reciclat

Am inceput sa scriu pe la altii, iar pe-aici dau tot mai rar. Cu reviste de fashion in mana si gandurile indreptate catre cartile de marketing pe care nu le-am terminat inca de citit, n-am reusit sa gasesc pana acum inspiratia necesara pentru a reveni in mare stil in propria mea locuinta virtuala.

Si uite ca astazi, intr-un acces de nervi, mi-am doborat maldarul de haine ce zac fara nicio utilitate in dulap. Mi s-a parut absolut nedrept ca niste piese de vestimentatie pe care nu le-am mai purtat de peste 2 ani sa zaca intr-un loc in care as putea aseza niste materiale prietenoase, cu care ma imbrac mai des. De ce sa tin ceea ce pot arunca?

Am luat prima punga ce mi-a iesit in cale (fact curios pentru specia copilandrica: adun pungi, ca sa nu cer altele in magazin si pentru a salva lumea de la plastificare) si le-am indesat acolo, in ideea in care le plasez strategic in dulapul bunicii…oricum nu baga de seama ca a aparut un set nou de maieuri, bluzite si pantaloni pe care nu are cum sa le imbrace (le purtam eu la 13 ani).

Dar, in goana pentru debarasarea de hainele vechi, am trecut peste urmatorul aspect: sunt detinatoare a domeniului xPRiment, motiv pentru care, cel putin teoretic, ar trebui sa te tin mereu la curent cu ultimele incercari pe care le-am facut in viata de zi cu zi. Cu toata clasa a 12a, cu toate mutarile la Viena, cu toate proiectele online ce au intervenit in drum, am trecut cu vedere exact peste…miezul meu.

Asa ca, dupa aproape 8 ani de absenta de la orele de “lucru manual”, ma apuc de reciclat hainutze. Iau foarfeca, iau lipiciul (stii cumva daca exista in comert lipici pentru haine?), iau materialele si le dau din nou viata. S-ar putea ca-n prima faza lucrurile sa nu arate prea roz (ar fi nevoie si de-o masina de cusut de care momentan nu dispun), insa sunt sigura ca macar o data pe saptamana de acum incolo sa va arat ce-am reusit sa obtin.

Daca esti interesat de aceasta idee sau daca stii vreun site super tare de do it yourself de unde as putea deprinde cunostiinte noi, astept comentariul tau ;)

Lasati ideile sa vina la mine!

P.S. Acest indemn interior n-ar fi putut avea loc fara ca Beba sa ma fi inspirat cu blogul ei.

 Scroll to top