music

The loud hotel room in Bangkok

andra in bangkok

You hear the music rumbling, it’s playing so loud from your hotel room that you can’t possibly fall asleep. Even though tomorrow is the day you are officially heading towards paradise, you feel as if you’d already reached it from inside a 15 square meter room. Who needs white sands when you have cool live music humming from downstairs?

The sound of that base, those hit tunes just keep on coming, one by one as the minutes roll by. They resemble the memories you’ve gathered up until this point and decided to let go of here. It’s not just a new city in a new part of South East Asia – this is also the moment you look right into the eyes of your past just to see how much you moved on. It’s time to let go of the things that kept you locked into a place so far behind and head into a new phase of self-development. Whether this one will be filled with trolleys or backpacks, that is yet to be decided, but there’s a reason why everything is being minimized to the max.

You are the reason. You are the person you’ve been looking for all these years. You are your better half, ready to wonder with you through the night in search of the next adventures and looking for answers to questions yet unspoken. Was it so hard to grasp this? Did you need to go through so many places just to find yourself lying here, in a bed looking towards the mirror, with the laptop in your hands and no more remorse on your face?

Maybe it was. Or maybe you could have done it years ago in one way or another, without taking any other people’s souls hostage until you got your ransom. Who knows? Who can change the past if things have already been written down in stone? Who even wants to do that if the things that had to occur already did?

This feeling of letting go is a blessing. It can’t be resembled to anything else that you’ve experienced over the years. Life seemed to be taking you by surprise when in the end, it was you who was taking everything by storm. Every little piece of information you gained helped you get here, in this moment, in this room, with this mindset. So for all you wanderers out there who can’t help but feel lost every once in a while – I truly think that this is where the beauty of life lies. This is what separates the good memories from the great ones. Instead of wondering why life gets so loud at times, just listen to the music. You’ll hear the lyrics and laugh, because they represent so many feelings that are waiting for you.

V for 3

Am fost plecata cam mult timp, asa-i?

Oh well, I’m back! :) ) Si vin mai vancouverizata ca niciodata, pentru ca tocmai ce am implinit trei zile de cand sunt pe plaiurile continentului american, in frumoasa Canada. Ce visam anul trecut in vara s-a implinit acum, asa ca am ajuns la nasica mea frumoasa, Denisa, in Vancouver si petrecem vreo 3 saptamani timpul in cele mai nastrusnice moduri posibile.

Sa incepem cu Day 1: am avut parte de-un drum lung si de-un Starbucks rece exact la sosirea in aeroport (yeey!), de intalnirea cu cativa prieteni romani ai Denisei si de-un somn lung si odihnitor. Dimineata urmatoare (la ora 14) am pornit catre Downtown (Robson Street – vezi poza) cu Skytrain-ul si am ajuns pana la Oceanul Pacific, pe plaja English Bay.

Atat mi-a trebuit ca sa intru in atmosfera de vacanta! Din momentul acela am simtit cum aerul proaspat a inceput sa patrunda in plamanii mei, Starbucks-urile au aparut la tot pasul si antenele mi s-au extins pentru a descoperi modul in care vanzatoarele din magazinele de cosmetice se ocupa de customer service. E FASCINANT!

Totul e fascinant :) Totul e nou, diferit, mai mare si putin mai galagios, mai 3d (am vazut ieri – ziua 3 – filmul Step Up 3d la un cineplex ENORM, un o punga de popcorn ENORMA in brate, o cola ENORMA langa mine si o pofta ENORMA de viata!), mai…mai mai. Aseara mi-a venit randul sa cant la karaoke cu 11 oameni din 5 culturi diferite (toti sunt canadieni, dar fiecare are cate-o trasatura fizica specifica etniei sale) si m-am distrat atat de tare!

Desigur, vor veni si zilele cu muzee, parcuri nationale si obiective mai “clasice” de vizitat (desi am planuit clar ca aceasta excursie sa nu aiba nimic in comun cu tot ce am xPRimentat inainte). Ma bucur de fiecare clipa si sper sincer sa te fac sa zambesti citind aceste pasaje. Am descoperit ca singura metoda prin care poti zambi cu sufletul este sa-ti doresti mult acest lucru: sa te uiti in jur si sa vezi frumusetile din viata ta, oricare ar fi acelea.

P.S. Incep sa-mi perfectionez romgleza :)

P.P.S. Abia astept sa ascult de nenea T-pain si sa fac o baitza in ocean: take your shirt off!

je chante pour passer le temps

descrierea asteptarii apasatoare.

asteptam sa mi te infatisezi in fata portii. sa vii dupa mine si sa ma scapi de tumultul interior ascuns dupa trei randuri de perdele. atunci  am descoperit ca nu vei ajunge niciodata din drumul tau si-asa intortocheat prin oras. tu ratacesti prin oras, eu fug de oras.

totul pentru un scop comun. totul pentru dobandirea statutului de om multumit de sine.

cand nu mai aveam eu rabdare, tu nu aveai chef de viata. cand eu muream incet inauntru, tu te raspandeai prin toate arterele mele neincetand sa-mi ceri sa ma sacrific, sa-ti donez macar un gram din sangele-mi plin de speranta, sa ma contaminezi cu germenii adulterini. sa ma abandonez cu gandul ca intr-o buna zi ma voi regasi la marginea drumului, implorand dupa un banut si o imbratisare. ca voi fi acea eu pe care nu o voi mai putea intruchipa nicicand. fiindca rolul nu imi mai apartine.

evoluand, am observat cum imi schimb interiorul. cum, fara ca cineva sa-si fi dat seama, am devenit tu si m-am sinucis in procesul de metamorfoza. si cand ai vazut ca te lasi in urma, ti-ai dat seama ca poti deveni eu in orice clipa. te-ai lasat prada gandului ca-n mine vei regasi vremea pierduta aiurea prin trenuri ce te indreptau catre iluzii. si ai uitat de regula de baza a oricarei miscari strategice de sah. ca orice piesa mutata inseamna o noua schimbare a jocului.

cu doi tu in dans, niciun pas nu mai parea corect amplasat pe scena. asa ca unul dintre tine s-a apucat de cantat.

je chante pour passer le temps. ca sa vad daca dupa multe cautari, voi reusi sa revin la normal.

[philippe leotard-je chante pour passer le temps]

bring the beat back

mister dj[de cand n-am mai facut un xPRiment literar? de mult!]

mergea acolo aproape in fiecare seara, dar niciodata nu-l vazuse. sau cel putin nu i se paruse ca-l vede pe el, eternul si fascinantul mister dj. era tipul care nu-ti iesea in evidenta decat dupa ce incepea sa vorbeasca, si asta doar daca erai genul de persoana pasionata de muzica. pentru ca, daca putea cineva sa te aduca intr-un trip emotional mixand niste simple beat-uri, acela era el. atunci uitai de locatia in care te afli si te lasai ghidata de instinct.

avea o mica problema, insa. nu-si dadea seama de faptul ca fiecare om trebuie abordat intr-un mod diferit, in functie de felul in care ti se afiseaza in primele 4 minute, cam asa cum ti se infatiseaza o melodie dupa prima auditie. i-ar fi fost mai simplu sa fie el insusi si sa-si asculte instinctul, insa prefera sa foloseasca tertipuri si cuvinte conversationiste, pentru ca nu sesiza diferentele intre cantitate si calitate. ce nu stia despre ea este ca nu-si dorea sa-i creasca numarul de fete pe care le-a chemat acasa in ritmul acesta, observand cum se afunda tot mai tare in niste lucruri ce nu-i pareau tipice. de fapt, i se parea ca ar fi fost mult mai dulce daca tacea.

baietii nu inteleg cateodata beneficiile unei pauze in vorbire. pe langa faptul ca se accentueaza misterul, se creeaza o tensiune irezistibila intre doua corpuri ce asteapta sa vibreze, aflate in mediul lor natural (in povestea noastra, sub imperiul muzicii bune). si strica tot farmecul momentului cu vorbe inutile, ce distanteaza si disperseaza starile intense pe care le traiesti in interior. e drept ca ramai cu un gust placut dupa un ocazional clash cu ei, dar cand esti o persoana care vrea sa asculte tot concertul, o simpla melodie nu va face aproape nicio diferenta in viata ta.

totusi, mister dj i-a dat fetei din poveste un imbold nou sa fie cu urechile ciulite atunci cand aude un ritm funky. unde crezi ca se vor intalni data viitoare?

[morphine-buena]

designing life

ai vazut ca dupa fiecare articol, iti las in dar o melodie pe care sa o savurezi si sa o devorezi?

asta pentru ca ma inspira. exista versuri si ritmuri care ma aduc intr-o stare propice pentru a scrie lucruri despre care nu aveam habar ca exista in mine. de asemenea, ascultandu-le simt ca-mi regasesc temerile si bucuriile printre randuri si beat-uri.

muzica nu e unicul element cu rol de influentator in procesul meu de creatie. anumite cuvinte sau numere pe care le citesc ma aduc cu gandul la oameni din trecut si planuri de viitor, astfel incat imi pot directiona gandurile intr-o directie. facand asocieri, ajung la un rezultat concret pe care il pot asterne pe hartie.

asa se intampla si cu anumite produse pe care le poti achiziona din magazine. regasindu-te in obiect, incepi sa ti-l doresti. simti acel vibe pozitiv pe care ti-l furnizeaza si crezi ca prin cumpararea lui iti vei promova propriile concepte in fata lumii.si bine faci. gandindu-te la cat de vitezomana e lumea de azi, e bine sa te poti afisa cu o serie de atribute pe care le posezi prin simpla…purtare a lor.

mai grav e cand ideea branding-ului e prost inteleasa. de acolo provin inscriptionarile gen “dolce and banana” sau “abidas” pe tricouri, pantofi sau alte piese de vestimentatie. interesant e ca pana si aceasta falsa “branduire” iti arata nevoia omului in cauza de a urca pe scara sociala, de a parveni. de a arata “gajicii” din vecini cat de “shukar si show” e el pentru a reusi sa-i obtina id-ul de mess si numarul de telefon.

nu cred in trend-ul anti-brand. imi place, la urma urmei, sa port obiecte de calitate, rezistente, chiar daca am mai mult de platit pentru ele si nu consider un lux ideea de a merge din cand in cand la un restaurant “scump”. nu consider de prost gust faptul ca o persoana traieste in lux, atata vreme cat isi permite acest lucru. ce dezaprob insa e atitudinea extremista fata de acest “fenomen”. oamenii care n-au bani de paine dar isi cumpara masini de fitze sau cei care ii critica cu inversunare pe cei bogati, asociindu-i cu banditii.

fiecare are dreptul sa-si construiasca propria viata, atata timp cat aceasta nu afecteaza pe nimeni din jur in mod direct. tu ce slogan ai da stilului de viata pe care ai ales sa-l adopti?

[fergie-labels or love]

what a way to end the day!

I dare you to read and fill this questionary (or post it on your blog)! Mr. Reinvented gave me a hell of a job at the end of a very nice day…and look what I just did:

If I were a month, I would be June (incepe vacanta).
If I were a day of the week, I would be Friday. It’s not so trendy as Saturday, but waaay better than Sunday.
If I were a time of day, I would be 01:34, ora la care am chemat o data pe cineva in oras (aveam 15 ani si ora colgate). Si culmea, a venit.
If I were a sea animal, I would be a whale (just so others would wear me on their t-shirts and pretend they’re saving me).
If I were a direction, I would probably be pink and fluffy.
If I were a virtue, I would be hope. Because you could always find me somewhere deep inside. 
If I were a historical figure I would be Cleopatra because she lived in Egypt and was damn pretty.
If I were a planet, I would be Jupiter, yeah, Ju-pi-ter you son of a bitch!
If I were a liquid, I would make you scream for more of me. Oh wait, I already do that :”>
If I were a stone, I would ask wtf is wrong with this questionary.
If I were a bird, I would be a bird. Take it or leave it.

If I were a flower/plant, I would be a frezie (first one to tells me how you call a “frezie” in english gets a price).
If I were a kind of weather, I would be a sunny day living in ibiza and waiting for you.
If I were a musical instrument, I would be a guitar. and make lovely music with you.
If I were an emotion, I would be addictive.
If I were a sound, I would be *laaaaaaaaaaaaaaaa*.
If I were an element, I would be water.

If I were a song, I would be “Bittersweet Symphony”, my favourite tune.
If I were a movie, I would be “Juno”, without the part where she gets pregnant, that sucks.
If I were a tv-series, I would be “Sex and the city”.
If I were a book, I would stay away from all the motivational crap one could read, because then, nobody would find me attractive anymore.
If I were a fictional character, I would be eleva porno. Mai am timp :P

If I were a food, I would be the best damn thing you’ve ever tasted so far.
If I were a city, I would be Pariiiiiiiiiiis.
If I were a taste, I would be spicy.
If I were a scent, I would be vanillish.
If I were a colour, I would be red.
If I were a fabric, I would be latex.

If I were a word, I would be Phasenzeigerdiagrammwasserfallmanoeverfussballmannschaftsspielerei.
If I were a body part, I would be boobs. Big, big boobs!
If I were a facial expression, I would be a smile.
If I were a subject in school, I would be sexual education. At least I’m good at something!
If I were a cartoon character, I would be Pebbles.
If I were a shape, I would be a round triangle.
If I were a number, I would be 3. My birthday. Don’t forget the presents!
If I were a car, I would be a red screaming Ferrari.
If I were an item of clothing, I would be a thong. I have a thing for thongs.

Propusii serii sunt: Jei Jei, Andreas, Luana si ZaFox (vezi ca nu te-am uitat?). Pe Nosfy nu-l vad in stare sa duca la capat asa ceva, deci il las moale pe moment. Daca te simti capabil, esti liber sa iei lepshutza si sa o pui pe blogul tau.

electric feel

[m-am intors dupa o lunga pauza de publicitate, mea culpa]

cred ca daca nu ar fi sa ascult muzica toata ziulica, as muri incet si in chinuri. pur si simplu simt ca prind aripi atunci cand la tembelizor, pe ipod, pe youtube, apare o melodie care ma incita la dans si emotie. nu-ti place sa asculti un ritm alert, cum e o trupa rock, sau o melodie chill, trance, pentru a te pune pe linia de plutire?

avand in vedere faptul ca in ultima vreme au aparut tot felul de rEvolutii in plan tehnic, muzica si-a luat propria cale de dezvoltare si s-a transformat din acel sunet pur, emis prin oscilatia unor corzi in armonie, la o unda digitala acompaniata de cele mai multe ori de imagini vizuale ce te trimit cu gandul departe, intr-un univers aflat in viitor.

nu incerc sa ma limitez la muzica super-tehnologizata a unei noi ere (pe care nu o prea inteleg), ci ma raportez la cele deja cunoscute si xPRimentate: trance, dnb, dub, electro si morandeala asta noua denumita tecktonic, care face ravagii in randul copilandrilor din lumea intreaga (cu precadere la mine in clasa, asa ca m-a lovit si pe mine microbul). sunt de-a dreptul faine de ascultat in anumite circumstante, atata vreme cat nu devine un obicei nesanatos. dar in anumite viziuni, a te da pe “electrice” inseamna o profanare a muzicii adevarate.

exista multi care sunt impotriva a tot ceea ce este prelucrat digital. tie cum ti se pare ca suna muzica zilelor noastre?  

[dj rui da silva remixat de tiesto-touch me]

[lucky bastard!]

1 2  Scroll to top