littleature

poezie de septembrie

Am inceput sa-ti pregatesc de ceva timp o colectie de ganduri, pe care (sper), in curand, o vei putea gasi prin magazine sub forma de carticica de dor, sau poate, cine stie, intr-o maniera mai deosebita chiar aici pe blog.

Ca sa intelegi mai lesne despre ce este vorba, iti voi povesti despre o pasiune a mea care nu vine de ieri-alaltaieri. Imi place enorm de mult sa scriu poezii, iar acum cateva saptamani mi-am regasit inspiratia necesara pentru a incropi un volum “de debut”. Un proiect cu inceput si sfarsit, un proiect plin de vise pe care doresc sa ti-l fac cunoscut prin intermediul acestei poezii:

nu clipi!

clipeai si incercam sa-ti tin
privirea intr-un chip strain
si sa pastrez macar putin
din visul care parea lin.

si incercam sa te opresc,
sa nu clipesti cand iti soptesc
ca am ajuns sa te iubesc
atat de mult, incat nutresc

sa-ti fur mereu ocheadele,
sa colind promenadele
avandu-te la bratul meu,
pastrandu-te in gand mereu.

dar ai decis sa tot clipesti
privirea mea sa n-o zaresti
si ai ramas doar doi ochi tristi
prin lume rataciti turisti.

Sper ca acesta sa fie doar inceputul unei lungi aventuri prin lumea literaturii. Si as dori din tot sufletul sa-mi impartasesti impresia pe care ti-a facut-o aceasta prima mostra de poezie.

O poezie pentru o zi de septembrie, luni.

[Horia Brenciu-Septembrie, luni]

 Scroll to top