literatura in exil

Roman la Viena

Ca roman la Viena, vezi fiecare bec de pe strada ca fiind o noua sansa de a straluci. Fiecare briza de vant ca pe o adiere varatica ce te trimite spre succes. Fiecare intarziere a tramvaiului ca fiind o ocazie sa mai rasfoiesti o pagina. Fiecare excursie pana la aeroport ca fiind o ocazie sa mai scrii o pagina.

Ca roman la Viena, dupa un an de zile de aventuri intr-o jungla urbana atent stavilita de garduri verzi, Grinzingiane, incepi sa-ti faci planuri de viitor. Sa vrei o casa aici, o familie, motive atent gandite sa mai stai macar putin. Sa-ti pierzi autobuzul de noapte si sa trebuiasca sa-ti faci un sens in locul acesta.

Ca roman la Viena treci prin tot felul de bariere de gandire, conceptii si preconceptii, oameni care-ti zic sa renunti, oameni care-ti zic sa lupti, oameni care-ti zic sa citesti si oameni care-ti zic sa bei si sa dansezi. Gasesti in tine insa omul care are toate raspunsurile la intrebarile de zi cu zi, de noapte cu noapte. Si atunci incetezi sa mai fi doar un roman la Viena.

Realizezi ca motivul pentru care ai refuzat sa-ti pierzi identitatea te-a adus in punctul de a-ti fi recunoscuta valoarea adevarata. Fiecare pirueta a vremurilor te-a indemnat sa aterizezi intr-o ipostaza ce s-a dovedit a fi cea potrivita, in cele din urma. Fiecare om ce-a trecut prin viata ta te-a ajutat sa devii ceea ce esti exact acum, in acest moment, citind aceste randuri.

 Scroll to top