future

we are big people now

avem interese marete, vrem sa ne luam carnetul sau cel putin sa nu intram in primul copac cu prima noastra masina. avem 18 ani si nu ne mai e frica de directori care ne privesc in pauze fumand sau de raziile din cluburile prin care umblam. avem bac-ul, si nici nu stim sigur din ce materii il dam, dar facem meditatii “preventiv” ca sa dregem in ultimul an de liceu ce n-am reusit sa facem in ceilalti trei.

acum e momentul sa incepi sa-ti iei “la revedere”. de la dulciurile pe care le primeai din partea bunicilor, de la libertatea pe care o aveai sa zburzi prin parc si sa nu se uite nimeni urat la tine (“ce face omul asta pe leagan? mai are 5 ani?”), de la prietenii si iubitii din 9-12, de la Hermannstadt si ale sale cai intortocheate. incepi sa cauti pe net site-uri despre admiteri, te uiti peste criteriile de selectie la facultatea visurilor tale, te intrebi daca peste 100 de ani vei mari si tu numarul “laureatilor premiului Nobel ce au trecut prin bancile” lor.

pe de o parte, e placut sa observi cum din copilul care se juca in fata blocului ai devenit o persoana respectabila ce frecventeaza cercuri, forumuri si localuri selecte. traiectoria e exact aceea pe care ti-ai stabilit-o intr-un moment de visare in care priveai un film hollywoodian de succes si te bucuri de asta. speri ca in fata sa ai un drum cel putin la fel de interesant ca cel pe care l-ai avut in acesti primi 18 ani de viata.

dar, sa-ti spun sincer, imi amintesc cu drag de vremea in care imi doream sa fiu “a big, big girl in a big big world” si nu puteam face nimic in sensul asta decat sa cresc. acum avem in fata un drum intreg de croit.

we are big people now, living in low buildings with high expectations from life.

[cand eram mica, credeam ca sunt singura persoana din lume care trebuie sa creasca pentru a ajunge "om mare", iar restul s-au nascut toti cu slujbe si familii. plangeam de cate ori n-aveam voie sa-i insotesc pe ai mei la o petrecere sau reuniune de adulti, pana intr-o zi cand le-am destainuit problema mea. razand, mama mi-a povestit ca si ea a iesit din burtica fiind copil si ca in burtica nu incap oameni mari. dar cand zaresc atatia copii cu atatea probleme pe cap, tiind sa nu-i mai dau dreptate.]

tu cum ai ajuns om mare?

generatia pierduta

prea multe vorbe se delete-eaza in fiecare zi. prea multi prunci ai literaturii raman prinsi in prezervativele secolului 21.

messenger, g talk, icq, twitter, facebook, hi5, gmail, laptop, Mac, iPhone. un nou mod de a te exprima, un nou mod de a-ti pierde identitatea printr-un singur click.

continuitate

de multe ori, simt ca nu mai am motiv pentru care sa ma intorc in spate. ca am spus de prea multe ori “la revedere” pentru a mai saluta din nou.

mi-am facut damblaua. am avut si iubiti pe aici, dar am suferit din cauza chitaristilor frumosi cu plete lungi si accent usor frantuzizat si recent, am sesizat existenta altora, mai tineri si mai vanjosi. acum e randul tau sa treci prin toate xPRimentele pe care le faceam acum doi ani.

o sa ai multi prieteni falsi in scoala asta, dar o sa dai si peste cativa pe care ii vei pastra peste ani si ani de zile. o sa-ti dai seama mai tarziu ca tot raul a fost inspre bine, dupa ce-ti vei fi sortat atent cercul de prieteni si vei porni pe un drum pe care ai vrut de mult timp sa ajungi. vei suferi in the process, dar tine minte:

ai ajuns aici ca sa-ti demonstrezi ceva. sa arati ca poti sa faci o treaba buna si sa te distrezi in acelasi timp. sa te indragostesti o data, de doua ori, de cinspe ori, dar sa ai grija ca dupa fiecare relatie sa extragi macar un invatamant pe care sa-l folosesti mai incolo. sa afli cine-i fipsu, fipsa (eh, din pacate o vei cunoaste doar din povesti), sa vezi cum se organizeaza, cum se pierde si castiga un fasching, sa participi la balurile bobocilor si sa te hlizezi la tinutele miss-elor si misterilor (a se citi pe romaneste mister), sa te bucuri de cel putin un austausch si macar tu sa ajungi sa te imbeti crita la sambachshof (LUPTA pentru asta cu toate armele din dotare!).

nu va fi intotdeauna soare. stii bine ca nu la orice test se poate copia si ca de anumite note n-o sa scapi, oricat te-ai chinui. dar nu te lasa abatuta de probleme de genul acesta, ci concentreaza-te pe scopul tau final. daca acela este sa ajungi arhitecta, atunci deseneaza. daca vrei sa ajungi fotografa, pozeaza. daca stii ca vei fi fotomodela, zambeste in toate camerele. si daca te bate gandul sa te faci “femeie de afaceri”…invata. cand cineva incearca sa te injunghie pe la spate, lasa-l. e probabil un om mic, lipsit de importanta, care nu are o viata proprie indeajuns de interesanta. dar nu barfi. nu vorbi pe nimeni de rau pana cand nu ai ajuns in situatia acelei persoane si stii cum ai reactiona. nu ajunge TU omul mic.

o sa pleci din bruk cu zambetul pe buze, pentru ca vei stii ca ai facut istorie. si atunci cand dai peste o persoana dornica sa afle informatii pretioase, spune-i-le mai departe daca crezi ca merita. macar paseaza-i acest articol, si tot o sa priceapa ceva.

tie iti doresc sa ai un drum lin, frumos si presarat cu clipe de bucurie pe holurile acestei scoli. pentru ca, daca ai ajuns cu lectura pana aici, restul e floare la ureche!

tu ce alte sfaturi ai mai da unui licean?

[bug mafia-cu talpile arse]

P.S. Dictionar explicativ pentru cei care nu sunt din Bruk:

fasching=carnaval

austausch=schimb de experienta

sambachshof=loc in care orice brukist trebuie sa ajunga macar o data in viata (tabara de stiinte politice in germania)

fipsu, fipsa=legende vii ale brukului (profi foarte cunoscuti de generatii intregi)

joaca de-a crescutul mare

stiu ca ai observat faptul ca-n ultima perioada am scris mai rar, si probabil putin mai orientat pe activitati concrete. it’s what I do a lot these days. dupa doua zile de marketing 24/7, in care am invatat atatea lucruri noi, incat nu le pot insirui aici pe toate (dar pe care le poti gasi la el daca te intereseaza detalii – I couldn’t have said it better myself), am decis sa iau o pauza.

de fapt, imi place in general sa iau pauze peste pauze atunci cand timpul imi permite acest lucru. astfel reusesc sa ma adun mai repede cand am de trecut prin situatii noi si sa am forta necesara de a trece cu bine peste toate.

zilele astea m-am gandit tare mult la xPRimentul pe care l-am pornit alaturi de tine. intr-un fel, eram hotarata sa-mi schimb stilul de scris si sa devin o mica review-ista, pentru ca aveam impresia ca asta ne va aduce amandurora satisfactii. si totusi, am decis pe moment sa nu te chinui in vacanta. in fond, suntem lejeri, mergem la mare si ne bronzam (sau stam in birouri si o citim pe “asta mica” :) ), deci nu cred ca o abordare foarte agresiva a vietii ne-ar ajuta la ceva. not yet.

sa nu uitam totusi sa crestem. la minte, la spirit, in dragostea pe care o purtam oamenilor care merita, in sanatate fizica si mentala. in coltisorul acesta de world wild web (c) o vei face cu zambetul pe buze. de partea asta am eu personal grija :)

ce te-a facut pe tine sa cresti in ultima vreme?

a new perspective

a_new_perspectiveImi amintesc de sfaturile unei amice ale mele. Imi spunea: “Andra, daca vrei ca o fotografie sa capete profunzime, trebuie sa ai grija din ce perspectiva iti privesti subiectul”. Si cata dreptate avea! Am observat cat de usor se poate deforma o imagine, reusind sa atraga atentia asupra unor elemente mai Importante, care nu ar fi putut fi scoase in evidenta prin alte mijloace.

Gandurile mi s-au mutat in alta directie atunci cand am sesizat cat de usor poate fi implementata o noua “lentila” in propria-ti viata. In fond, realitatea ce ni se desfasoara prin fata ochilor e aceeasi pentru toti, dar perspectiva din care o privim difera enorm. Unii ajung sa deformeze atat de tare lumea, incat nu-si mai pot regla imaginea nici cu ajutorul programelor specializate in acest sens (ma opresc sa fac o analogie intre un psiholog si photoshop-ul nostru cel de toate zilele).

Din pacate, lentila de care dispunem nu e interschimbabila decat in foarte putine cazuri (DSLR-urile au fost mereu mai scumpe decat majoritatea aparatelor foto). Totusi, noi ne putem ajusta distanta focala (daca vrem sa ne apropiem de un subiect, sau dimpotriva, sa ne pastram la o considerabila departare fata de el). De asemenea, ne putem schimba perspectiva foarte usor.

Incearca sa nu folosesti cuvantul “NU” pentru o saptamana. Facand acest xPRiment, iti poti dezvolta imaginatia invatand noi metode pentru a verbaliza un lucru pe care doresti sa-l eviti. Si iti pune in fata ochilor subiectul pe care vrei sa-l capturezi intr-un nou unghi.

Ti-ai imaginat vreodata cum ar arata viata daca o fotografiezi din toate fatetele disponibile?

[preview: in putin timp vei gasi pe bloguletz o noua sectiune care te-ar putea interesa, pentru ca are o legatura directa cu subiectul pe care l-am abordat azi - fotografia]

[thievery corporation-beautiful drug]

baby, we need a rEvolution!

nu crezi ca e timpul sa faci ceva?! acum este momentul sa lasi cafeaua jos din mana, sa-ti iei mana de pe mouse si sa incetezi sa te mai gandesti la sarcinile pe care le ai de indeplinit pentru maine, poimaine si saptamana viitoare. la intrarea in acest mic xPRiment iti lasi toate grijile si parerile legate de jiji, sexy braileanca sau ogica si te aduci numai pe tine, nepatat de toate stirile ce ti se perinda zi de zi prin fata ochilor.

simplul fapt ca oameni MOR in timp ce eu iti sugerez sa te relaxezi ii da acestui articol o nota usor sumbra. dar asta e lumea in care traim si tot ce putem face e…sa o schimbam. yes, we can! e mai simplu decat ai putea crede pentru inceput, dar efectul nu se va lasa mult asteptat. 

iti place sa comentezi despre nedreptatile care se petrec in lumea noastra? adori sa discuti despre politica si despre faptul ca nimic din tara asta nu merge cum ar trebui? faci ceva pentru a-ti imbunatati mediul inconjurator?

a-ti pune intrebari cu privire la motivele ascunse din spatele tuturor magariilor ce ni se intampla e in regula, a discuta despre ele e in regula, dar a actiona pentru a determina o lume mai buna e O regula. degeaba analizezi daca nu decizi sa iei o atitudine in aceasta privinta.

incepe de azi. aduna toate plasele pe care le-ai strans in ultima zi de shopping si refoloseste-le. ia ziarele pe care le-ai uitat de multa vreme pe birou si pune-le intr-una din plasele mai sus mentionate. undeva pe o raza de 5 km departare de tine exista un loc care se ocupa de reciclare si nu e greu sa ajuti si tu cu o mana (sau o plasa). gandeste-te la acea cauza pe care o sustii cu indarjire in conversatii si…pune mana pe telefon. fa-ti doleanta cunoscuta. doneaza-ti cartile vechi organizatiilor pentru salvarea copiilor sau fa-ti timp sa ajungi la un azil de batrani si sa vezi in ce conditii ai putea ajunge sa traiesti daca nu te intereaseaza nimic in jur. protesteaza, dar protesteaza intrand intr-o organizatie care scrie petitii si face ceva ca ele sa fie puse in practica. nu e atat nevoie de bani in lumea asta, cat e de implicare emotionala.

tu cum ai vrea sa-ti revolutionezi lumea?

[promovez pe aceasta cale un videoclip care-mi place MULT: puya - undeva-n balcani]

update

Sa stii ca nu am uitat de bloguletz, insa mi-am luat putin timp liber pentru a elabora noi teme de discutie si a veni cu cateva gaselnite de pus in practica atat pentru tine, cat si pentru mine.

Zilele acestea am intalnit niste oameni atat de interesanti, incat au reusit sa ma incite la gandire. Exista anumite aspecte ale vietii pe care obisnuiam sa le neglijez si care au capatat un sens aparte la finalul acestei saptamani.  Mi-am reamintit de pasiuni la care renuntasem in favoarea “dezvoltarii personale”, am scris din nou o poezie (!) si ma bate gandul sa citesc in sfarsit Lolita lui Nabokov (dupa 3 ani lungi in care mi-am tot promis sa ma apuc de ea).

Mai am 4 luni de libertate in cusca, 4 luni in care nu am voie sa consum bauturi alcoolice si sa ies din tarisoara fara acte notariale si insotitori legali, 4 luni in care nu pot fi acuzata de diverse fapte pasibile de inchisoare (ce-i drept, nu m-a tentat niciodata ideea de a incalca regulile in sensul acela). In aceste 4 luni mi-am propus sa ma ocup de anumite domenii pe care le-am ignorat pana acum: sa fotografiez si sa observ lucrurile in detaliu, sa ma pun in valoare, sa xPRimentez din placerile…mai putin metafizice ale vietii.

Intotdeauna mi-a placut sa privesc viata din mai multe perspective. Sa intreb in jur si sa gasesc acel raspuns care reuseste cel mai mult sa semene cu adevarul, dar care sa ofere o alternativa la ceea ce se gaseste “pe piata”. xPRimentul consta in a-ti arata cum vad eu lumea si a te pune pe ganduri. Daca esti de acord cu mine, dezvolta idea. Daca nu esti de acord cu mine, spune-mi cum o vezi tu si avem amandoi ceva de invatat. Sounds fair, right?

Acestea fiind zise, let the xPRiments and good times roll! (Mi-)am revenit ;)

[the verve-bittersweet symphony]

i kissed a girl!

hai sa-ti zic un secret! (i’ll show you mine if you show me yours)

desi n-am xPRimentat inca din fructul interzis (never say never, dar totusi, sunt foarte pro guys), cunosc muuuulte tipe care, mai mult sau mai putin stimulate de cantecelul din titlu, au incercat sa se sarute cu alte tipe, probabil la fel de stimulate ca si primele. imi amintesc ca la sfarsitul clasei a VII-a (suntem o generatie precoce) era o adevarata moda in acest sens, si eu ma numaram printre cele “timide”, care nu se incumetau la asa ceva. no strings attached, tipele in cauza cred ca au uitat deja de evenimentele respective.

timpul a trecut, intre timp s-a dezvoltat o societate permisiva pe toate planurile, mai putin cele ale sexualitatii. un tip gregar ar zice: “inteleg ca ne faceti pasapoarte biometrice, inteleg ca ne vindeti mere pompate cu e-uri, dar sa mai si accept sa vad tipi sau tipe pupandu-se intre ei/ele nestingheriti pe strada? pana aici!”. de parca ar fi problema sa ce f$%e altul in timpul lui liber.

pe de alta parte, tendintele cele mai recente din randul adolescentilor (categorie pe care o reprezint cu stoicism) se bat cap in cap cu afirmatiile anterioare. a aparut chiar fenomenul “fauxmosexualilor”, in care unii baieti se preocupa mai mult decat fetele pentru aspectul lor exterior si au o atitudine falsa gay, de dragul de a fi bagati in seama (naughty little boys!). copilANDRA ar zice: “inteleg ca-ti faci parul zilnic cu placa, inteleg ca te epilezi pe picioare, dar chiar sa mergi la solar? pana aici!”

mi se pare foarte ok sa fie constient ca miroase urat dupa 3 ore de sala si e nevoie mare de un dus, sunt chiar de acord sa se faca cu gel/ceara/ce se fac baietii in par atunci cand vor sa mearga la agatat daca e vorba de o iesire in oras, dar de aici si pana la a se pensa prea vizibil e o cale lunga si batuta. pentru ca, daca tipele sunt straight, ele nu vor sa kiss a girl atunci cand au o intalnire cu un guy!

tu de ce parte a baricadei esti si cu cine tii?

[jon lajoie-show me your genitals]

alcoolul la minori

se poarta coca cola light si sucurile naturale. whisky and cognac are sooo last season!-A.M.

floriide cate ori nu ti s-a intamplat sa-ti propui o iesire linistita in oras cu niste amici, la o poveste, si sa sfarsesti prin a nu mai intelege nimic din ce se petrece in jur datorita cantitatii de alcool consumate? ti-e pofta de whisky, n-ai incercat cutare vodca sau cocktail si brusc, ai chef de xPRimente. de data asta insa, sansa de a te arde rau de tot la sanatate e indirect proportionala cu banii din portofel.

sunt minora si i know as a fact ca nu exista nicio problema in a-ti procura alcool de aproximativ oriunde, atata vreme cat esti dispus sa si platesti pentru el. fie ca-i vorba de tequila (care incepe sa capete gust de apa dupa al cincilea shot), absinth sau alte bauturi distilate, se gaseste lichid pentru orice buzunar. trebuie doar sa cotizezi pentru a obtine acel statut de “bautor legitimat”.

problema este ca multi considera normal sa-si petreaca serile beand pana nu mai pot sta pe propriile picioare. si ca tot mai multi dintre acestia se formeaza de tineri, de pe la 15 ani, de cand devine “cool” sa te duci si sa-ti comanzi bere din baruri, pub-uri, club-uri. nimanui nu-i pasa ce faci cu ficatul tau atata vreme cat el are de castigat de pe urma asta.

iti place sa bei? si daca ai trecut de pragul maturitatii (aka 18 ani), crezi ca e ok ca cei mai mici sa bea nestingheriti?

[spitalul de urgenta-prietenii si vodca]

p.s. poate esti interesat si de alt xPRiment pe aceasta tema

finding iDeas

dsc_0009-pimptoti avem micile noastre surse de inspiratie. locurile de unde ne extragem cate-o idee pe care o prelucram, o modificam slightly si o consideram apoi ca fiind a noastra. fie ca e vorba de o carte proaspat citita, un blog proaspat descoperit sau vreo vorba pe care am auzit-o din greseala si care ne-a pus pe ganduri, acestea exista si ne apar in cale fix atunci cand ne asteptam mai putin.

sunt in plina munca de cercetare si informare cu privire la cateva zone de interes pe viitor (ma refer mai exact la marketing si branding, despre care am auzit pana acum doar chestii care mi-au suscitat interesul), am decis sa-mi iau soarta in maini daca scoala nu ma ajuta prea tare in acest sens. cred ca undeva prin primavara-vara ma asteapta si cateva training-uri de marketing (daca le gasesc la timp), intre timp lucrez la partea “gasit carti”, “cautat site-uri de specialitate”, “intrebat oameni cu xPRienta in domeniu” etc.

odata cu aceste cautari, am inceput sa descopar tot felul de link-uri intre o idee si alta, astfel incat mi-am creat un profil al omului de (ehem) afaceri pe care as vrea sa-l intrupez in vreo 10 ani. am high hopes si higher expectations…si te intreb:

tu cum crezi ca vei fi peste 10 ani? crezi ca ideile pe care le ai acum te vor ajuta sa te implinesti pe viitor?

[jimmy eat world-lucky denver mint]

p.s. in dreapta se poate observa o parte din propriul meu coltisor de inspiratie. sunt curioasa daca vezi ceva deosebit la poza ;) [trebuie doar putina atentie din partea ta]

1 2 Scroll to top