foto

xPRimente fotografice

O chestiune destul de putin cunoscuta despre mine este pasiunea pentru fotografie pe care o am inca de la varsta de 8-9 ani, cand furam camera foto pe film a tatalui si incercam sa pozez lumea interesanta pe care o gaseam (de obicei, in vacantele la mare, atunci soseau ocaziile potrivite). Ulterior, aceasta s-a dezvoltat pana la aparitia unui aparat “sapuniera” (happy birthday 14 ani), cand visele au inceput sa prinda contur: m-am axat mereu pe prezenta umana in fotografiile mele, dar trebuie sa recunosc ca am incercat sa realizez si niste fotografii in natura (fara prea mare succes la vremea respectiva).

Liceul a marcat deschiderea catre o noua latura a fotografiei iar faptul ca am aflat la momentul potrivit de Kulturzentrum si ale sale proiecte fotografice a insemnat o ascensiune vertiginoasa pe acest plan. La 15 ani lucram in laboratorul foto, prelucram propriul meu film alb-negru si tot cam atunci am inceput sa apreciez fiecare shot, fiecare click. Mi s-a pus in maini primul SLR pe film despre care nu iti mai pot spune din pacate nimic, deoarece nu cunosteam niciun detaliu tehnic in acea perioada: am avut insa timp sa invat. 30 de poze, un film, 5 momente pe care aveam sa le asez in revelator pentru 15 minute, ca apoi sa scot la iveala interpretarea mea: acestea au precedat primei mele expozitii foto.

Kulturzentrum-ul mi-a crescut si apetitul pentru DSLR-uri, deoarece la un an dupa expozitia “Alb-Negru” a urmat workshop-ul de moda, la care am invatat sa pozez si sa fiu pozata, devenind fotograf, apoi model. Mai tin minte si azi felul in care ma straduiam sa scot ceva bun cu ajutorul Nikon-ului D70, cum o faceam pe modela mea sa rada si faptul ca am obligat o tanara inocenta de 16 ani sa poarte tocuri O ORA intreaga cand ea nu mai facuse asta niciodata. Ah, the red shoes and the banana…

Vacanta dintr-a 10a si a 11a a insemnat progresul: am fugit la Bucuresti ca sa-mi achizitionez propriul meu DSLR, un Nikon D40 pe care il iubesc si azi (dar pe care l-as pimpani cu un obiectiv ceva mai bun; un f mai mare si un spectru mai larg) si de acolo…potopul! Anul trecut pe vremea aceasta deveneam “fotograf profesionist” in urma cursului foto pe care l-am urmat in Sibiu, apoi fotografiam fete nud (in vara, in cadrul unui nou curs), in martie luam locul 2 la fotomaratonul Sibiu si-n cele din urma mi-am castigat “painea” din fotografii de la concerte hip-hop (pe care le puteti vedea aici si aici).

In mod straniu, n-am fost nicicand tentata sa-mi fac un blog foto sau sa-mi incarc creatiile pe flickr, deviant, etc. Dar voi aseza o stelutza la acest articol si ma voi gandi serios daca nu ar fi o investitie de timp rentabila pe viitor.

Tu ce ai xPRimentat in domeniul fotografic?

norocul ti-l faci singur…sau nu

Un sfarsit de saptamana cum nu se poate mai emotionant…nu mi-as fi putut imagina ca voi reusi sa xPRimentez atatea senzatii in doar 3 zile.

Totul a inceput joi seara, cand am fost anuntata pe twitter de castigarea unor bilete la concertul Vondei Shepard de vineri seara din Sibiu (yeeeeeey!). De atunci, surprizele s-au tinut lant! Concertul a fost mai mult decat ma asteptam: voie buna, o artista desavarsita care a stiut cum sa tina publicul in picioare cu ritmurile ei, muzica blanda, dar vibranta; ce m-a impresionat cel mai tare a fost sa vad atatia oameni veseli in acelasi loc. O oportunitate pentru a-i face persoanei iubite un cadou de Valentine’s, dar si o ocazie de a te simti bine in locuri mai putin conventionale (tinand cont de faptul ca “ne simtim bine” tot mai des prin cluburi si cafenele). Sunt inca invaluita de magia salii de concert luminata de prezenta Vondei.

Ziua de sambata a fost dedicata (aproape) in totalitate fotografiei, fiind o ocazie de a-mi depasi limitele in ceea ce priveste creativitatea+nesomnul. Chiar daca am ramas “inzapezita” in anumite momente, am reusit sa dezvolt 10 teme in cadrul Fotomaratonului Sibiu in imagini pe care sper sa le regasesc si la expozitia din 13 martie de la Centrul Cultural Habitus (in fond, a fost vorba de un concurs, e normal sa-mi doresc sa castig!).

E duminica seara si-n curand incepe o noua saptamana, cu noi provocari, cu un inceput de BAC de care sper sa scap cu bine. O noua sansa de a ma apropia de viitor si de a-mi incerca din nou norocul.

Pentru ca uneori ai noroc doar prin simplul fapt ca ai exact prietenii care te ajuta atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Multumesc!

[vonda shepard-searching my soul]

 Scroll to top