fericire

imagini

Uneori, viata te aduce la concluzia ca memorezi involuntar doar anumite clipe din existenta ta de zi cu zi. Sunt cele care te-au marcat atat de adanc, incat ai ajuns sa le desemnezi ca fiind constituentele propriului tau borcan de fericire. Asimilezi intamplari in imagini pe care le pastrezi de-a lungul timpului, lasandu-ti creierul sa faca editarea de rigoare pentru a “corecta” diverse imperfectiuni.

Cu timpul, ajungi sa le privesti ca fiind ACELe componente de baza ale fericirii tale, acele lucruri care te-au facut odata sa uiti de griji, sa te deschizi ineditului. Ignori insa un aspect foarte important din intreaga ecuatie: posibilitatea ca, in momentul de fata, sa nu mai fi ACELasi om pe care l-ai intruchipat in trecut. Schimbarea este variabila care survine cu fiecare drum nou pe care il avem de traversat, astfel incat aceste imagini sa nu mai reprezinte decat niste pasaje dinaintea ultimei intersectii, niste fragmente ale memoriei si imaginatiei tale.

Aflandu-ne in imposibilitatea de a simti o traire intensa, calda, in anumite situatii pe care le traim, tendinta de a ne agata de un trecut glorios se intensifica, devenind un aspect definitoriu al personalitatii noastre din prezent. De ce ne lasam influentati de retete, cand putem lasa loc haosului ce implica noutatea? De ce decidem sa urmam trasee prestabilite de altii, atunci cand exista o sansa sa ne cream unele noi? De ce ne legam de imaginile pe care le-am vazut in altii pentru a ne determina contururile propriului nostru portret?

Suntem atat de obisnuiti sa urmam un model prestabilit, incat orice abordare diferita reprezinta o curiozitate pe care multi nu doresc sa o xPRimenteze. Astfel incat ramanem incurcati in itele propriilor vicii, care ne transforma din oameni in masini care lucreaza, interactioneaza, socializeaza in zona lor de confort, sexeaza, livreaza si dorm.

Ce imagine doresti sa lasi despre tine?

[andy moor-faces]

mister B

“Everybody knows G is so last season! Now, it’s all about the B’s”[A.M.]

Cand a sorbit pentru prima data din Brandy-ul ce zacea in fata sa, am stiut ca am de-a face cu un adevarat lord, coborat parca din statia de metrou Romana special pentru a da ochii cu mine. M-am asezat aparent nestiutoate pe langa el, incercand sa trec cu vederea peste apropo-urile cu privire la palatul sau, caii putere din dotare sau pasiunea sa pentru viata cosmopolita, traita intensiv in marele Oras, pe care nu contenea sa le faca.

B stie ca viata nu este atat de draguta si simpatica precum pare la prima degustare. Si ca, pentru a urma un drum pe care l-ai trasat in momente de maxima activitate cerebrala, trebuie sa remarci cand e cazul sa sorbi din paharul de ambrozie sufleteasca si cand sa devii impasibil la orice tertip feminin.

Dupa o serie de figuri masculine ce mi-au trecut prin viata, e cazul lui B sa-mi reaminteasca despre fascinatia pe care o poate suscita o fiinta atat de stricta, si totusi atat de dragastoasa. O strangere ferma de mana, un sarut pe obraz si o remarca sarcastica in legatura cu sensul existentei au fost de ajuns pentru a-mi demonstra ca atractia initiala si sinapsele frenetice se pot contopi intr-un melanj pe cat de dulce, pe atat de acrisor.

Fiindca el m-a invatat ca fiecare isi poarta crucea si are propriul sau itinerariu de parcurs.

[jeremiah-I'm a star]

p.s. bine ai revenit prin seria de portrete pe care am inceput-o acum cateva luni.

despre nimic

Cand s-a nascut din nimic, omul a decis sa-si faca nu scop din a determina nimicul. A-l analiza, a-l descompune in parti mai mici, a-l cataliza catre transformarea in “ceva”.

In urma studiilor amanuntite, omul a ajuns la concluzia ca nimicul simbolizeaza un tot unitar, o forma suprema de viata si moarte, un sfarsit inceput inca de la geneza nimicului initial. I-au dat un nume si o serie de atribute, i-au adus ofrande si l-au venerat.

Prin definitie, omagiem forta nimicului creator de teama ca acesta ne-ar putea readuce la starea primordiala. Iubim nimicul in speranta ca, prin el, ne vom desavarsi existenta. Apreciem faptul ca nimicul a progresat, a evoluat intr-un alter ego al sau, depasindu-si conditia originara, reveland o putere care se regaseste in fiecare dintre noi.

Nimicul ne reprezinta. Il pretuim prin valorile pe care le punem la baza personalitatii noastre, il regasim intre principii. Moralitatea e nimic. Etica e nimic. Respectul e nimic. Iubirea e nimic. Fericirea e nimic.

Totul e nimic. Un nimic din care am fost inventati, un nimic inspre care ne indreptam.

[foo fighters-the pretender]

biting the big apple

Fie ca intrebarea se refera la Paris, Berlin, Amsterdam, New York, Viena, Budapesta sau Bucuresti, raspunsul e mereu acelasi: acolo vei gasi ceea ce cauti.

Dar atunci cand nu stii CE cauti, de unde stii ca acolo IL vei gasi? Adevarul, sentimentul de implinire absoluta. Poate o dorinta efemera de celebritate, bani si faima. Visuri desarte ce se risipesc pe strazile metropolelor (mai mult sau mai putin) europene. Speranta la o educatie a strazii mai buna, mai interesanta, mai directionata pe atributele pe care vrei, in timp, sa ti le insusesti.

Cand ratacesti intre alei autohtone si drumuri europenizate, gasesti la fiecare pas un nou motiv pentru a-ti face griji. Pe de o parte nu esti inca pe deplin convins ca esti in stare sa parcurgi drumul, avand in vedere ca nu ai un bilet de intoarcere. Pe de alta parte, privesti increzator inspre actiunile tale trecute si remarci ca au fost (in mare parte) incheiate cu succes. De ce nu ar merge si una ca aceasta?

Daca vei da peste aceleasi fuste, aceleasi cravate, aceleasi fetze? Atunci cum vei reactiona? Cum te vei descurca atunci cand situatiile in care vei fi pus sunt cu totul noi iar tu esti lipsit de inspiratie?

Cand stai in pragul usii, e bine sa-ti pui niste intrebari elementare. Sa vezi daca afara ploua sau e vreme buna, sa verifici daca esti indeajuns de gros imbracat pentru temperaturile de care te vei izbi. Dar indata ce ai verificat totul, poti sa incepi sa musti. Din marul pervers al maturizarii.

[jay z feat. alicia keys-empire state of mind]

“ce frumoasa esti cand zambesti!”

de floriiCand te gandesti la anumite persoane in timp ce-ti vezi de drumul tau pe strada. Cand alergi ca sa nu pierzi autobuzul spre scoala, fiind amuzata de faptul ca din nou nu ti-ai auzit ceasul desteptator si vei intarzia la prima ora. Cand deschizi un cadou pe care nu-l asteptai din partea unei persoane pe care nu o credeai in stare de ceva atat de promitator. Cand asculti vocea celui pe care-l placi cum iti povesteste despre niste lucruri de care habar nu ai, dar care-l pasioneaza. Cand iti dai cu ruj si-ti amintesti cat de mult iti doreai sa faci asta inca de cand erai mica, iti pui tocurile-n picioare si o pornesti la pas lent spre centru. Cand simti ca poti fi mare, dar sa ramai copilandra in zambet.

In fond si la urma urmei, viata e frumoasa chiar si dupa o cura intensiva de iluzii cu aroma de whisky. Pentru ca poti sa zambesti nestingherita amintindu-ti de toate lucrurile pe care le vrei cu adevarat, fara sa fii vulgara, pseudo-plictisita de viata si inchisa intr-o cutie lipita pe toate partile cu scotch.

Imi doresc sa ma pot trezi in fiecare dimineata si sa gasesc un motiv indeajuns de bun pentru a-mi smulge un suras. De asemenea, mi-ar placea sa te stiu si pe tine fericit. Cu ce te pot face sa zambesti?

[domnule, dansati? chiar daca pacino e preferatul meu!]

 Scroll to top