borcanul de 4 kg de fericire

“ce frumoasa esti cand zambesti!”

de floriiCand te gandesti la anumite persoane in timp ce-ti vezi de drumul tau pe strada. Cand alergi ca sa nu pierzi autobuzul spre scoala, fiind amuzata de faptul ca din nou nu ti-ai auzit ceasul desteptator si vei intarzia la prima ora. Cand deschizi un cadou pe care nu-l asteptai din partea unei persoane pe care nu o credeai in stare de ceva atat de promitator. Cand asculti vocea celui pe care-l placi cum iti povesteste despre niste lucruri de care habar nu ai, dar care-l pasioneaza. Cand iti dai cu ruj si-ti amintesti cat de mult iti doreai sa faci asta inca de cand erai mica, iti pui tocurile-n picioare si o pornesti la pas lent spre centru. Cand simti ca poti fi mare, dar sa ramai copilandra in zambet.

In fond si la urma urmei, viata e frumoasa chiar si dupa o cura intensiva de iluzii cu aroma de whisky. Pentru ca poti sa zambesti nestingherita amintindu-ti de toate lucrurile pe care le vrei cu adevarat, fara sa fii vulgara, pseudo-plictisita de viata si inchisa intr-o cutie lipita pe toate partile cu scotch.

Imi doresc sa ma pot trezi in fiecare dimineata si sa gasesc un motiv indeajuns de bun pentru a-mi smulge un suras. De asemenea, mi-ar placea sa te stiu si pe tine fericit. Cu ce te pot face sa zambesti?

[domnule, dansati? chiar daca pacino e preferatul meu!]

despre flacari

despre flacariCateodata cred ca imi stii deja povestea. Ca mi-ai citit toate biletelele ascunse prin portofel si ai vazut toate fotografiile pe care le-am facut. Ca-mi intelegi limbajul, gesturile si motivul pentru care insir tocmai anumite cuvinte pe o bucata de hartie sau pe ecranul de pe care le citesti.

Se intampla sa am impresia ca mi-ai cunoaste trecutul, viitorul, ambitiile si visele, rezonand cu starile pe care ti le ofer inspre xPRiment. De aceea ti le zic de parca deja ai fi trecut prin ele. Pentru ca poti sa le re-xPRimentezi odata cu mine.

Poate nu mai simti ploaia pe piele asa cum o faceai cand erai un copilandru. Poate nu te mai zbuciumi si nu-ti mai mananci atatia nervi atunci cand incerci sa explici ceva unei persoane care nu doreste sa te asculte. Poate te-ai emancipat si ai invatat sa nu mai simti.

Dar, precum o lumanare de Pasti tinuta intr-un pahar si protejata cu mana de aerul din jur, te-ai blocat in principiile unei vieti lipsite de placerea xPRimentului. Lasand flacara sa zburde, sa se inalte si sa fie suflata de vant, risti ca ea sa se stinga.

Si unde ar mai fi placerea, aventura, jocul, daca nu ai risca?

Provoaca si lasa-ma sa te provoc. Pentru ca vrei.

[portishead-roads]

[pe cristi, care tine lumanarea din fotografie in maini, il poti gasi aici]

a new perspective

a_new_perspectiveImi amintesc de sfaturile unei amice ale mele. Imi spunea: “Andra, daca vrei ca o fotografie sa capete profunzime, trebuie sa ai grija din ce perspectiva iti privesti subiectul”. Si cata dreptate avea! Am observat cat de usor se poate deforma o imagine, reusind sa atraga atentia asupra unor elemente mai Importante, care nu ar fi putut fi scoase in evidenta prin alte mijloace.

Gandurile mi s-au mutat in alta directie atunci cand am sesizat cat de usor poate fi implementata o noua “lentila” in propria-ti viata. In fond, realitatea ce ni se desfasoara prin fata ochilor e aceeasi pentru toti, dar perspectiva din care o privim difera enorm. Unii ajung sa deformeze atat de tare lumea, incat nu-si mai pot regla imaginea nici cu ajutorul programelor specializate in acest sens (ma opresc sa fac o analogie intre un psiholog si photoshop-ul nostru cel de toate zilele).

Din pacate, lentila de care dispunem nu e interschimbabila decat in foarte putine cazuri (DSLR-urile au fost mereu mai scumpe decat majoritatea aparatelor foto). Totusi, noi ne putem ajusta distanta focala (daca vrem sa ne apropiem de un subiect, sau dimpotriva, sa ne pastram la o considerabila departare fata de el). De asemenea, ne putem schimba perspectiva foarte usor.

Incearca sa nu folosesti cuvantul “NU” pentru o saptamana. Facand acest xPRiment, iti poti dezvolta imaginatia invatand noi metode pentru a verbaliza un lucru pe care doresti sa-l eviti. Si iti pune in fata ochilor subiectul pe care vrei sa-l capturezi intr-un nou unghi.

Ti-ai imaginat vreodata cum ar arata viata daca o fotografiezi din toate fatetele disponibile?

[preview: in putin timp vei gasi pe bloguletz o noua sectiune care te-ar putea interesa, pentru ca are o legatura directa cu subiectul pe care l-am abordat azi - fotografia]

[thievery corporation-beautiful drug]

destinatie de vacanta

[un xPRiment relaxant nu strica niciodata]

imagineaza-ti ca ai aflat azi la ora 12 faptul ca de maine intri in vacanta/concediu. orice test, examen, contract pe care trebuia sa il pregatesti se amana pentru cand te intorci de peste mari si tari. dispui de o suma imensa de bani cu ajutorul careia ai putea merge oriunde iti doresti!

problema e urmatoarea: ai la dispozitie doar 3 zile, dupa care trebuie sa revii cu forte proaspete si sa rupi fasul tuturor. astfel incat nu-ti ramane decat sa alegi urmatoarea chestie:

unde crezi ca te-ai simti ca-n paradis in acest interval si de ce?

[jason mraz-i'm yours-varianta acustica doar cu el si chitara lui]

obsesii

“nu am obsesii, am doar perversiuni”-parazitiiparis_nebunie1

cred ca singura modalitate prin care un om poate scapa din calea propriilor sale obsesii este luarea lor ca atare. cel putin atunci poate muri cu constiinta nepatata de ganduri necurate intr-o lume nebuna, nebuna de tot.

fie ca e vorba de o calatorie intr-un oras aparte din europa, muzica de un anume fel sau iarba proaspat cosita, cand vine vorba de obsesii, acesta isi duce slujba la bun sfarsit si transforma intreaga sa cautare a fericirii la borcan intr-o adevarata lupta impotriva societatii zilelor sale. obsesiile sunt motivul principal pentru care mai respira dimineata tarziu, se trezeste din pat stergandu-si creierul de amintiri neplacute din clipa, ora, ziua, saptamana, luna precedenta. isi reactiveaza motorul de cautare al lucrurilor placute de peste zi si pleaca la vanatoare prin lung si prin lat.

uneori, oamenii n-au nevoie sa escaladeze munti pentru a-si atinge creasta de placere. cateodata, ei simt ca pur si simplu nu s-a inventat termenul de «acasa» pentru un calator pribeag prin viata. poate ca nu este dat sa-si poarte doar crucea, ci sa isi parcurga si traseul spre linia de sosire. singuri. fara vreun ajutor spiritual, fara planuri prestabilite si ambitii prostesti, doar prin vise si noroc. si prin obsesii. obsesiile afecteaza intr-atat dezvoltarea unei persoane, incat o poate face sa cada in prima prapastie sau sa atinga paradisul cu degetele.

carpe diem. memento mori. dar invata sa-ti respecti obsesiile, caci ele iti patrund in suflet din adancul subconstientului si-ti schimba destinul. iubeste-le, caci ele te fac omul pe care ceilalti il observa in fiecare zi.

tu ce obsesii ai?

[vama veche-nu am chef azi]

1 2 Scroll to top