borcanul de 4 kg de fericire

FITS 2010: Ghidul copilariei retrocedate

Sa simti cum pielea ti se face ca de gaina si din ochi incep sa-ti curga lacrimile. Sa te uiti catre Marius si sa speri ca nu se uita spre tine, ca sa ai timp sa-ti stergi ochii. Sa plangi in gand stiind ca esti exact in aceeasi ipostaza ca si Andrei Perlmutter, undeva la granita dintre Romania si Vest. Sa-ti fie dor de trecut, dor de prezent si dor de viitor, toate in acelasi timp. ASTA inseamna “Ghidul copilariei retrocedate”, cea mai frumoasa piesa pe care am avut pana in ziua de azi onoarea sa o vizionez.

Festivalul International de Teatru Sibiu, editia 2010 mi-a oferit aceasta sansa, de a observa viata in plina ei desfasurare, de a citi viitorul pe chipul actorilor ce interpretau rolurile pasagere pe care le au oamenii in viata fiecaruia. M-am intors in tineretea lui Andrei, pentru a-l vedea intr-o dubla ipostaza (un EU scindat in doua caractere, Andrei Perlmutter-evreul de 18 ani aflat pe punctul de plecare catre SUA si Andrei Codrescu-poetul american in varsta ce-si revendica anii de liceu) si m-am identificat, in parte, cu fiecare dintre EI.

Povestea il poarta pe Andrei prin probele BAC-ului, testele dragostei si tezele de poezie pe care le sustinea in fata colectivului din care facea parte. Nu stiu daca acest poet si-a ales sa fie poet ca si meserie sau viata l-a purtat in acest sens, dar tare mult mi-ar placea sa aflu.

Eu sunt o tanara de 18 ani ce nutreste un destin asemanator. Desigur, luand in considerare doar aspectele pozitive, acelea a implinirii pe plan profesional in domeniul care-ti produce entuziasm maxim, de a vizita lumea si de a xPRimenta in detaliu: in acest sens, conferinta pe Internet pe care a avut-o Andrei Codrescu dupa terminarea spectacolului m-a adus din nou la plans.

Am plans ca un copil ce nazuieste sa traiasca mereu in universul pe care si l-a creat la 6 ani. Am plans ca o adolescenta ce se desparte de liceu. Am plans pentru ca am inceput sa devin un om mare si-mi doresc sa nu fac niciodata un copil sa planga.

Prima data

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit:
La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” :) )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu” :)

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

imagini

Uneori, viata te aduce la concluzia ca memorezi involuntar doar anumite clipe din existenta ta de zi cu zi. Sunt cele care te-au marcat atat de adanc, incat ai ajuns sa le desemnezi ca fiind constituentele propriului tau borcan de fericire. Asimilezi intamplari in imagini pe care le pastrezi de-a lungul timpului, lasandu-ti creierul sa faca editarea de rigoare pentru a “corecta” diverse imperfectiuni.

Cu timpul, ajungi sa le privesti ca fiind ACELe componente de baza ale fericirii tale, acele lucruri care te-au facut odata sa uiti de griji, sa te deschizi ineditului. Ignori insa un aspect foarte important din intreaga ecuatie: posibilitatea ca, in momentul de fata, sa nu mai fi ACELasi om pe care l-ai intruchipat in trecut. Schimbarea este variabila care survine cu fiecare drum nou pe care il avem de traversat, astfel incat aceste imagini sa nu mai reprezinte decat niste pasaje dinaintea ultimei intersectii, niste fragmente ale memoriei si imaginatiei tale.

Aflandu-ne in imposibilitatea de a simti o traire intensa, calda, in anumite situatii pe care le traim, tendinta de a ne agata de un trecut glorios se intensifica, devenind un aspect definitoriu al personalitatii noastre din prezent. De ce ne lasam influentati de retete, cand putem lasa loc haosului ce implica noutatea? De ce decidem sa urmam trasee prestabilite de altii, atunci cand exista o sansa sa ne cream unele noi? De ce ne legam de imaginile pe care le-am vazut in altii pentru a ne determina contururile propriului nostru portret?

Suntem atat de obisnuiti sa urmam un model prestabilit, incat orice abordare diferita reprezinta o curiozitate pe care multi nu doresc sa o xPRimenteze. Astfel incat ramanem incurcati in itele propriilor vicii, care ne transforma din oameni in masini care lucreaza, interactioneaza, socializeaza in zona lor de confort, sexeaza, livreaza si dorm.

Ce imagine doresti sa lasi despre tine?

[andy moor-faces]

325 hot gossip

n-am avut niciodata unghii frumoase. ba dimpotriva, de multe ori mi-am pus problema ca exista vreo lipsa de “ceva” in organism, motiv pentru care au structura pe care o poseda. sunt casante, se exfoliaza, au probabil atatea dileme in legatura cu existenta aceasta pe Pamant, incat fie se sinucid, fie ajung intre dintii mei (foarte puternici, de altfel). Si uite-asa am avut parte de o adolescenta lipsita de placerea de a-ti infatisa mainile cu ostentatie in vazul lumii.

cu timpul, am aflat de leacuri pentru cuticulele mele salbatice. am incercat sa le dau cu creme scumpe, dar nu m-am tinut de treaba si nu am ajuns la niciun rezultat concret. toate nebuniile care-ti intaresc unghiile si le fac ca in revista? le-am incercat si tot degeaba a fost. pile peste pile, de la cele din metal la cele din materiale pe care nu le pot pronunta, toate au trecut prin mainile mele. insa pentru a reusi, e nevoie sa persisti in incercare.

am ajuns intr-un punct al vietii mele in care am decis sa le ascund in spatele straturilor de gel. brusc, lumea se uita mai atenta la mainile mele, eram constant admirata pentru french-ul desavarsit pe care-l afisam, am ajuns chiar in situatia in care refuzam sa neg ca e vorba de niste unghii false, puse acolo cu multi bani pentru a-mi multumi ego-ul. sub plastic se ascundeau aceleasi unghii mici si firave pe care le-am avut dintotdeauna si pe care nu le ajutam in niciun fel sa supravietuiasca traiului cotidian.

atunci am decis ca e timpul sa pun capat saradei. ca e inutil sa umblu faloasa prin lume cu ceva ce nu este al meu. lasandu-mi unghiile sa respire, am reusit sa le aduc la performanta de a arata de-a dreptul acceptabil, prin propriile lor metode. mici si cochete, au acum o noua nuanta perversa, parca numai buna pentru sarbatori petrecute pe plaiuri straine. am observat faptul ca le place enorm sa fie rasfatate, sa aplic exact acele substante care le calmeaza si le ajuta sa creasca. am inteles ca ele sunt o particica integranta din mine si ca le pot face sa semene cu intregul prin simpla aplicare a doua straturi de oja rosie.

cine ar fi crezut ca schimbarea survine doar atunci cand esti impacat cu tine? :) [si stii cum sa citesti printre randurile propriului tau destin]

[you've got the love]

despre sarbatori si excursii prin lume

daca ti-as spune ca-mi place foarte mult sa devin craciunitza preferata a tuturor celor dragi mie in perioada aceasta, mi-ai zice ca nu iti este un lucru necunoscut. ca de la o persoana cu chef de xPRimentat te-ai astepta la cele mai amuzante idei de cadouri pentru sarbatori. si nu te inseli deloc!

incepand de ieri, am intrat oficial in sezonul darurilor pentru oameni frumosi, pe care ii apreciez foarte mult si cu care doresc sa-mi petrec doar clipe frumoase in oraselul meu drag de la malul Cibinului. cu aceasta ocazie m-am primenit in fata fiecarui magazin pana cand am reusit sa gasesc niste cadouri “numa’ bune” de oferit parintilor (4 la numar in cazul meu, avand in vedere faptul ca intotdeauna mi-a placut sa am o familie numeroasa!) si am elaborat strategii pentru a-i surprinde atunci cand nu se asteapta. ce sa mai, o adevarata delectare pentru sufletel!

am devenit atat de implicata in procesul daruirii, incat am uitat ca Mosul trece in fiecare an si pe la mine prin cizmulite, iar anul acesta parca a sesizat faptul ca m-am lasat de rele si am devenit o fata cuMINTE ;) . astfel incat, in pragul Craciunului imi pot improspata ideile de cadouri tocmai la targurile din Viena, Praga si Budapesta! plus de asta, am primit promisiunea ca la anul imi voi mari numarul tarilor vizitate, cu o noua achizitie de peste ocean, daca ma mentin pe aceeasi linie de optimism si voie buna (reusind sa te incant tot mai des cu cate-un articol scris din inima). o speranta in plus ca visul meu de a vizita intreaga lume nu e departe de realitate.

anul acesta imi pot indeplini dorintele, facandu-i in acelasi timp fericiti pe cei din jurul meu! poate ca nu voi reusi sa ajung in casele tuturor, dar sper sa-ti incalzesc macar putin sufletul de sarbatori: tu ce-ti doresti de la craciunitza copilandrica de Craciun?

[bing crosby-white christmas]

biting the big apple

Fie ca intrebarea se refera la Paris, Berlin, Amsterdam, New York, Viena, Budapesta sau Bucuresti, raspunsul e mereu acelasi: acolo vei gasi ceea ce cauti.

Dar atunci cand nu stii CE cauti, de unde stii ca acolo IL vei gasi? Adevarul, sentimentul de implinire absoluta. Poate o dorinta efemera de celebritate, bani si faima. Visuri desarte ce se risipesc pe strazile metropolelor (mai mult sau mai putin) europene. Speranta la o educatie a strazii mai buna, mai interesanta, mai directionata pe atributele pe care vrei, in timp, sa ti le insusesti.

Cand ratacesti intre alei autohtone si drumuri europenizate, gasesti la fiecare pas un nou motiv pentru a-ti face griji. Pe de o parte nu esti inca pe deplin convins ca esti in stare sa parcurgi drumul, avand in vedere ca nu ai un bilet de intoarcere. Pe de alta parte, privesti increzator inspre actiunile tale trecute si remarci ca au fost (in mare parte) incheiate cu succes. De ce nu ar merge si una ca aceasta?

Daca vei da peste aceleasi fuste, aceleasi cravate, aceleasi fetze? Atunci cum vei reactiona? Cum te vei descurca atunci cand situatiile in care vei fi pus sunt cu totul noi iar tu esti lipsit de inspiratie?

Cand stai in pragul usii, e bine sa-ti pui niste intrebari elementare. Sa vezi daca afara ploua sau e vreme buna, sa verifici daca esti indeajuns de gros imbracat pentru temperaturile de care te vei izbi. Dar indata ce ai verificat totul, poti sa incepi sa musti. Din marul pervers al maturizarii.

[jay z feat. alicia keys-empire state of mind]

and there was Tiesto

tiestoE de-a dreptul ciudat sa-ti dai seama cat de tare iti doresti sa soseasca un moment atunci cand acesta e foarte apropiat de tine. Aproape poti simti cum ceva puternic urmeaza sa te loveasca drept in piept si sa-ti taie respiratia. Te astepti sa primesti mult, dar primesti totul.

Senzatia pe care am avut-o cu 5 minute inainte ca Tiesto sa-si faca aparitia in fata mea a fost covarsitoare. Nu credeam ca voi ajunge atat de nerabdatoare sa-l vad, sa-l ascult si sa traiesc intreaga senzatie aferenta unui set mix al sau. Dar s-a intamplat tocmai acum, in 2009, si tocmai aici, in Romania, la Targu Mures. Si a fost mai mult decat ce ma asteptam sa xPRimentez!

Pure emotion. Pure passion. Pure music. Pur si simplu nu m-am putut abtine sa zbier, sa rad, sa dansez, sa sar, sa fotografiez, sa cant in rand cu toata lumea “LOOOOVE COOOOOMES AGAAAAAIN” si sa vibrez. A fost unul dintre acele clipe pe care nu le voi uita niciodata. Si pentru care voi strabate lumea pentru a le simti din nou, din nou, din nou.

Pentru ca mi-am dorit mult sa ajung in acest punct. Sa intalnesc oameni noi, sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva diferita si sa ma bucur de ce este mai frumos in viata.

Muzica.

Later edit: Fi atent la primele secunde din clipul urmator :)

joaca de-a crescutul mare

stiu ca ai observat faptul ca-n ultima perioada am scris mai rar, si probabil putin mai orientat pe activitati concrete. it’s what I do a lot these days. dupa doua zile de marketing 24/7, in care am invatat atatea lucruri noi, incat nu le pot insirui aici pe toate (dar pe care le poti gasi la el daca te intereseaza detalii – I couldn’t have said it better myself), am decis sa iau o pauza.

de fapt, imi place in general sa iau pauze peste pauze atunci cand timpul imi permite acest lucru. astfel reusesc sa ma adun mai repede cand am de trecut prin situatii noi si sa am forta necesara de a trece cu bine peste toate.

zilele astea m-am gandit tare mult la xPRimentul pe care l-am pornit alaturi de tine. intr-un fel, eram hotarata sa-mi schimb stilul de scris si sa devin o mica review-ista, pentru ca aveam impresia ca asta ne va aduce amandurora satisfactii. si totusi, am decis pe moment sa nu te chinui in vacanta. in fond, suntem lejeri, mergem la mare si ne bronzam (sau stam in birouri si o citim pe “asta mica” :) ), deci nu cred ca o abordare foarte agresiva a vietii ne-ar ajuta la ceva. not yet.

sa nu uitam totusi sa crestem. la minte, la spirit, in dragostea pe care o purtam oamenilor care merita, in sanatate fizica si mentala. in coltisorul acesta de world wild web (c) o vei face cu zambetul pe buze. de partea asta am eu personal grija :)

ce te-a facut pe tine sa cresti in ultima vreme?

rehab

le cigarrette[articol cu caracter profund optimist]

inca nu ai spus stop viciilor!? atunci probabil ca inca nu ai gasit un motiv indeajuns de bun incat sa o faci. si atunci, de ce nu l-ai cauta!? pentru ca nu e nevoie.

ai observat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat esti in stare sa muti muntii din loc pentru a-l obtine? si uneori faci acest lucru inconstient. cate persoane nu ai intalnit in contexte absolut intamplatoare, in magazine de haine sau la petreceri la care nu vroiai sa te duci initial, ca mai apoi sa ajunga o parte din viata ta?

de cate ori exista o schimbare in interiorul tau, aceasta survine si in exterior. incepi sa rematci cum iti modifici infatisarea si frecventezi alte cercuri, cum xPRimentezi anumite stari pe care iti era frica sa ti le induci in alte contexte, cum inveti sa te bucuri de nou si noutate.

dar pentru orice schimbare e nevoie de intrebari. de o perioada de incubare. de ratacire. de reabilitare si regasire. ca apoi sa o poti lua pe o cale noua plin de voiosie si energizat la maxim.

e nevoie sa treci prin tot ce-i mai rau pentru a invata sa apreciezi binele. iar daca deja ti-ai pus intrebarile de mai sus, inseamna ca esti pe drumul potrivit.

[mgmt-time to pretend e un must pentru ce-am scris mai sus, vei intelege si de ce]

ideea e sa te simti bine

feeling good

conteaza ca ai curajul sa-ti misti corpul pe ringul de dans, indiferent de numarul pe care-l porti la pantaloni. ca poate sa-ti placa sa fii penibil, atata vreme cat cineva din camera rade.

chiar daca te simti cateodata singur, trist si ranit, important e sa treci de toate fazele nasoale pe care ti le pregateste viata. in fond, ideea e sa nu ramai blocat intr-un moment, ci sa te bucuri de fiecare in parte pentru unicitatea sa.

razi cu omul de langa tine, nu de el. bucura-te de prezenta fiecaruia si de privirea pe care ti-o ofera. incearca sa multumesti de fiecare data cand primesti un “je ne sais quois” care iti face ziua mai fericita. si sa profiti.

profita de momentele in care te simti energic pentru a vorbi si de cele in care esti obosit pentru a asculta. gaseste in tine acel motiv care te face sa continui lupta si sprijina-te in obstacole pentru a-ti cladi drumul. transforma greselile in fapte bune cu ajutorul timpului.

iubeste. muzica, viata, omul de langa tine, omul care nu e langa tine. iubeste cartea, filmul, melodia, mesajul subliminal.

cateodata chiar si tacerea poate fi un bun transmitator de mesaje. ma aflu intr-un moment in care prefer sa tac si sa ma refac. mental, spiritual, social, emotional. stiu ca pe dealul pe care m-am intremat sa-l urc se ajunge greu, cu o lupta asidua si multe potentiale gropi in care ma pot prabusi. dar am invatat un lucru important la aceasta oprire pentru respiro:

“ideea e sa te simti bine.”

cum ti s-a parut drumul pe care l-ai parcurs azi?

[kt tunstall-suddenly i see]

1 2  Scroll to top