books

sb-03-sky

“If you start to take Vienna – take Vienna!” [Napoleon]

Cateodata incep un articol pe acest blog stergand fiecare idee ce mi se ivise pana in momentul acela in cap. Dupa ce se perinda cateva minute, ore, zile sau saptamani prin cap, ajung fata in fata cu wordpress-ul si nu mai stiu nimic din ceea ce voiam sa iti spun. Atunci incepe o calatorie de exploatare a fiecarei senzatii pe care o traiesc in clipa in care scriu.

Sunetul pe care il scoate tastatura mea (cu cat pun mai multa pasiune in ceea ce scriu, cu atat bat mai tare in ea), un instrument de masurare al gradului de simpatie pe care il am fata de un anumit subiect. O privire aruncata pe fereastra pentru a observa ce se intampla “pe afara” si inspre birou, pentru a vedea cat de pregatita sunt ca sa infrunt vremea din afara camarutei mele.

Pentru mine, cuvantul “sky” are o relevanta deosebita. Privind cerul, imi aduc aminte atat de trecut, cat si de viitor. Incep sa-mi dea tarcoale gandurile pe care le aveam la 5 ani, atunci cand imi doream sa ajung cea mai bogata femeie din lume pentru a construi o scara indeajuns de inalta incat sa ajung la Dumnezeu…practic, nimic nu s-a schimbat in afirmatia aceasta pana in ziua de azi. Dorintele sunt insa mai finisate, mai pompos exprimate, spuse pe un ton usor maturizat.

De fapt, imi doresc sa ajung pana la cer. Atat intr-un avion superusor sau supergreu, cat si pe cale spirituala. “Maturizarea” e doar o faza premergatoare aceleia la care imi doresc sa ajung: vreau sa cresc mare pentru a deveni din nou copil. Iar prin intermediul acelui copil din interior sa rezolv macar o problema mare ce micsoreaza increderea in sine a…populatiei globului. Poate va fi o carte, poate va fi un program de televiziune, poate voi deveni Miss si voi aduce World P…eace.

In ceea ce priveste “crearea unei scari pentru atingerea cerului”, scopul scuza mijloacele. Important este doar sa produc acea schimbare care aduce cu sine alte schimbari in timp.

TU cum iti doresti sa imbunatatesti lumea?

spune-mi ce carte citesti

…ca sa-ti spun cine esti!

Desigur, aceasta zicala ar putea fi aplicata intr-o multime de alte domenii, insa dupa parerea mea, o carte pe care o lecturezi cu placere nu doar “spune ceva” despre tine, ci te ajuta sa te formezi ca si om intr-un mod in care poti explora (si cine stie, poate chiar exploata!) diverse dimensiuni de care nu erai constient pana in acel moment.

Desi exista oameni foarte reticenti in privinta cartilor sau care neaga utilitatea lor in urma aparitiei unor alte mijloace de informare (exemplul cel mai concret: wikipedia), consider faptul ca oricine isi poate gasi un domeniu despre care ar putea sa se documenteze mai bine…si ce loc mai placut decat o librarie sau o biblioteca linistita, dar in acelasi timp si primitoare pentru a face acest lucru?

Exista sansa ca opinia mea sa fi fost influentata de Humanitas-ul din Sibiu, un loc pe care eu il consider ca o a doua casa si in care imi aduc prietenii pentru a ne descoperi reciproc pasiunile, dar si de biblioteca impresionanta de la noi din oras, in care am fost surprinsa sa gasesc o multime de carti “din secolul nostru” pe care, poate, in alt mod nu as fi ajuns sa le citesc.

O tentatie a necunoscutului apare de cate ori dai peste un volum care poate sa-ti incite simturile. De multe ori, descoperi acea tentatie exact in locurile in care nu te astepti. de aceea, te provoc sa-ti pui intrebarea:

Eu ce carte ar trebui sa citesc?

Astept propunerile tale pe blog!

[cibelle-green grass]

scopul scuza mijloacele

As vrea sa nu-mi mai fie frica de carti groase.

Sa pot privi un volum de peste 300 de pagini cu incredere, desi as stii ca-mi va rapi mult din timpul liber. Poate ca asta inseamna cu adevarat sa fii pasionata de literatura. Sa ai curajul de a deschide o carte despre care ai certitudinea ca-ti va schimba viata. Si mai presus de atat, sa ai curajul de a o inchide abia dupa ce ai poposit cu gandul pe ultima ei pagina.

Am o multime de carti ce gem din biblioteca-mi personala. Sunt stivuite dupa gradul de pasiune pe care mi l-au provocat atunci cand le-am vazut asezate in librarie. Imi pareau fiinte dulci, fiinte cu potential, fiinte pe care le-as fi putut iubi daca…erau mai aproape de mine. Asa ca m-am apropiat de ele. Le-am rasfoit. Am ajuns intr-o asemenea relatie cu ele, incat sa nu-mi mai pese de nimic atunci cand ajungeam in preajma lor.

Eram doar eu si cartea. Ne priveam si ne admiram una pe cealalta, dorindu-ne mai mult decat o privire pasagera. Fiind sigura de succesul unei tranzactii reusite,sfarseam prin a o cumpara. Dispuneam de bani destui, dar exista mereu o umbra de nehotarare in mintea mea. Astfel incat, odata ajunsa acasa, o puneam in biblioteca la sectiunea “urmeaza sa te citesc”. Ca mai apoi sa alerg inspre librarie in cautarea unor volume noi.

Intr-un fel, mi-e teama ca o carte groasa nu ar fi in stare sa inteleaga de ce o las deoparte si-mi vad de activitatile zilnice. De ce trebuie sa-mi fac temele la mate si ma ingrijoreaza notele de la scoala. De ce citesc si alte carti, mai subtiri, in paralel, fara sa am impresia ca o tradez. De ce decid brusc sa o las deoparte si sa uit de ea o vreme.

Poate ca pur si simplu, unele carti groase nu sunt facute pentru a fi citite, ci pentru a fi puse in raft. Desi nu cred ca praful ar avea onoarea sa patrunda intre paginile pe care nu am reusit eu sa le descifrez.

[urmatorul meu xPRiment e simplu, si totusi foarte dificil: am 5 carti groase pe rol, despre care vei putea citi mai multe in curand aici]

[am rezistat 5 zile si 23 de ore fara net. si mi-a ajuns pana in vacanta!]

 Scroll to top