arta

de ce iti scriu

las timpul sa mi se scurga printre degete, gandind doar in vise si-n planuri de viitor. cu lumina aprinsa, in fata calculatorului, elaborez tactici prin care sa fac cat mai multe lucruri in cat mai putin timp. nu ma intereseaza ce am de pierdut in procesul de elaborare, ma intereseaza doar sa-mi ating scopul.

care este de fapt scopul meu? pentru ce am inceput sa scriu si de ce nu ma opresc, chiar daca nu am fost fluida in exprimare pe parcursul anilor? scriu fiindca imi doresc sa pastrez fiecare clipa importanta, memorabila a vietii mele intr-un altar de piatra de neatins si sa raman astfel scrijelita pe paginile istoriei. scriu pentru ca asta-mi da aripi, pentru ca trecand suferinta prin filtrul cuvintelor, aceasta devine o depravata stare de beatitudine. o pauza de cafea.

nu stiu daca sunt un PR bun sau un scriitor prost, nu inteleg inca incotro se vor indrepta aceste pagini redactate in noptile in care gandurile imi vin in pas alergator si vor sa iasa la iveala. dar sunt sigura ca e doar o chestiune de timp pana cand voi alege calea prin care sa-mi indeplinesc scopul.

Cuvintele sunt muzica pe care o pot aduce in casele tuturor celor ce sunt capabili sa inteleaga. xPRimentul e de fapt viata mea, un ciclu de evenimente pe care le traiesc pentru a le putea povesti mai apoi, pentru a putea da aripi altora ce-si doresc acelasi lucru sau pentru a crea un mediu de actiune celor ce-si doresc altceva. articolele ce se succed reflecta starile de tranzitie prin care trec pentru a ma putea defini ca persoana. suferinta pe care o port pentru ca as vrea sa cant, dar tu nu m-ai putea auzi.

asa ca-ti scriu. de cate ori simt ca am forta necesara pentru a-ti aduce ceva nou in fata ochilor, incerc sa-ti “cant” o noua serie de intamplari. de aceea, te rog, accepta-mi firea xPRimentala. ia cu tine macar un cuvant din fiecare articol si pastreaza-l intr-un loc in care nimeni din lume nu are acces direct. apoi, ofera-l cuiva care merita si roaga-l sa faca acelasi lucru.

FITS 2010: voluntariat

E uimitor sa vezi cati oameni poti aduna pentru o cauza nobila. In cazul nostru, e vorba de promovarea artei si culturii in cele mai variate forme ale sale prin intermediul oamenilor cu o dorinta pregnanta de a xPRimenta din placerile de a sta in culise si a vedea exact cum se pune in scena o piesa de teatru, in cele mai mici detalii organizatorice. Ma refer evident la voluntarii Festivalului International de Teatru Sibiu, oameni tineri si plini de energie imbracati in tricouri negre cu logo-ul festivalului si pregatiti oricand pentru a intra in actiune.

Astazi, participand la expozitia lui Dan Perjovschi (despre care vei afla mai multe maine) din curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”), am avut ocazia de a ma intalni cu o colega de liceu ce contribuie pentru prima data la organizarea festivalului in calitate de voluntar si care m-a indemnat sa-mi amintesc motivele pentru care am devenit acum 3 ani voluntara la programul Sibiu-capitala culturala 2007. Sonia mi-a povestit despre faptul ca priveste aceasta oportunitate drept o ocazie de a promova cultura intr-un mod activ, contribuind cu resursele proprii la “imbogatirea” zilelor de festival si participand intr-o echipa mare, in care gaseste tineri apropiati ei ca varsta cu care are foarte multe lucruri in comun.

A fi voluntar inseamna mai mult decat a depune un efort inspre implinirea unui vis comun. Inseamna munca in echipa, drumuri prin oras, oportunitati mari de a cunoaste oameni ce ar putea fi interesati de ceea ce ai de oferit, prietenii si activitati de grup menite sa creeze un mediu cat mai placut pentru cei implicati. Cu momente placute sau grele, activitatea de voluntar iti schimba mentalitatea si te determina sa privesti lumea ce te inconjoara dintr-un unghi diferit.

Pentru toate eforturile depuse felicit toti voluntarii FITS 2010 (si nu numai) si le doresc mult SUCCES in tot ceea ce intreprind!

xPRima-te

nu conteaza daca e prin cuvinte, prin muzica, prin desene, picturi, sculptura sau numere. nu conteaza daca o postezi pe youtube, hai faiv, twitter sau pe blog. nu conteaza daca o poti vedea in galerii de arta sau pe strada, in gara sau in statia ta de metrou, pe unghii sau pe haine.

tot ce conteaza este sa te exprimi. in ce masura iti doresti tu, in locurile pe care le alegi ca display al expresiilor tale interioare. atunci cand faci acest lucru, te eliberezi de orice frustrare si devii un om mai bun. mai fericit. mai creativ. mai liber.

exista multe persoane care sunt incadrate in categoria “ciudatilor”, prin simplul fapt ca nu se xPRima in felul majoritatii. sunt marginalizate si obligate, pornind de la educatia din scoala si pana la situatia de acasa, sa se “integreze”. astfel, isi pierd elanul creativ si devin in cele din urma o parte integra(n)ta a societatii. si se pierd.

se pierd idei foarte bune, filme foarte bune, melodii foarte bune, reclame foarte bune, carti foarte bune, picturi foarte bune. doar pentru faptul ca avem o mentalitate de tip “carpe diem si atat”, neputand accepta ceva ce iasa din limitele normalului. pentru ca ne e frica de nou.

“atunci cand vreau ceva, pot!”, mi-am zis mai demult. iar acum imi doresc mai mult ca oricand sa devin intr-atat de deschisa la minte, incat sa pot accepta si imbratisa noul, fara a-mi mai fi frica de el. cam aceeasi poveste ca si cu cartile, doar ca raportata la persoanele din jurul meu.

ii respect din suflet pe toti cei care sunt dispusi sa creeze, si sa imbunatateasca lumea prin arta lor. oricare ar fi domeniul in care exceleaza. de aceea, imi doresc sa-ti arat un strop din munca unui prieten bun, al carui preview pare foarte promitator. poate iti place si tie sa canti si ti-ar dorit sa gasesti trupa potrivita. sau poate ca vrei doar sa asculti un ritm care sa te puna in picioare. in orice caz, am gasit ceva pentru tine.

chiar asa: tie cum iti place sa te exprimi?

 Scroll to top