amintiri din copilarie

porque, maria?

Aveam in jur de sase ani cand m-am mutat la bunica intr-o locuinta mica, dar plina de caldura sufleteasca. Nu prea stiam ce-i cu mine si cum de-am ajuns tocmai acolo, dar imi placea sa fiu mereu in preajma ei, sa o ascult, sa povestesc cu ea despre toate prostioarele pe care le faceam la gradinita si sa ne jucam. Asa ca ii urmaream fiecare pas si incercam sa-i atrag atentia mereu.

Un mare hobby al bunicii mele era sa se uite la telenovele, astfel incat, in scurt timp au ajuns si activitatea mea zilnica. Inca imi mai amintesc de catelul Purecos din Marimar (vezi poza) sau de dansurile arabe din Clona. Ce beneficii am tras din toate astea? Spaniola mea (ce-i drept cu numeroase accente sud-americane) s-a fluetizat in asa hal, incat si acum pot intelege mai toate chestiile pe care le aud la tembelizor. Si asta dupa 9 ani de cand “m-am lasat” de las telenovelas.

Nu sunt deloc de acord cu violenta, stupizenia si modul de viata promovat in aceste productii mexicano-venezuelene, insa trebuie sa recunosc ca mi-au fost de un real folos in invatarea unei limbi straine. Azi am decis sa reiau studiile, de data asta fara ajutorul posturilor TV specializate. Macar asa stiu ca-i fac lui Jei Jei un bine si-l invat basicurile limbii lui Don Quijote de la Mancha.

Se intampla ca uneori televiziunea sa furnizeze informatii cu adevarat utile. Pe tine cu ce te-a ajutat pana acum?

[thalia-amor de la mexicana]

p.s. voi reveni in curand cu un studiu mai detaliat asupra influentei televiziunii in vietile noastre

1 2 Scroll to top