amintiri din copilarie

Prima data

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit:
La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” :) )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu” :)

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

imagini

Uneori, viata te aduce la concluzia ca memorezi involuntar doar anumite clipe din existenta ta de zi cu zi. Sunt cele care te-au marcat atat de adanc, incat ai ajuns sa le desemnezi ca fiind constituentele propriului tau borcan de fericire. Asimilezi intamplari in imagini pe care le pastrezi de-a lungul timpului, lasandu-ti creierul sa faca editarea de rigoare pentru a “corecta” diverse imperfectiuni.

Cu timpul, ajungi sa le privesti ca fiind ACELe componente de baza ale fericirii tale, acele lucruri care te-au facut odata sa uiti de griji, sa te deschizi ineditului. Ignori insa un aspect foarte important din intreaga ecuatie: posibilitatea ca, in momentul de fata, sa nu mai fi ACELasi om pe care l-ai intruchipat in trecut. Schimbarea este variabila care survine cu fiecare drum nou pe care il avem de traversat, astfel incat aceste imagini sa nu mai reprezinte decat niste pasaje dinaintea ultimei intersectii, niste fragmente ale memoriei si imaginatiei tale.

Aflandu-ne in imposibilitatea de a simti o traire intensa, calda, in anumite situatii pe care le traim, tendinta de a ne agata de un trecut glorios se intensifica, devenind un aspect definitoriu al personalitatii noastre din prezent. De ce ne lasam influentati de retete, cand putem lasa loc haosului ce implica noutatea? De ce decidem sa urmam trasee prestabilite de altii, atunci cand exista o sansa sa ne cream unele noi? De ce ne legam de imaginile pe care le-am vazut in altii pentru a ne determina contururile propriului nostru portret?

Suntem atat de obisnuiti sa urmam un model prestabilit, incat orice abordare diferita reprezinta o curiozitate pe care multi nu doresc sa o xPRimenteze. Astfel incat ramanem incurcati in itele propriilor vicii, care ne transforma din oameni in masini care lucreaza, interactioneaza, socializeaza in zona lor de confort, sexeaza, livreaza si dorm.

Ce imagine doresti sa lasi despre tine?

[andy moor-faces]

je chante pour passer le temps

descrierea asteptarii apasatoare.

asteptam sa mi te infatisezi in fata portii. sa vii dupa mine si sa ma scapi de tumultul interior ascuns dupa trei randuri de perdele. atunci  am descoperit ca nu vei ajunge niciodata din drumul tau si-asa intortocheat prin oras. tu ratacesti prin oras, eu fug de oras.

totul pentru un scop comun. totul pentru dobandirea statutului de om multumit de sine.

cand nu mai aveam eu rabdare, tu nu aveai chef de viata. cand eu muream incet inauntru, tu te raspandeai prin toate arterele mele neincetand sa-mi ceri sa ma sacrific, sa-ti donez macar un gram din sangele-mi plin de speranta, sa ma contaminezi cu germenii adulterini. sa ma abandonez cu gandul ca intr-o buna zi ma voi regasi la marginea drumului, implorand dupa un banut si o imbratisare. ca voi fi acea eu pe care nu o voi mai putea intruchipa nicicand. fiindca rolul nu imi mai apartine.

evoluand, am observat cum imi schimb interiorul. cum, fara ca cineva sa-si fi dat seama, am devenit tu si m-am sinucis in procesul de metamorfoza. si cand ai vazut ca te lasi in urma, ti-ai dat seama ca poti deveni eu in orice clipa. te-ai lasat prada gandului ca-n mine vei regasi vremea pierduta aiurea prin trenuri ce te indreptau catre iluzii. si ai uitat de regula de baza a oricarei miscari strategice de sah. ca orice piesa mutata inseamna o noua schimbare a jocului.

cu doi tu in dans, niciun pas nu mai parea corect amplasat pe scena. asa ca unul dintre tine s-a apucat de cantat.

je chante pour passer le temps. ca sa vad daca dupa multe cautari, voi reusi sa revin la normal.

[philippe leotard-je chante pour passer le temps]

we are big people now

avem interese marete, vrem sa ne luam carnetul sau cel putin sa nu intram in primul copac cu prima noastra masina. avem 18 ani si nu ne mai e frica de directori care ne privesc in pauze fumand sau de raziile din cluburile prin care umblam. avem bac-ul, si nici nu stim sigur din ce materii il dam, dar facem meditatii “preventiv” ca sa dregem in ultimul an de liceu ce n-am reusit sa facem in ceilalti trei.

acum e momentul sa incepi sa-ti iei “la revedere”. de la dulciurile pe care le primeai din partea bunicilor, de la libertatea pe care o aveai sa zburzi prin parc si sa nu se uite nimeni urat la tine (“ce face omul asta pe leagan? mai are 5 ani?”), de la prietenii si iubitii din 9-12, de la Hermannstadt si ale sale cai intortocheate. incepi sa cauti pe net site-uri despre admiteri, te uiti peste criteriile de selectie la facultatea visurilor tale, te intrebi daca peste 100 de ani vei mari si tu numarul “laureatilor premiului Nobel ce au trecut prin bancile” lor.

pe de o parte, e placut sa observi cum din copilul care se juca in fata blocului ai devenit o persoana respectabila ce frecventeaza cercuri, forumuri si localuri selecte. traiectoria e exact aceea pe care ti-ai stabilit-o intr-un moment de visare in care priveai un film hollywoodian de succes si te bucuri de asta. speri ca in fata sa ai un drum cel putin la fel de interesant ca cel pe care l-ai avut in acesti primi 18 ani de viata.

dar, sa-ti spun sincer, imi amintesc cu drag de vremea in care imi doream sa fiu “a big, big girl in a big big world” si nu puteam face nimic in sensul asta decat sa cresc. acum avem in fata un drum intreg de croit.

we are big people now, living in low buildings with high expectations from life.

[cand eram mica, credeam ca sunt singura persoana din lume care trebuie sa creasca pentru a ajunge "om mare", iar restul s-au nascut toti cu slujbe si familii. plangeam de cate ori n-aveam voie sa-i insotesc pe ai mei la o petrecere sau reuniune de adulti, pana intr-o zi cand le-am destainuit problema mea. razand, mama mi-a povestit ca si ea a iesit din burtica fiind copil si ca in burtica nu incap oameni mari. dar cand zaresc atatia copii cu atatea probleme pe cap, tiind sa nu-i mai dau dreptate.]

tu cum ai ajuns om mare?

18 to 80

dheo bunic

dheo bunic

Se apropie incetisor de mine si ma priveste cu aceeasi ochi tineri cu care, odinioara, isi privea proprii copiii. Acum ma are pe mine in grija si asta nu pare sa-l afecteze deloc, caci, desi a atins venerabila varsta de 80 de anisori, nu inceteaza in a-mi spune ca se simte ca la 18 ani alaturi de mine. Si sincer, daca nu ar fi ridurile de expresie ce tradeaza un zambet mereu prezent, l-as lua drept unul dintre colegii mei de clasa.

Curioasa fiind, decid sa-l intreb: “Tu cum erai la varsta mea? Pe tine viata cum te-a afectat?”

Se aseaza pe un scaun, intr-o pozitie ce tradeaza o veritabila ora de povesti si destainuiri:

“Frumoasa bunicului, pentru mine totul a inceput cu un vis. Acela de a face lumea un loc mai bun pentru tine si parintii tai, alaturi de toti ceilalti copii din lume. Arma cu care am decis sa lupt a fost condeiul, pe care il foloseam pentru a scrie articole ce ar fi putut ajuta la deschiderea lumii spre noi orizonturi. Nu mi-a fost deloc usor, si in drumul meu am intalnit o multime de obstacole, cum ar fi reticenta unora de a privi dincolo de aparente, dar consider acum ca mi-am dus misiunea la bun sfarsit.”

“Despre ce vorbesti tu acolo? Aproape ca nu inteleg nimic!”

“Sa-ti explic concret: la inceput a fost blogul, si dupa aceea au urmat colaborarile online. De la meeting-uri la roblogfest-uri, imi placea sa fiu peste tot si sa ascult mereu mai mult decat sa vorbesc. Astfel am ajuns sa fiu considerat usor timid, si am putut obtine exact ceea ce-mi doream: sansa de a impresiona oamenii cu usurinta prin vorbele si faptele mele. Pentru ca atunci cand lasi mereu un as in maneca si loc de “buna ziua”, iti creezi singur un drum lin prin viata.

Ce-i drept, corabiile mi-au fost inecate cand am dat de bunica ta. N-am sa uit niciodata ziua in care am cunoscut-o! O femeie mai sireata si isteata ca ea nu cred ca as fi intalnit nici daca era sa implinesc 1000 de ani…

M-a vrajit. Dar mai multe despre asta iti povestesc dupa ce faci 18 ani.”

“Stii ca esti nedrept, nu? In mai putin de 10 zile fac 18 ani si tu-mi spui chestii de astea!”

“Asa imi place mie, sa mai necajesc din cand in cand. Crede-ma ca daca nu inveti cand sa accepti o ironie si cand sa razi la o gluma, drumul prin viata va deveni unul foarte anevoios. Despre mine s-au spus multe: ca as fi prea tacut, prea retras si prea rigid in privinta normelor, dar toate criticile m-au crescut si m-au adus aici. Departe.”

Il vad cum incearca sa se ridice de pe scaun, si, dintr-o data il zaresc rostogolindu-se. Ma speriu rau de tot si raman socata intr-un colt.

Privindu-l atent, observ cu cata agilitate se ridica singur, in ciuda anilor acumulati. Ma roaga doar sa verific daca are praf pe pantaloni si sa-l sterg, soptindu-mi:

“S-a intamplat de multe ori sa cad. Nu am fost tot timpul la fel de rapid ca acum! Dar odata cu anii am prins curaj sa risc, sa nu ma dedau de la nicio placere a vietii, sa lupt si sa inving. Altfel cum crezi ca as fi reusit sa vad atatea locuri ascunse ochilor umani, insule si locatii superbe de pe pamantul acesta? Cum as fi putut cunoaste atatia oameni cu care sa vorbesc si despre care sa scriu? Nu-mi mai este frica sa cad. Nici chiar de acel moment in care nu va voi mai putea ridica singur. Atunci ma va ridica Dumnezeu la el.”

Iti multumesc ca ai intrat in viata mea, Ovidiu, si-ti doresc multa sanatate, alaturi de capacitatea de a le povesti peste multi ani aceste intamplari nepotilor tai!

P.S. Acest articol n-a fost scris nici pentru misto, nici cu ganduri melancolice. Sper doar ca ti-a adus un zambet mare pe buze si optimism in suflet! (daca tot vrei sa-l facem funny, sa zicem ca am facut misto de tine cand te-am facut sa cazi de pe scaun la 80 de ani :P )

ordine si disciplina

starting today[nici nu-ti dai seama cate idei bune pierzi de-a lungul unei zile pana nu incepi sa ti le notezi mereu undeva]

numaratoarea inversa e deja pornita. mai sunt putine zile pana cand implinesc “acea varsta pe care am asteptat-o inca de pe vremea cand habar n-aveam cum fac copii Barbie si cu Ken” :) avand in vedere ca-n fiecare an, in preajma zilei mele de nastere, imi planuiesc sa fac o gramada de chestii nebune, anul acesta am decis sa dau o noua semnificatie sintagmei de “ordine si disciplina”.

astfel incat am patruns printre meandrele necunoscute ale camerei mele si am descoperit documente datate inclusiv din 2006, pe care era trecut numele meu, cuvantul “Kontrollarbeit” (in traducere libera “test”) si o nota de 10 in dreapta paginii. ei bine, desi copiii mei nu vor mai avea ocazia sa vada ce talentata era mamica lor la matematica pe clasa a 8a, am decis sa fac un gest nobil, si de altfel obligatoriu (cel putin asa mi-am autoimpus azi): voi recicla hartiile pe care le gasesc inutile si voi avea grija sa-mi sortez inca din start gunoiul. nu, n-am nevoie de un cos extra, tot ce voi face va fi sa depozitez hartiutele intr-o plasa care sade langa cosul de gunoi obisnuit. probabil ca as putea face chestii mult mai “eco”, insa cred ca acesta e un bun inceput in acest sens.

mi-am dat seama ca ma simt extraordinar de bine cand scap de toate lucrurile care ma tintuiesc intr-un anumit loc. fie ele amintiri de la diverse persoane, scrisori, biletele sau alte obiecte la care eu tin in mod normal, simt cum ma eliberez de trecut atunci cand decid sa renunt la ele. de aceea, o curatenie generala prin viata mea din cand in cand nu strica deloc, ba dimpotriva, ma improspateaza extrem de tare si-mi ofera o noua perspectiva asupra vietii.

tu prin ce mijloace faci ordine in viata ta?

[skeewiff-come ray and come charles]

zambetul din buletin

mai e doar putin timp, si-mi voi lua oficial la revedere de la primul meu buletin. pentru ca dupa 4 ani de cand am fost nedespartiti, prin toate cluburile si cafenelele, prin tara si strainatate, el s-a decis sa ii predea stafeta unuia nou, mai blinged out, mai blond, mai plin de sperante.

ce s-a schimbat de atunci si pana acum? cate putin din tot. imi aduc aminte cu cata fala il plimbam dupa mine atunci cand l-am primit, cat de mult ma bucuram ca am implinit 14 ani si cate posibilitati existau de atunci in lumea mea. brusc, nu ma vedeam obligata sa-mi demonstrez varsta si identitatea adevarata decat prin aratarea unei simple bucati de plastic. aceeasi bucata care urma sa ma impiedice sa-mi cumpar ulterior cantitati considerabile de licori bahice. (prietenii stie de ce)

acum, nici macar impedimentul acesta nu va mai exista. brusc, voi avea voie sa beau, sa fumez, sa merg in cluburi, sa am relatii sexuale cu cine-mi pofteste inimioara, sa intru la mititica, sa am acces la tot felul de evenimente trance, dance si house si CEL MAI IMPORTANT: sa ies din tara neinsotita de un major cu procura notariala.

da dragilor, de acum incolo sunt libera sa fug prin lume, pribeaga, cu acel rucsac in spate de care tot povesteam in urma cu un an, si singurul meu insotitor va fi noul buletin pe care mi-l procur in curand. singura mea limitare ar putea fi absenta dinero-ului, dar si de acela se face rost atunci cand exista o dorinta adevarata in acest sens.

tot ce-mi propun dupa ce ating varsta de 18 (3 septembrie folks, stay tuned!) este sa obtin tot ce-mi propun. nothing less, nothing more.

si sa am tot timpul zambetul din buletin pe fata! :)

[telepopmusik-don't look back]

continuitate

de multe ori, simt ca nu mai am motiv pentru care sa ma intorc in spate. ca am spus de prea multe ori “la revedere” pentru a mai saluta din nou.

mi-am facut damblaua. am avut si iubiti pe aici, dar am suferit din cauza chitaristilor frumosi cu plete lungi si accent usor frantuzizat si recent, am sesizat existenta altora, mai tineri si mai vanjosi. acum e randul tau sa treci prin toate xPRimentele pe care le faceam acum doi ani.

o sa ai multi prieteni falsi in scoala asta, dar o sa dai si peste cativa pe care ii vei pastra peste ani si ani de zile. o sa-ti dai seama mai tarziu ca tot raul a fost inspre bine, dupa ce-ti vei fi sortat atent cercul de prieteni si vei porni pe un drum pe care ai vrut de mult timp sa ajungi. vei suferi in the process, dar tine minte:

ai ajuns aici ca sa-ti demonstrezi ceva. sa arati ca poti sa faci o treaba buna si sa te distrezi in acelasi timp. sa te indragostesti o data, de doua ori, de cinspe ori, dar sa ai grija ca dupa fiecare relatie sa extragi macar un invatamant pe care sa-l folosesti mai incolo. sa afli cine-i fipsu, fipsa (eh, din pacate o vei cunoaste doar din povesti), sa vezi cum se organizeaza, cum se pierde si castiga un fasching, sa participi la balurile bobocilor si sa te hlizezi la tinutele miss-elor si misterilor (a se citi pe romaneste mister), sa te bucuri de cel putin un austausch si macar tu sa ajungi sa te imbeti crita la sambachshof (LUPTA pentru asta cu toate armele din dotare!).

nu va fi intotdeauna soare. stii bine ca nu la orice test se poate copia si ca de anumite note n-o sa scapi, oricat te-ai chinui. dar nu te lasa abatuta de probleme de genul acesta, ci concentreaza-te pe scopul tau final. daca acela este sa ajungi arhitecta, atunci deseneaza. daca vrei sa ajungi fotografa, pozeaza. daca stii ca vei fi fotomodela, zambeste in toate camerele. si daca te bate gandul sa te faci “femeie de afaceri”…invata. cand cineva incearca sa te injunghie pe la spate, lasa-l. e probabil un om mic, lipsit de importanta, care nu are o viata proprie indeajuns de interesanta. dar nu barfi. nu vorbi pe nimeni de rau pana cand nu ai ajuns in situatia acelei persoane si stii cum ai reactiona. nu ajunge TU omul mic.

o sa pleci din bruk cu zambetul pe buze, pentru ca vei stii ca ai facut istorie. si atunci cand dai peste o persoana dornica sa afle informatii pretioase, spune-i-le mai departe daca crezi ca merita. macar paseaza-i acest articol, si tot o sa priceapa ceva.

tie iti doresc sa ai un drum lin, frumos si presarat cu clipe de bucurie pe holurile acestei scoli. pentru ca, daca ai ajuns cu lectura pana aici, restul e floare la ureche!

tu ce alte sfaturi ai mai da unui licean?

[bug mafia-cu talpile arse]

P.S. Dictionar explicativ pentru cei care nu sunt din Bruk:

fasching=carnaval

austausch=schimb de experienta

sambachshof=loc in care orice brukist trebuie sa ajunga macar o data in viata (tabara de stiinte politice in germania)

fipsu, fipsa=legende vii ale brukului (profi foarte cunoscuti de generatii intregi)

cum am ajuns aici?

[memoirs of an xPRiment]

s-a intamplat acum aproape doi anisori, pe cand aveam 15 ani si mult prea multe lucruri de zis “in gura mare”. eram in faza de xPRimente cu poezele, texte pseudo-filozofice si alte compuneri pe care, evident, nu le puteam citi in cadrul orelor de limba romana.

am auzit de “bloguri” si am crezut ca sunt niste locuri pe care oamenii intra ca sa-si verse amarul, asa ca am googlanit cuvantul, am dat de blogspot, si-n mai putin de 3 minute ma numaram si eu printre ei. apoi, am dat sfoara prin tara si am mai atras niste prietene pe aceasta cale. ce-i drept, eternulfeminin a trecut printr-o groaza de schimbari de look si stil, dar a reusit sa supravietuiasca valului de bloguletze noi. si-a modificat si numele din “introspective” in “xPRiment”, si o data cu el, m-am “tunat” si eu.

din 2007 si pana acum s-au intamplat atat de multe lucruri, incat ma mir ca am reusit sa scriu despre o parte dintre ele! am ajuns chiar sa am un coltisor numai al meu (ce-i drept, chiria mi-e platita doar pentru un an) unde pot xPRimenta in voie cand si cum vreau. dar vreau sa-l transform intr-un loc cat mai placut pentru tine, in care sa-ti sorbi linistit cafeluta/ceaiul negru/chocolate favoured cappucino-ul/cocktailul cu umbrelutza si lamaie in colt.

de aceea, te intreb: tu cum ai ajuns aici si ce te face sa revii?

[pasarea colibri-piata romana nr. 9]

cum sunt/par/vreau sa fiu

dracusoravand in vedere ca el m-a provocat, am decis sa te introduc putin in tainele mintii mele perverse. and here is goes!

SUNT: frumoasa, desteapta si mai ales modesta ;)
AŞ VREA: sa fiu mai frumoasa si mai desteapta, ca modesta sunt deja prea mult.
PĂSTREZ: lucrusoarele aparent lipsite de semnificatie, care m-au “introdus” in diverse cercuri de interes (primele bilete la teatru, biletele de tren sibiu-bucuresti etc.)

MI-AŞ FI DORIT: sa fiu si eu mai mare. dar stiu ca in timp ma voi satura si de chestia asta!
NU ÎMI PLAC: minciuna si ipocrizia. 
MĂ TEM: de intuneric si bau-bau. (nu ma tem de nimic)
AUD: tot felul de melodioare in cap in diverse momente cheie din viata mea.
ÎMI PARE RĂU: ca ma supar uneori pe oamenii nepotriviti cand ar trebui sa ma rastesc la altii.
ÎMI PLACE: sa calatoresc. al naibii de mult!
NU SUNT: ce par a fi.
DANSEZ: tot timpul, chiar si cand nu ar trebui :P
NICIODATĂ: nu spun niciodata. pentru ca intotdeauna se indeplineste.
PAR: exact asa cum nu sunt.
PLÂNG: din diverse cauze, de obicei cand nu mai pot de oboseala.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: cum isi doresc altii sa fiu.
NU ÎMI PLACE DE MINE: cum sa nu-mi placa de mine?
SUNT CONFUZĂ: cand nu mai pot de somn.
AM NEVOIE: de-o femeie/care sa stie/meserie! (de fapt, de o vacanta in caraibe si de multa inspiratie)
AR TREBUI:  sa imi organizez timpul mai bine.

VREAU SA DAU: aceasta leapsa mai departe lui Andreas, Dheo, Bluarto, Nosfer si tuturor celor care mai vor sa o completeze.

INTREBAREA ZILEI: TU cum esti/pari/vrei sa fii?

[amy mcdonald-mr. rock and roll]

1 2  Scroll to top