Saptamana trecuta am avut ocazia sa particip la prima mea sesiune de comunicari destinata studentilor (si elevilor deopotriva) din domeniul matematicii si informaticii. Desi nu mi-am exprimat direct pana acum aceasta latura, e important sa stii faptul ca ma aflu la finalul liceului german, sectia mate-info (info intensiv), iar informatica, atat ca materie, cat si ca suport de dezvoltare a mentalitatii, m-a pasionat de cand am scris primele randuri de cod.

Aceasta provocare s-a dovedit a fi foarte utila, deoarece la finalul zilei am tras o linie si am observat urmatoarele ganduri ce mi-au trecut pe durata acelei zile:

1. au fost emotii MULTE (primul meu speech si primele note pe care le-am adaugat felului in care imi doresc sa vorbesc in fata unei audiente si felul in care o fac momentan + cred ca si studentii erau mai “cruzi” in domeniul vorbirii in public, dat fiind ca nu am inteles scopul anumitor proiecte)

2. proiectele elaborate nu erau mereu destinate vanzarii si dezvoltarii ulterioare, ceea ce m-a surprins foarte tare (si nu tocmai intr-un sens pozitiv): mi se pare ca programarea e unul dintre acele zone in care, daca nu esti up-to-date, devii ob-so-lete intr-un timp foarte scurt, iar afirmatia unui baiat conform careia “daca eu stiu sa programez in X – nu-mi mai amintesc numele – 2005, imi ajunge” m-a socat.

3. fara cap si fara coada – asa s-ar fi putut caracteriza anumite aplicatii ce-si doreau sa imite alte aplicatii deja existente pe piata, insa aveau multe buguri, putine feature-uri si…no usability (in cadrul unei aplicatii urma sa-ti copiezi singur filmul de pe torrent daca doreai sa il ai intr-o baza de date a acesteia?!). Poate imi explica un programator dorinta aceasta de imitatie FARA a aduce nimic nou, original, DIFERIT la un program deja vazut, vandut, folosit. Mi-ar fi de folos pentru a nu judeca eronat proiectele ulterioare.

In final, am apreciat efortul tuturor studentilor din tara de a veni si a-si prezenta aplicatiile in fata unui juriu specializat si a “micilor critici” din public si sper ca ideile enumerate mai sus sa dezvolte intr-un mod pozitiv atat mentalitatea celor ce elaboreaza software-uri, aplicatii & co., cat si celor ce se ocupa cu promovarea si comercializarea acestora.

In fiecare programator zace un vanzator. Daca nu, stii unde sa ma cauti.

Ieri (n.n. vineri, 23.04.2010) am participat la a II-a editie a sesiunii de comunicari ICDD din Sibiu, unde s-au adunat studenti de la facultatile de informatica si matematica din toata tara pentru a-si prezenta ultimele lucrari stiintifice si de cercetare.

Din fericire pentru echipa mea, a existat si o parte destinata elevilor de liceu in care am prezentat SWOOP, o aplicatie P2P (peer-to-peer) prin intermediul careia persoanele sau business-urile isi pot administra transferul de fisiere si pot comunica simplu, fara a utiliza un server sau centre de date.

Detalii despre echipa: Victor Savu, colegul meu, s-a ocupat de partea de hard-coding, in vreme ce eu am incercat sa deslusesc motivele pentru care cineva si-ar dori sa il cumpere pe SWOOP si sa il implementeze (asa ca, in functie de intrebarile pe care le ai, te rog sa iei legatura cu persoana potrivita, link-urile anterioare te directioneaza inspre mailurile noastre).

Pentru cei interesati de aplicatie si de dezvoltarile ei ulterioare am pregatit o pagina a lucrarii prezentate in cadrul acestei sesiuni de comunicare pe care o gasesti AICI.

Astept cu mare drag orice comentariu ati avea pe blog, pe twitter sau pe mail.

[logo-ul SWOOP a fost realizat de Cristi Rus]

Nu spune “hop!” pana cand nu ai sarit. (Anonim)

Deoarece am reusit sa ajung la Viena in vacanta de Pasti pentru a ma interesa despre toate formalitatile de admitere si inscrierea la camin, am revenit in tara cu cateva lamuriri ce sper sa ajute orice elev ce-si doreste sa fie admis la o facultate din Viena (ma refer la cele de stat). In principiu ma adresez celor ce isi doresc sa continue studiile la WU(Wirtschaftsuniversitaet), insa informatiile referitoare la camine sunt valabile pentru toti.

Caminele din Viena

Vei observa pe site-ul viitoarei tale universitati faptul ca aceasta iti ofera link-uri catre diferite agregatoare de camine, deoarece in Viena nu exista un “campus” propriu-zis, ci o multitudine de camine unde se pot inscrie studentii oricarei universitati. Aceste site-uri sunt FOARTE utile si te vor ajuta sa localizezi cele mai favorabile camine ca si locatie. Nu te limita doar la cele din Bezirk-ul tau (de exemplu, Bezirk 9 pentru WU), ci incearca sa te inscrii si la cele din Bezirk-ele alaturate (fiindca mijloacele de transport in comun functioneaza foarte bine si te duc usor dintr-un loc in altul). Incearca sa te inscrii pe aceste site-uri DIN TIMP (iti recomand lunile ianuarie-februarie, deoarece informatiile pentru cei interesati vor fi procesate IN ORDINEA INSCRIERII PE SITE). Pentru link-urile pe care ti le ofer nu exista alta cale de inscriere la camine decat prin intermediul site-ului, deoarece in Viena nimic nu functioneaza la mica tocmeala (o zic din experienta acumulata in vacanta).

Home4Students (caminele ofera cam toate aceleasi conditii: dus, WC, TV, telefon, internet, fitness, bucatarie la comun pe acelasi etaj, hainele se pot spala la subsol la o mare masina de spalat-costa 2 euro per utilizare)

Wihast (preturi putin mai bune, insa nu stiu detalii despre conditiile din camine – presupun ca sunt acelasi, insa merita verificata pagina de detalii a fiecarui camin in parte)

Voi reveni cu un articol despre locuintele si Wohngemeinschaften (WGs) din Viena de indata ce dispun de suficiente informatii, momentan stiu sigur ca a locui in camin e cea mai rentabila varianta din punct de vedere financiar.

Facultatile din Viena

In acest oras exista (conform wikipedia) 9 universitati, insa eu am fost familiarizata cu 3 Unis mari si late: Uni Wien (cea mai veche universitate si cea care contine toate tipurile de specializari pentru studenti), WU (Wirtschaftsuniversitaet, universitatea de economie ce ofera specializari precum Stiinte Sociale, Administrarea Afacerilor Internationale si Economie pentru 30.000 de studenti) si TU( Technisches Universitaet, un fel de politehnica pentru cei ce-si doresc sa devina ingineri sau sa lucreze in zona de IT).

La WU nu exista admitere, deoarece facultatea functioneaza in regimul “Intra cine vrea, iasa cine poate”. Astfel, daca ai trecut BAC-ul si dispui de hartia care sa ateste acest lucru in original si copie legalizata in germana/engleza (+diploma de certificare a cunostiintelor de limba germana – de exemplu DSD II) te poti duce direct la Biroul de Admitere pentru a te inscrie la facultate (intre lunile iulie-septembrie). Cursurile incep de la 1 octombrie, fiind precedate de o conferinta de pregatire a viitorilor studenti ce are loc in 30 septembrie (si la care sper sa particip si eu anul acesta).

Transportul in Viena

Recomandarea mea este sa folosesti transportul in comun (costa 129 euro pe semestru pentru studenti), deoarece functioneaza foarte bine, exista mereu mijlocul de transport care sa te duca in locul in care iti doresti sa ajungi SI parcarile in Viena sunt foarte scumpe (la camine costa undeva intre 75-100 de euro pe luna sa-ti lasi masina in parking, nu cunosc preturile de la parcarile din oras, masinile sunt ridicate daca sunt gasite parcate neregulamentar).

Timpul liber?

Sper ca de indata ce ajung studenta sa-mi gasesc suficient timp pentru a explora atat din “bunatatile culturale” oferite de Viena (prea multe pentru a fi insirate intr-un singur articol), cat si din oportunitatile de shopping (mall-ul in care am ajuns la sfarsitul excursiei se numeste Shopping Center Sued si este INCREDIBIL de mare: 25 ha). Despre cluburi nu m-am interesat in mod deosebit, insa sunt sigura ca exista alternative pentru fiecare tip de persoana si fiecare gust in materie de muzica. Totul este sa ajungi acolo!

Daca ai vreo intrebare, o informatie aditionala pentru cititori sau ti se pare ca am gresit o formulare in articol, te rog sa-mi trimiti un comentariu. Iti multumesc si sper sa-ti fie de folos informatia!

Bonjour!

Va salut de pe taramul sarbatorilor, intr-o pauza de la sarmale si drob, asteptand prajiturile . Poate ca n-am mentionat nicicand pe blog faptul ca perioada aceasta imi place extrem de mult tocmai datorita meselor prelungite in familie, pe care le savurez de multe ori in tacere, ascultand ce au “cei mari” de povestit.

S-au adunat multe articole de scris, s-au inghesuit multe ganduri ce raman de trecut prin filtrul personal si expus pe pelicula, s-au strans poze si noi amintiri…dar gasim timp pentru toate. Dupa ce le voi selectiona atent, o sa am grija sa ajunga ce-i mai bun la tine pe monitor. In format compact.

Urmatoarea perioada se anunta a fi deosebit de fructuoasa in ceea ce priveste viitorul meu: ma asteapta o excursie la Viena care-mi va lamuri cateva dintre dubiile legate de facultate, iar cand ma intorc incepe sfarsitul liceului, cu ultimele examene, teze, un banchet si 4 zile de testari ale aptitudinilor.

Dar sa revenim la ce va asteapta pe xPRiment si-n afara lui: o sa pregatesc link-uri, articole guest si idei noi pentru timpul liber. Sa iti zic si cateva carti care mi-au influentat radical modul in care privesc marketing-ul?

Intre timp, distreaza-te. Orice ai face, distreaza-te. Fiindca atunci cand te distrezi facand activitatile zilnice, totul prinde o nuanta aparte! E cea mai buna urare de sarbatori pe care ti-as putea-o face (si depinde doar de tine sa o duci la bun sfarsit)

P.S. Referitor la #stropittweetmeet gasesti detalii aici.

Incepem cu cele bune, ok? Asa cum am promis mai demult pe blog, am inceput sa investesc o parte din timpul meu intr-o directie creativa ce ma ajuta mereu sa ma destind atunci cand eram mai mica: lucrul manual (NU acela la care te gandesti acum, lucrul manual in sensul chestiutzelor pe care le elaborezi singur: felicitari neconventionale, diverse imprimeuri inedite pe imbracaminte, bijuterii unicat etc).

Si ce perioada mai potrivita in care sa incep acest proiect decat acum, in toiul sarbatorilor, cand bugetul disponibil nu-mi permite sa iau ceva cu adevarat special familiei? Avand in vedere faptul ca e vorba de o familie MAAARE (am nevoie de-o idee geniala pentru tati+his special somebody si una pentru mami+her special somebody), m-am gandit sa impartasesc cu tine bucuria de-a crea “o viata” cu ajutorul unor materiale.

Cine stie, poate-ti vine vreo idee faina pentru cineva deosebit la care sa-i faci un cadou…cum numai tu stii!

The Easter Pirate

Ce am folosit? o bucata material din bumbac negru, o bucata de material din bumbac roz (acelea le aveam la dispozitie), lipici, o foarfeca, o cutie de cafea din metal

Cat a durat? 20-25 de minute (dureaza mai mult sa incarc pozele pe blog )

Cum am procedat?

Am folosit materialul negru pentru a infasura cutia de cafea atat de uniform pe cat am putut. Dat fiind ca bucata de material se intindea foarte bine, a trebuit sa mai tai din ea pentru a nu exista portiuni cu strat dublu de material (dar am fost nevoita sa-i petecesc putin vestimentatia piratului: tocmai ce cucerise o corabie importanta).

Dupa aceea, a urmat ornamentul: din bucatzele de material roz i-am construit un nas, o gura larg zambareata si niste ochi…pe cat am putut eu de smecheri. La sfarsit, am atasat bucatile cu lipici si..uite ce-a iesit!

Rezultatul?

Implementare?

Piratul nostru pascal este foarte util pentru depozitarea instrumentelor de scris de pe un birou supra-aglomerat. IN PLUS, e foarte vesel si-ti face mereu cu ochiul!

Sarbatori fericite!

Pentru ca exista oameni pe care simti nevoia sa-i arati lumii, in felul in care ii privesti doar tu. Sa ii conturezi in ochii lor cu grija, cu indemanare, cu un strop de simt artistic si putina ironie, pentru a evidentia anumite caracteristici de care incerci sa nu te lasi impresionata, dar care te atrag inevitabil de ei.

Pentru ca-n cele din urma, exista multi oameni ce-ti pasesc in viata si o parasesc inainte ca tu sa-ti fi putut schita trasaturile lor specifice. Astfel incat iti incita tot mai tare interesul si te fascineaza o potentiala poveste pe care ai putea-o dezvolta, avandu-i pe ei in rolurile principale.

Acest xPRiment are ca sursa de inspiratie realitatea ce ma-nconjoara, dar reuseste sa depaseasca granitele ei firave si sa patrunda pe taramul visului. Sa te faca sa speri la o lume mai buna, mai blanda, mai frumoasa, fara a-ti da falsa impresie ca toti oamenii din ea sunt grozavi. Exista multi cu potential, iar pentru toti ceilalti exista…portretul ce le este rezervat.

Am formulat totul ca pe o poveste, pentru ca asta a devenit. O fresca a societatii in care ma invart si pe care o ador, un motiv in plus sa scriu, sa gandesc, sa iubesc si sa fiu.

Iar pentru ca xPRimentul s-a dezvoltat in timp, le multumesc oamenilor cu care-mi intersectez drumul, chiar si pentru o scurta perioada.

“If you start to take Vienna – take Vienna!” [Napoleon]

Cateodata incep un articol pe acest blog stergand fiecare idee ce mi se ivise pana in momentul acela in cap. Dupa ce se perinda cateva minute, ore, zile sau saptamani prin cap, ajung fata in fata cu wordpress-ul si nu mai stiu nimic din ceea ce voiam sa iti spun. Atunci incepe o calatorie de exploatare a fiecarei senzatii pe care o traiesc in clipa in care scriu.

Sunetul pe care il scoate tastatura mea (cu cat pun mai multa pasiune in ceea ce scriu, cu atat bat mai tare in ea), un instrument de masurare al gradului de simpatie pe care il am fata de un anumit subiect. O privire aruncata pe fereastra pentru a observa ce se intampla “pe afara” si inspre birou, pentru a vedea cat de pregatita sunt ca sa infrunt vremea din afara camarutei mele.

Pentru mine, cuvantul “sky” are o relevanta deosebita. Privind cerul, imi aduc aminte atat de trecut, cat si de viitor. Incep sa-mi dea tarcoale gandurile pe care le aveam la 5 ani, atunci cand imi doream sa ajung cea mai bogata femeie din lume pentru a construi o scara indeajuns de inalta incat sa ajung la Dumnezeu…practic, nimic nu s-a schimbat in afirmatia aceasta pana in ziua de azi. Dorintele sunt insa mai finisate, mai pompos exprimate, spuse pe un ton usor maturizat.

De fapt, imi doresc sa ajung pana la cer. Atat intr-un avion superusor sau supergreu, cat si pe cale spirituala. “Maturizarea” e doar o faza premergatoare aceleia la care imi doresc sa ajung: vreau sa cresc mare pentru a deveni din nou copil. Iar prin intermediul acelui copil din interior sa rezolv macar o problema mare ce micsoreaza increderea in sine a…populatiei globului. Poate va fi o carte, poate va fi un program de televiziune, poate voi deveni Miss si voi aduce World P…eace.

In ceea ce priveste “crearea unei scari pentru atingerea cerului”, scopul scuza mijloacele. Important este doar sa produc acea schimbare care aduce cu sine alte schimbari in timp.

TU cum iti doresti sa imbunatatesti lumea?

Hermannstadt meet? Meet Hermannstadt! +toti oamenii aferenti oraselului nostru twitterizat.

Cu gandurile acestea am pornit in dimineata de sambata, 20.03, inspre Atrium Cafe: stiam ca la acest prim event pentru “Bloggeri, Twittereri and inbetweens” vor participa o gramada de oameni interesanti din online-ul romanesc (mai ales din domenii cu care-mi doresc sa ma familiarizez mai tare: PR, marketing online, merchandising etc), insa nu ma asteptam sa fie atat de placut. Pentru asta “multumim sponsorilor: SmartGifts.ro si Spixii“.

Ca sa intelegi mai bine ce castiga cei care participa la aceste evenimente, am incercat sa elaborez mai jos un sumar al intamplarilor de ieri.

De ce s-a organizat aceasta prima editie de #hmeet?

Conceptul de #hmeet acopera o paleta larga de utilizatori ai Web-ului 2.0, mai exact cei care se angajeaza sa aduca mereu content nou pe diverse platforme de socializare: blog personal si cont de twitter, pentru a fi mai precisi. Prin aceste mijloace, avem ocazia de a cunoaste o multime de persoane cu care impartim aceleasi pasiuni, preferinte in diverse domenii, “oameni faini” .

Problema e distanta. De multe ori ajungi sa vorbesti cu o persoana pe net despre subiecte foarte variate, insa nu reusesti sa o cunosti cu adevarat pana cand nu o intalnesti in persoana. Pentru asta s-a organizat #hmeet in Sibiu: “ca sa facem afaceri online, trebuie sa povestim offline” (spunea Chinezu in prezentarea Dream Team-ului).

S-a facut networking la greu inca de la inceput: printr-un sistem asemanator speed dating-ului, ne-am prezentat intr-un minut persoanei din fata noastra, am notat user-ul sau de twitter sau blogul personal si am avut ocazia de a primi un brief despre ea. Totul “to get followers”, sau pentru a identifica oameni cu care avem mai multe subiecte in comun.

Apoi a urmat prezentarea pe scurt a Dream Team-ului, o echipa de 6 tipi super tari din Bucuresti care s-au cunoscut special pentru a veni la #hmeet si s-au imprietenit pe drum, dupa pauza fiindu-ne infatisate alte cateva proiecte sociale asupra carora voi reveni mult mai pe larg in urmatoarele articole (am ramas cu gandul la unele dintre ele si doresc sa le studiez mai indeaproape pana a vi le prezenta).

La final, echipa SmartGifts.ro m-a determinat sa caut toti cititorii xPRiment.com care sunt talentati la desen, design sau care au “replici tari” si-si doresc sa creeze design-uri de tricouri pe care sa le poata comercializa prin intermediul aplicatiei…pe comision! Te incadrezi in cei mentionati mai sus? Trimite-mi un comment si-ti voi explica personal exact cum sta treaba. Mi se pare o chestie pe care merita sa o incerce toti cei care au o pornire inspre lucrurile fun si creative.

De ce avem nevoie de #hmeet versiunea beta, gama etc.?

Pentru ca a iesit atat de bine incat sunt sigura ca aceasta e o metoda foarte buna de a indemna oamenii care iau parte la astfel de intalniri sa priveasca domeniul lor de activitate dintr-o noua perspectiva. Pe mine m-a facut sa privesc sfarsitul clasei a 12a cu o mandrie aparte.

To be continued!

Am inceput sa scriu pe la altii, iar pe-aici dau tot mai rar. Cu reviste de fashion in mana si gandurile indreptate catre cartile de marketing pe care nu le-am terminat inca de citit, n-am reusit sa gasesc pana acum inspiratia necesara pentru a reveni in mare stil in propria mea locuinta virtuala.

Si uite ca astazi, intr-un acces de nervi, mi-am doborat maldarul de haine ce zac fara nicio utilitate in dulap. Mi s-a parut absolut nedrept ca niste piese de vestimentatie pe care nu le-am mai purtat de peste 2 ani sa zaca intr-un loc in care as putea aseza niste materiale prietenoase, cu care ma imbrac mai des. De ce sa tin ceea ce pot arunca?

Am luat prima punga ce mi-a iesit in cale (fact curios pentru specia copilandrica: adun pungi, ca sa nu cer altele in magazin si pentru a salva lumea de la plastificare) si le-am indesat acolo, in ideea in care le plasez strategic in dulapul bunicii…oricum nu baga de seama ca a aparut un set nou de maieuri, bluzite si pantaloni pe care nu are cum sa le imbrace (le purtam eu la 13 ani).

Dar, in goana pentru debarasarea de hainele vechi, am trecut peste urmatorul aspect: sunt detinatoare a domeniului xPRiment, motiv pentru care, cel putin teoretic, ar trebui sa te tin mereu la curent cu ultimele incercari pe care le-am facut in viata de zi cu zi. Cu toata clasa a 12a, cu toate mutarile la Viena, cu toate proiectele online ce au intervenit in drum, am trecut cu vedere exact peste…miezul meu.

Asa ca, dupa aproape 8 ani de absenta de la orele de “lucru manual”, ma apuc de reciclat hainutze. Iau foarfeca, iau lipiciul (stii cumva daca exista in comert lipici pentru haine?), iau materialele si le dau din nou viata. S-ar putea ca-n prima faza lucrurile sa nu arate prea roz (ar fi nevoie si de-o masina de cusut de care momentan nu dispun), insa sunt sigura ca macar o data pe saptamana de acum incolo sa va arat ce-am reusit sa obtin.

Daca esti interesat de aceasta idee sau daca stii vreun site super tare de do it yourself de unde as putea deprinde cunostiinte noi, astept comentariul tau

Lasati ideile sa vina la mine!

P.S. Acest indemn interior n-ar fi putut avea loc fara ca Beba sa ma fi inspirat cu blogul ei.

…vreau frezii, pentru ca-mi reamintesc ca-i primavara afara sau macar in sufletul meu.

…vreau bijuterii unice-n lume (facute doar pentru mine), pentru ca imi reamintesc de faptul ca-ti place sa investesti timp in a ma infrumuseta (in exterior si interior).

…vreau sa-ti ofer zambete “fara numar”, pentru ca ma bucur sa te incant cum stiu mai bine.

…vreau urari de bine, de sanatate si bucurie, pentru ca…imi plac. Mentin atmosfera calduroasa tot timpul

…vreau ca toate proiectele pe care le-am pornit in ultima vreme sa se concretizeze in motive noi pentru a zambi (de asta asta, cu satisfactia aceea de distanta parcursa cu succes). Vrei detalii? Le gasesti aici si aici…iar acesta e doar inceputul!

…vreau sa dau peste oameni care sa-mi ofere un motiv in plus pentru a-mi continua drumul in aceasta directie, care sa ma motiveze sa fac exact ceea ce-mi place.

…vreau sa-ti multumesc din nou ca ma indemni sa scriu, sa citesc, sa incerc sa-ti ofer momente de calitate pe acest bloguletz si…

…vreau sa-ti spun ca-ti pregatesc o surpriza:  xPRimentul se innoieste curand, fiindca are deja o varsta venerabila in online-ul romanesc!

Despre ce e vorba vei vedea exact atunci cand totul e gata Ce-i drept, fara tine nu pot face absolut nimic asa ca

…vreau sa-mi raspunzi la intrebarea:

CE INSEAMNA PENTRU TINE XPRIMENT.COM?