In ziua a saptea a Festivalului International de Teatru Sibiu am avut ocazia de a participa la un spectacol de dans japonez intitulat “Omul de afaceri si razboinicul”, ce s-a desfasurat la Casa de Cultura a Sindicatelor din Sibiu.

Motivul pentru care mi-am dorit sa vad acest spectacol a fost impresia ca cele doua entitati desemnate in titlu, “omul de afaceri” si “razboinicul” vor forma o combinatie foarte interesanta, poate si datorita lui Sun Tzu, aplicat intens in lumea business-ului in zilele noastre. Din nefericire pentru mine. a fost vorba despre DOUA reprezentatii diferite, despartite printr-o pauza destul de lunga (de 20 de minute).

Partea a doua, cea in care oamenii de afaceri erau simbolic descrisi prin dans, mi s-a parut foarte creativa, mai ales prin prisma unui panou strategic plasat in stanga scenei in spatele caruia dansatorii coborau “la metrou”. Un element de originalitate ce a starnit ropote de aplauze in public.

M-am bucurat de asemenea sa vad atatia oameni interesati de cultura japoneza care au participat la eveniment si am considerat acest lucru drept o punte pentru o legatura mai intensa intre cultura romaneasca si cea a Tarii Soarelui Rasare.

Ne indreptam cu pasi repezi catre finalul festivalului si abia astept sa-ti mai povestesc ce piese de teatru te pot impresiona cu adevarat!

Credite foto: MASASHI MISHIRO JAZZ DANCE (JPN)

Sa simti cum pielea ti se face ca de gaina si din ochi incep sa-ti curga lacrimile. Sa te uiti catre Marius si sa speri ca nu se uita spre tine, ca sa ai timp sa-ti stergi ochii. Sa plangi in gand stiind ca esti exact in aceeasi ipostaza ca si Andrei Perlmutter, undeva la granita dintre Romania si Vest. Sa-ti fie dor de trecut, dor de prezent si dor de viitor, toate in acelasi timp. ASTA inseamna “Ghidul copilariei retrocedate”, cea mai frumoasa piesa pe care am avut pana in ziua de azi onoarea sa o vizionez.

Festivalul International de Teatru Sibiu, editia 2010 mi-a oferit aceasta sansa, de a observa viata in plina ei desfasurare, de a citi viitorul pe chipul actorilor ce interpretau rolurile pasagere pe care le au oamenii in viata fiecaruia. M-am intors in tineretea lui Andrei, pentru a-l vedea intr-o dubla ipostaza (un EU scindat in doua caractere, Andrei Perlmutter-evreul de 18 ani aflat pe punctul de plecare catre SUA si Andrei Codrescu-poetul american in varsta ce-si revendica anii de liceu) si m-am identificat, in parte, cu fiecare dintre EI.

Povestea il poarta pe Andrei prin probele BAC-ului, testele dragostei si tezele de poezie pe care le sustinea in fata colectivului din care facea parte. Nu stiu daca acest poet si-a ales sa fie poet ca si meserie sau viata l-a purtat in acest sens, dar tare mult mi-ar placea sa aflu.

Eu sunt o tanara de 18 ani ce nutreste un destin asemanator. Desigur, luand in considerare doar aspectele pozitive, acelea a implinirii pe plan profesional in domeniul care-ti produce entuziasm maxim, de a vizita lumea si de a xPRimenta in detaliu: in acest sens, conferinta pe Internet pe care a avut-o Andrei Codrescu dupa terminarea spectacolului m-a adus din nou la plans.

Am plans ca un copil ce nazuieste sa traiasca mereu in universul pe care si l-a creat la 6 ani. Am plans ca o adolescenta ce se desparte de liceu. Am plans pentru ca am inceput sa devin un om mare si-mi doresc sa nu fac niciodata un copil sa planga.

Dupa cum am mentionat si in articolul anterior, am asteptat timp de 3 ani momentul in care sa am ocazia de a vedea o expozitie a artistului roman Dan Perjovschi, o persoana EXTREM de talentata si cu o viziune foarte onesta asupra realitatii in care ne desfasuram existenta care a reusit sa aduca arta romaneasca pana la muzeul MOMA din New York. Se pare ca am gasit momentul oportun tocmai in cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu! Pe parcursul acestuia vei putea gasi expozitia “Fara intrebari, fara raspunsuri” a artistului in curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”). In cazul in care nu gasesti intrarea din prima, iti recomand sa te uiti ce scrie pe poarta din stanga a intrarii la teatru si vei fi lamurit. MERITA!

Nu iti imaginezi cum poti sa vezi ironia vietii in doar cateva linii negre trasate pe un zid? Crezi ca arta moderna nu simbolizeaza nimic si este doar o reflectie a consumerismului de secol XXI? Crezi ca oamenii nu vor mai citi carti si vor deveni o extensie a calculatoarelor lor?

Oricum ai raspunde la intrebari, merita sa privesti aceasta selectie de imagini pe care le-am facut in urma vizionarii expozitiei in caz ca nu poti ajunge zilele acestea la Sibiu. Daca ai drum inspre oraselul acesta mic si culturalizat, profita de ocazie si viziteaza expozitia intre orele 10 si 18 pentru a te intalni cu o lume care seamana prea mult cu cea in care nu ne dorim sa traim. De aceea putem incepe sa o schimbam chiar de acum, prin arta si cultura!

Expozitie Dan Perjovschi

Nota: fotografiile au fost capturate de catre mine, Andra Muresanu, insa creatiile ii apartin in totalitate lui Dan Perjovschi. Toate drepturile ii sunt rezervate autorului, pe care sper sa il contactezidupa aceasta vizionare si sa ii impartasiti gandurile despre munca sa. Mai multe lucrari poti gasi pe contul sau de flickr.

Ce creatie ti-a placut cel mai mult si de ce?

E uimitor sa vezi cati oameni poti aduna pentru o cauza nobila. In cazul nostru, e vorba de promovarea artei si culturii in cele mai variate forme ale sale prin intermediul oamenilor cu o dorinta pregnanta de a xPRimenta din placerile de a sta in culise si a vedea exact cum se pune in scena o piesa de teatru, in cele mai mici detalii organizatorice. Ma refer evident la voluntarii Festivalului International de Teatru Sibiu, oameni tineri si plini de energie imbracati in tricouri negre cu logo-ul festivalului si pregatiti oricand pentru a intra in actiune.

Astazi, participand la expozitia lui Dan Perjovschi (despre care vei afla mai multe maine) din curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”), am avut ocazia de a ma intalni cu o colega de liceu ce contribuie pentru prima data la organizarea festivalului in calitate de voluntar si care m-a indemnat sa-mi amintesc motivele pentru care am devenit acum 3 ani voluntara la programul Sibiu-capitala culturala 2007. Sonia mi-a povestit despre faptul ca priveste aceasta oportunitate drept o ocazie de a promova cultura intr-un mod activ, contribuind cu resursele proprii la “imbogatirea” zilelor de festival si participand intr-o echipa mare, in care gaseste tineri apropiati ei ca varsta cu care are foarte multe lucruri in comun.

A fi voluntar inseamna mai mult decat a depune un efort inspre implinirea unui vis comun. Inseamna munca in echipa, drumuri prin oras, oportunitati mari de a cunoaste oameni ce ar putea fi interesati de ceea ce ai de oferit, prietenii si activitati de grup menite sa creeze un mediu cat mai placut pentru cei implicati. Cu momente placute sau grele, activitatea de voluntar iti schimba mentalitatea si te determina sa privesti lumea ce te inconjoara dintr-un unghi diferit.

Pentru toate eforturile depuse felicit toti voluntarii FITS 2010 (si nu numai) si le doresc mult SUCCES in tot ceea ce intreprind!

In aceasta seara (30 mai 2010) am avut pentru prima data placerea de a participa la un eveniment indoor din cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu, editia 2010 la piesa de teatru “Inchisoarea de oase” in regia lui Eugenio Barba, interpretata de Teatrul Odin din Danemarca. Lucrul care m-a atras in sine la aceasta piesa a fost tocmai titlul, care-mi amintea pe de o parte de drama existentiala a lui I0na (de Marin Sorescu), iar pe de alta parte de povestirea scurta a lui Kafka “Vor dem Gericht” din descrierile pe care le-am citit in revista “Zile si nopti” (aleasa de catre mine drept cea mai buna sursa de ghidare in privinta alegerii pieselor de teatru la care sa merg).

In jurul orei 21.30 am fost purtati din statia de autobuze de la TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”) catre locul desfasurarii actiunii, la Hala Simerom de pe str. Galileo Galilei -despre care nu pot oferi prea multe detalii inca si am patruns intr-o sala incarcata de lumina lumanarilor arzande pe doua mese lungi.

Atmosfera pe care artistii au creat-o a fost pentru inceput una solemna, lipsita de cuvinte. Ulterior am realizat motivul pentru care au turnat vin in paharele celor din primul rand iar bucati mari de paine sedeau in fata acestora: recreerea scenei cinei cea de taina.

Piesa s-a bazat in mare parte pe evidentierea simbolisticii omului modern intr-o extensie a operelor pe care le-am numit mai sus. Dintre elementele pe care le-am considerat cele mai potrivite pentru ceea ce ma asteptam sa gasesc voi evidentia reinterpretarea unor pasaje din biblie: “Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor macelari pentru pace” (referinta clara la cruciade) si finalul in care barbatul ce-si purtase bucata de lemn pe parcursul intregii desfasurari a piesei decide sa infiga cuie in cartea destinului sau.

Mitul omului modern e probabil unul dintre cele mai dificile elemente de transpus plastic intr-o piesa de teatru, astfel incat se ajunge usor la un absurd al cotidianului combinat cu o multime de simboluri greu de inteles. Desi piesa a fost literalmente GREA, m-a pus in ipostaza in care sa-mi autoanalizez comportamentul in societate si sa reflectez asupra unor teme greu de dezbatut intr-un cadru social clasic (iesit la cafea cu prietenii).

Provocare: in ce moduri se poate utiliza o bucata de lemn? Astept comentariul tau!

Credit foto: Tony D’Urso

Daca privesti atent in pagina, vei observa sus, alaturi de “About”, o noua sectiune numita “Resources”. Aici vei gasi cele mai utile carti de marketing, branding, PR si online pe care le-am citit sau despre care am primit recomandari si de care merita sa faci rost in caz ca incerci sa inveti cat mai multe despre aceste domenii.

Voi face update-uri la aceasta sectiune de cate ori gasesc ceva nou si interesant, insa deoarece nu se poate comenta pe aceasta pagina, te rog sa imi trimiti un comment la orice articol de pe blog in cazul in care ai vreo sugestie pentru aceasta sectiune (sau daca esti mai wordpress savvy decat mine, sa imi explici cum pot adauga aceasta optiune).

Sper ca aceasta sectiune sa fie utila in procesul tau de documentare pentru a gasi domeniul tau preferat sau pentru a afla tips&tricks ca sa iti imbunatatesti afacerea! Ce carte te-a influentat cel mai mult in acest sens pana acum?

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit: La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu”

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

Ti se da o tema de lucru pentru scoala, facultate, job si te apuci sa cauti. Ai un termen 2 luni de zile pentru a o duce la bun sfarsit, deci nu te grabesti sa o rezolvi in prima perioada a acestuia. Brusc, iti dai seama ca maine/saptamana viitoare trebuie predat totul, finalizat, cu floricele si toate in buna regula iar prima ta initiativa este sa-i dai un mesaj prietenului tau atotcunoscator de pe mess: “Cum pot rezolva x?”. Raspunsul sau e sec si te scoate din sarite: “Cauta pe google!”.

Dar asa e! Google a devenit cel mai bun prieten al omului care are nevoie de informatie rapida si eficienta. Pe langa faptul ca gasesti TOATE referatele posibile si imposibile cautand pe Google, vei vedea ca intr-o mica sesiune de link-uri (in care intri pe un site interesant, dai click pe alt site ce suna bine si asa mai departe) poti gasi o gramada de resurse foarte utile din care ai ce invata. Majoritatea site-urilor pe care le am in google reader le-am descoperit prin mici “accidente” si, precum xPRimentele de stiinta ce schimba lumea, au schimbat modul in care percep anumite aspecte ale vietii.

Nu stiu in ce domeniu lucrezi (poate ai chef sa-mi spui acest lucru intr-un comentariu), insa stiu ca daca nu mai ai fonduri pentru achizitionarea cartilor de specialitate…cum mi se intampla si mie momentan, te poti inscrie pe twitter si poti cauta prin search oamenii din Romania sau strainatate care activeaza in acelasi domeniu. In functie de relevanta tweet-urilor (mesajelor) pe care le transmit, le poti da follow si sa incerci sa citesti cel putin 10 link-uri dintre cele trimise de acestia pe saptamana. Avand in vedere ca eu imi doresc sa lucrez in domeniul marketing-ului, acest lucru s-a dovedit a fi unul dintre cei mai utili pasi pe care i-am facut in ultimul an pentru cariera mea. Vei gasi pe twitter oameni care organizeaza evenimente pentru cei din bransa ta si poti sa te inscrii online la ele; e o sursa interminabila de bloguri si site-uri utile; e un fun way to make new friends care sunt interesati de aceleasi lucruri ca si tine.

O informare constanta inseamna faptul ca ajungi mult mai usor si mai ieftin la rezultatele dorite, iar acest lucru se traduce intr-o ascensiune din punct de vedere profesional pentru tine. Foloseste twitter-ul si google reader-ul pentru acest scop, invata sa cauti in toate locurile posibile e-bookuri (acestea se ofera de obicei gratuit pe site-urile oamenilor ce-si doresc sa creasca interactivitatea paginii lor, de asemenea vei gasi si multe whitepaper-uri sau studii de caz daca stii cum sa te orientezi) si INTREABA. Poate nu-l mai intreba pe acel coleg atotstiutor despre proiecte, cat pe alti oameni ce sunt dispusi sa-ti ofere informatiile necesare.

Iar in privinta faptului ca ti-ai lasat proiectul pe ultima suta de metri, hai sa stam intr-o zi la povesti despre time management. Eu azi ma apuc de un xPRiment in acest sens!

Tu ce surse folosesti pentru a invata mai multe despre domeniul tau preferat de activitate?

P.S. Daca exista vreun termen din acest articol pe care nu il intelegi foarte bine, trimite-mi un comentariu si il voi explica

O chestiune destul de putin cunoscuta despre mine este pasiunea pentru fotografie pe care o am inca de la varsta de 8-9 ani, cand furam camera foto pe film a tatalui si incercam sa pozez lumea interesanta pe care o gaseam (de obicei, in vacantele la mare, atunci soseau ocaziile potrivite). Ulterior, aceasta s-a dezvoltat pana la aparitia unui aparat “sapuniera” (happy birthday 14 ani), cand visele au inceput sa prinda contur: m-am axat mereu pe prezenta umana in fotografiile mele, dar trebuie sa recunosc ca am incercat sa realizez si niste fotografii in natura (fara prea mare succes la vremea respectiva).

Liceul a marcat deschiderea catre o noua latura a fotografiei iar faptul ca am aflat la momentul potrivit de Kulturzentrum si ale sale proiecte fotografice a insemnat o ascensiune vertiginoasa pe acest plan. La 15 ani lucram in laboratorul foto, prelucram propriul meu film alb-negru si tot cam atunci am inceput sa apreciez fiecare shot, fiecare click. Mi s-a pus in maini primul SLR pe film despre care nu iti mai pot spune din pacate nimic, deoarece nu cunosteam niciun detaliu tehnic in acea perioada: am avut insa timp sa invat. 30 de poze, un film, 5 momente pe care aveam sa le asez in revelator pentru 15 minute, ca apoi sa scot la iveala interpretarea mea: acestea au precedat primei mele expozitii foto.

Kulturzentrum-ul mi-a crescut si apetitul pentru DSLR-uri, deoarece la un an dupa expozitia “Alb-Negru” a urmat workshop-ul de moda, la care am invatat sa pozez si sa fiu pozata, devenind fotograf, apoi model. Mai tin minte si azi felul in care ma straduiam sa scot ceva bun cu ajutorul Nikon-ului D70, cum o faceam pe modela mea sa rada si faptul ca am obligat o tanara inocenta de 16 ani sa poarte tocuri O ORA intreaga cand ea nu mai facuse asta niciodata. Ah, the red shoes and the banana…

Vacanta dintr-a 10a si a 11a a insemnat progresul: am fugit la Bucuresti ca sa-mi achizitionez propriul meu DSLR, un Nikon D40 pe care il iubesc si azi (dar pe care l-as pimpani cu un obiectiv ceva mai bun; un f mai mare si un spectru mai larg) si de acolo…potopul! Anul trecut pe vremea aceasta deveneam “fotograf profesionist” in urma cursului foto pe care l-am urmat in Sibiu, apoi fotografiam fete nud (in vara, in cadrul unui nou curs), in martie luam locul 2 la fotomaratonul Sibiu si-n cele din urma mi-am castigat “painea” din fotografii de la concerte hip-hop (pe care le puteti vedea aici si aici).

In mod straniu, n-am fost nicicand tentata sa-mi fac un blog foto sau sa-mi incarc creatiile pe flickr, deviant, etc. Dar voi aseza o stelutza la acest articol si ma voi gandi serios daca nu ar fi o investitie de timp rentabila pe viitor.

Tu ce ai xPRimentat in domeniul fotografic?

Ti-am pregatit un articol plin de detalii despre plecarea mea neasteptata duminica la Bucuresti si cursul de limbajul trupului la care am luat parte, pe care il gasesti dand click AICI.

Detaliile picante le-am pastrat pentru blog: am trecut peste una dintre cele mai mari provocari in privinta nesomnului in acest sfarsit de saptamana, am aflat ca e bine sa pleci de acasa cu lectia invatata si sa te astepti mereu la surprize atat din partea oamenilor, cat si din partea locurilor spre care te indrepti. Bucurestiul e un oras pe care am reusit sa-l descifrez (in mod uluitor) si de aceasta data fara vreo harta sau pregatire intensiva in acest sens, insa „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Mai bine previn decat sa atac data viitoare.

Cel mai important este sa ai incredere in tine, in orice situatie esti pus. Chiar si atunci cand ajungi in fata unui zid pe care scrie total altceva fata de ce te asteptai, conteaza sa-ti pastrezi calmul si sa-l escaladezi. Intotdeauna vei aprecia un lucru pentru care a trebuit sa muncesti din greu