Bright lights, big city.

Very big city. Atat de big, incat uneori ti se taie respiratia in SkyTrain, cand  mergi sa mai vizitezi cate-o minune a secolului 21. Atat de big, incat uneori ti se pare ca oamenii care au venit aici de mult timp nu mai au idee cum e de fapt “acasa in Romania”.

De cand nu ti-am mai scris, am vazut cum padurea de conifere si foioase se intalneste cu oceanul la Belcarra, cum copacii taiati renasc in doua dimensiuni la Buntzen Lake, am ajuns pana-n North Vancouver pentru a incheia vizita jucandu-ma pe Xbox 360 Kinect (Dance Central rulez!) si a reveni pentru Capillano (cel mai lung pod suspendat din lume) plus alte aventuri prin copaci (treetop adventures). Mi s-a taiat respiratia! Literalmente

Cu  fiecare zi pe care o petrec aici, incep sa ma obisnuiesc cu normalitatea. Civilizatia. Omenia. “Aici se spune buna ziua si multumesc”. Aici VOR vanzatorii din magazin sa-ti VANDA. Cuvinte grele pentru tarisoara mea, cuvinte pe care le-am auzit de multe ori in romana, dar nu le-am VAZUT aplicate aproape deloc. Cel putin nu la acest nivel. Se pare ca cineva acolo sus incearca sa ma ajute sa inteleg de ce drumul meu se indreapta catre poduri noi. Cibinul is so last season! Now it’s all about the Danube! (n.n. eu am locuit langa un pod mare de peste Cibin in Sibiu, iar Viena este un oras pe Dunare)

Ce mi se pare deosebit de interesant e ca in China Town, un cartier din Vancouver pe care l-am vizitat recent, totul pare desprins de realitatea…urbana. Unii oameni se adapteaza la conditiile date, altii adapteaza conditiile date la ei. Si se pare ca fac o treaba foarte buna, mai ales daca se afla in numar mare intr-un loc.

Pana data viitoare, sper sa iti gasesti propria oaza de fericire, oriunde ai fi!

Am fost plecata cam mult timp, asa-i?

Oh well, I’m back! ) Si vin mai vancouverizata ca niciodata, pentru ca tocmai ce am implinit trei zile de cand sunt pe plaiurile continentului american, in frumoasa Canada. Ce visam anul trecut in vara s-a implinit acum, asa ca am ajuns la nasica mea frumoasa, Denisa, in Vancouver si petrecem vreo 3 saptamani timpul in cele mai nastrusnice moduri posibile.

Sa incepem cu Day 1: am avut parte de-un drum lung si de-un Starbucks rece exact la sosirea in aeroport (yeey!), de intalnirea cu cativa prieteni romani ai Denisei si de-un somn lung si odihnitor. Dimineata urmatoare (la ora 14) am pornit catre Downtown (Robson Street – vezi poza) cu Skytrain-ul si am ajuns pana la Oceanul Pacific, pe plaja English Bay.

Atat mi-a trebuit ca sa intru in atmosfera de vacanta! Din momentul acela am simtit cum aerul proaspat a inceput sa patrunda in plamanii mei, Starbucks-urile au aparut la tot pasul si antenele mi s-au extins pentru a descoperi modul in care vanzatoarele din magazinele de cosmetice se ocupa de customer service. E FASCINANT!

Totul e fascinant Totul e nou, diferit, mai mare si putin mai galagios, mai 3d (am vazut ieri – ziua 3 – filmul Step Up 3d la un cineplex ENORM, un o punga de popcorn ENORMA in brate, o cola ENORMA langa mine si o pofta ENORMA de viata!), mai…mai mai. Aseara mi-a venit randul sa cant la karaoke cu 11 oameni din 5 culturi diferite (toti sunt canadieni, dar fiecare are cate-o trasatura fizica specifica etniei sale) si m-am distrat atat de tare!

Desigur, vor veni si zilele cu muzee, parcuri nationale si obiective mai “clasice” de vizitat (desi am planuit clar ca aceasta excursie sa nu aiba nimic in comun cu tot ce am xPRimentat inainte). Ma bucur de fiecare clipa si sper sincer sa te fac sa zambesti citind aceste pasaje. Am descoperit ca singura metoda prin care poti zambi cu sufletul este sa-ti doresti mult acest lucru: sa te uiti in jur si sa vezi frumusetile din viata ta, oricare ar fi acelea.

P.S. Incep sa-mi perfectionez romgleza

P.P.S. Abia astept sa ascult de nenea T-pain si sa fac o baitza in ocean: take your shirt off!

Ti-am pregatit un articol plin de detalii despre plecarea mea neasteptata duminica la Bucuresti si cursul de limbajul trupului la care am luat parte, pe care il gasesti dand click AICI.

Detaliile picante le-am pastrat pentru blog: am trecut peste una dintre cele mai mari provocari in privinta nesomnului in acest sfarsit de saptamana, am aflat ca e bine sa pleci de acasa cu lectia invatata si sa te astepti mereu la surprize atat din partea oamenilor, cat si din partea locurilor spre care te indrepti. Bucurestiul e un oras pe care am reusit sa-l descifrez (in mod uluitor) si de aceasta data fara vreo harta sau pregatire intensiva in acest sens, insa „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Mai bine previn decat sa atac data viitoare.

Cel mai important este sa ai incredere in tine, in orice situatie esti pus. Chiar si atunci cand ajungi in fata unui zid pe care scrie total altceva fata de ce te asteptai, conteaza sa-ti pastrezi calmul si sa-l escaladezi. Intotdeauna vei aprecia un lucru pentru care a trebuit sa muncesti din greu

Nu spune “hop!” pana cand nu ai sarit. (Anonim)

Deoarece am reusit sa ajung la Viena in vacanta de Pasti pentru a ma interesa despre toate formalitatile de admitere si inscrierea la camin, am revenit in tara cu cateva lamuriri ce sper sa ajute orice elev ce-si doreste sa fie admis la o facultate din Viena (ma refer la cele de stat). In principiu ma adresez celor ce isi doresc sa continue studiile la WU(Wirtschaftsuniversitaet), insa informatiile referitoare la camine sunt valabile pentru toti.

Caminele din Viena

Vei observa pe site-ul viitoarei tale universitati faptul ca aceasta iti ofera link-uri catre diferite agregatoare de camine, deoarece in Viena nu exista un “campus” propriu-zis, ci o multitudine de camine unde se pot inscrie studentii oricarei universitati. Aceste site-uri sunt FOARTE utile si te vor ajuta sa localizezi cele mai favorabile camine ca si locatie. Nu te limita doar la cele din Bezirk-ul tau (de exemplu, Bezirk 9 pentru WU), ci incearca sa te inscrii si la cele din Bezirk-ele alaturate (fiindca mijloacele de transport in comun functioneaza foarte bine si te duc usor dintr-un loc in altul). Incearca sa te inscrii pe aceste site-uri DIN TIMP (iti recomand lunile ianuarie-februarie, deoarece informatiile pentru cei interesati vor fi procesate IN ORDINEA INSCRIERII PE SITE). Pentru link-urile pe care ti le ofer nu exista alta cale de inscriere la camine decat prin intermediul site-ului, deoarece in Viena nimic nu functioneaza la mica tocmeala (o zic din experienta acumulata in vacanta).

Home4Students (caminele ofera cam toate aceleasi conditii: dus, WC, TV, telefon, internet, fitness, bucatarie la comun pe acelasi etaj, hainele se pot spala la subsol la o mare masina de spalat-costa 2 euro per utilizare)

Wihast (preturi putin mai bune, insa nu stiu detalii despre conditiile din camine – presupun ca sunt acelasi, insa merita verificata pagina de detalii a fiecarui camin in parte)

Voi reveni cu un articol despre locuintele si Wohngemeinschaften (WGs) din Viena de indata ce dispun de suficiente informatii, momentan stiu sigur ca a locui in camin e cea mai rentabila varianta din punct de vedere financiar.

Facultatile din Viena

In acest oras exista (conform wikipedia) 9 universitati, insa eu am fost familiarizata cu 3 Unis mari si late: Uni Wien (cea mai veche universitate si cea care contine toate tipurile de specializari pentru studenti), WU (Wirtschaftsuniversitaet, universitatea de economie ce ofera specializari precum Stiinte Sociale, Administrarea Afacerilor Internationale si Economie pentru 30.000 de studenti) si TU( Technisches Universitaet, un fel de politehnica pentru cei ce-si doresc sa devina ingineri sau sa lucreze in zona de IT).

La WU nu exista admitere, deoarece facultatea functioneaza in regimul “Intra cine vrea, iasa cine poate”. Astfel, daca ai trecut BAC-ul si dispui de hartia care sa ateste acest lucru in original si copie legalizata in germana/engleza (+diploma de certificare a cunostiintelor de limba germana – de exemplu DSD II) te poti duce direct la Biroul de Admitere pentru a te inscrie la facultate (intre lunile iulie-septembrie). Cursurile incep de la 1 octombrie, fiind precedate de o conferinta de pregatire a viitorilor studenti ce are loc in 30 septembrie (si la care sper sa particip si eu anul acesta).

Transportul in Viena

Recomandarea mea este sa folosesti transportul in comun (costa 129 euro pe semestru pentru studenti), deoarece functioneaza foarte bine, exista mereu mijlocul de transport care sa te duca in locul in care iti doresti sa ajungi SI parcarile in Viena sunt foarte scumpe (la camine costa undeva intre 75-100 de euro pe luna sa-ti lasi masina in parking, nu cunosc preturile de la parcarile din oras, masinile sunt ridicate daca sunt gasite parcate neregulamentar).

Timpul liber?

Sper ca de indata ce ajung studenta sa-mi gasesc suficient timp pentru a explora atat din “bunatatile culturale” oferite de Viena (prea multe pentru a fi insirate intr-un singur articol), cat si din oportunitatile de shopping (mall-ul in care am ajuns la sfarsitul excursiei se numeste Shopping Center Sued si este INCREDIBIL de mare: 25 ha). Despre cluburi nu m-am interesat in mod deosebit, insa sunt sigura ca exista alternative pentru fiecare tip de persoana si fiecare gust in materie de muzica. Totul este sa ajungi acolo!

Daca ai vreo intrebare, o informatie aditionala pentru cititori sau ti se pare ca am gresit o formulare in articol, te rog sa-mi trimiti un comentariu. Iti multumesc si sper sa-ti fie de folos informatia!

Fie ca intrebarea se refera la Paris, Berlin, Amsterdam, New York, Viena, Budapesta sau Bucuresti, raspunsul e mereu acelasi: acolo vei gasi ceea ce cauti.

Dar atunci cand nu stii CE cauti, de unde stii ca acolo IL vei gasi? Adevarul, sentimentul de implinire absoluta. Poate o dorinta efemera de celebritate, bani si faima. Visuri desarte ce se risipesc pe strazile metropolelor (mai mult sau mai putin) europene. Speranta la o educatie a strazii mai buna, mai interesanta, mai directionata pe atributele pe care vrei, in timp, sa ti le insusesti.

Cand ratacesti intre alei autohtone si drumuri europenizate, gasesti la fiecare pas un nou motiv pentru a-ti face griji. Pe de o parte nu esti inca pe deplin convins ca esti in stare sa parcurgi drumul, avand in vedere ca nu ai un bilet de intoarcere. Pe de alta parte, privesti increzator inspre actiunile tale trecute si remarci ca au fost (in mare parte) incheiate cu succes. De ce nu ar merge si una ca aceasta?

Daca vei da peste aceleasi fuste, aceleasi cravate, aceleasi fetze? Atunci cum vei reactiona? Cum te vei descurca atunci cand situatiile in care vei fi pus sunt cu totul noi iar tu esti lipsit de inspiratie?

Cand stai in pragul usii, e bine sa-ti pui niste intrebari elementare. Sa vezi daca afara ploua sau e vreme buna, sa verifici daca esti indeajuns de gros imbracat pentru temperaturile de care te vei izbi. Dar indata ce ai verificat totul, poti sa incepi sa musti. Din marul pervers al maturizarii.

[jay z feat. alicia keys-empire state of mind]

Intr-un an de zile imi voi incheia socotelile cu scoala romaneasca, si-mi voi continua probabil drumul pe autostrazile europene ce duc inspre Viena. Desi am acumulat in acesti ultimi 11 ani de invatamant romanesc o multime de informatii din toate domeniile studiate in scoala, imi dau seama ca viitorul depinde de niste examene elaborate ca sa ne evalueze sporadic cunostiintele. Examene pregatite in graba de un guvern ramas fara sustinere parlamentara intr-o tara aflata in plina criza economica si politica. Suna interesant? Stai sa vezi ce urmeaza!

Am ajuns sa depindem de meditatii pentru a acumula cunostiinte pentru aceste examene, deoarece in acesti 4 ani programele nu au permis profesorilor sa predea materia solicitata in anumite ocazii la Bac. Subiectele sunt abordate pe ritmul repede-inainte, pentru a termina toate modulele aferente unui an scolar…si ghici ce? Toate informatiile primite raman stocate in memoria pasiva, pentru ca nu avem timp sa le aplicam, sa ne indeletnicim cu ele, sa le aprofundam si sa le sedimentam. Vom invata perfect anul acesta, vom avea rezultate remarcabile la Bac si nu se va pune problema sa nu fim admisi la facultate. Dar pretul pe care il platim e un an pierdut pentru a acumula niste chestii pe care le vom uita de indata ce nu ne vom mai folosi de ele.

Mi-am dat seama in timp ca e vorba de un intreg cerc vicios care porneste din neputiinta de a schimba sistemul, incercarea de a patrunde in el pentru a produce o revolutie de ordin intelectual si se sfarseste cu coruptia, odata ajuns la putere. Daca in joc sta natura individualista a omului sau elemente de alta natura, asta nu mi-am putut raspunde pana acum. Nu am reusit sa inteleg de ce exista atatea discrepante intre aparenta si esenta.

De ce nu functioneaza sistemul?

[nasul lui mario puzo a devenit cartea mea preferata, si mi se pare ca aceasta melodie se potriveste situatiei de fata.]

[a little mind xPRiment i personally enjoy doing once in a while]

oficial a venit primavara, si lucrurile ar trebui sa se dezmorteasca incet, dar sigur. din pacate, cu tot “treibhauseffektul” asta nici macar anotimpul floricelelor de pe campii nu mai e la fel de placut mirositor precum obisnuia sa fie acum cativa ani.

de aceea, astenia tipica lunii martie pare sa se extinda si dincolo de granitele ei obisnuite si parca ne-am blocat in scaunele directoriale din fata laptalk-urilor, inghetati de vremea aiurea de afara. daca pe straduta ta straluceste soarele mai mult decat aici, te rog spune-i sa nu uite si de mine. sunt mica si am nevoie de razele sale pentru a ma metamorfoza din copilandra in “domnisoara CEO”!

cu gandul la nisipuri aurii si plaje cu resedinta in Ibiza, mi-am adus aminte de planul meu maret de cucerire a…continentului. in mod normal, dupa ce-mi inchei socotelile cu liceul si ma stiu intrata la Internationale Betriebswirtschaft in Wien, o tulesc cu rucsacul in spate pentru a revedea locuri vechi si a descoperi altele noi. nu stiu daca voi avea sau nu partener in periplul meu prin lume, dar vreau sa savurez “batranica EuROpa” intr-un mod cat mai placut si “non-strings-attached”.

ziua muzee, noaptea clubbareala, daca as mai gasi si loc de dormit si depozitat bagaje le-as avea pe toate. desi suna mai degraba a vis exotic, nu mi se pare un lucru imposibil de obtinut. cu putina organizare si documentare, un Europass (mai mult de 400 de euro n-are cum sa coste) si un www.couchsurfing.com, plus inca putin ajutor de la rude, prieteni si prieteni ai rudelor sau ai prietenilor, mare parte din impediment s-a dus.

dintre toate dorintele si nazuintele mele, cred ca ideea de a deveni o globetrotteritza imi surade cel mai tare. stiu ca voi avea mult de luptat pentru a-mi duce la capat visele, but i’m ready to give my best shot. dar tu cum ai proceda? daca ti-ai putea alege o singura dorinta, care ar fi aceasta aceasta si ce sacrificii ai fi dispus sa faci pentru a o indeplini?

[somewhere over the rainbow - israel kamakawiwo'ole]

[un xPRiment relaxant nu strica niciodata]

imagineaza-ti ca ai aflat azi la ora 12 faptul ca de maine intri in vacanta/concediu. orice test, examen, contract pe care trebuia sa il pregatesti se amana pentru cand te intorci de peste mari si tari. dispui de o suma imensa de bani cu ajutorul careia ai putea merge oriunde iti doresti!

problema e urmatoarea: ai la dispozitie doar 3 zile, dupa care trebuie sa revii cu forte proaspete si sa rupi fasul tuturor. astfel incat nu-ti ramane decat sa alegi urmatoarea chestie:

unde crezi ca te-ai simti ca-n paradis in acest interval si de ce?

[jason mraz-i'm yours-varianta acustica doar cu el si chitara lui]

“nu am obsesii, am doar perversiuni”-parazitii

cred ca singura modalitate prin care un om poate scapa din calea propriilor sale obsesii este luarea lor ca atare. cel putin atunci poate muri cu constiinta nepatata de ganduri necurate intr-o lume nebuna, nebuna de tot.

fie ca e vorba de o calatorie intr-un oras aparte din europa, muzica de un anume fel sau iarba proaspat cosita, cand vine vorba de obsesii, acesta isi duce slujba la bun sfarsit si transforma intreaga sa cautare a fericirii la borcan intr-o adevarata lupta impotriva societatii zilelor sale. obsesiile sunt motivul principal pentru care mai respira dimineata tarziu, se trezeste din pat stergandu-si creierul de amintiri neplacute din clipa, ora, ziua, saptamana, luna precedenta. isi reactiveaza motorul de cautare al lucrurilor placute de peste zi si pleaca la vanatoare prin lung si prin lat.

uneori, oamenii n-au nevoie sa escaladeze munti pentru a-si atinge creasta de placere. cateodata, ei simt ca pur si simplu nu s-a inventat termenul de «acasa» pentru un calator pribeag prin viata. poate ca nu este dat sa-si poarte doar crucea, ci sa isi parcurga si traseul spre linia de sosire. singuri. fara vreun ajutor spiritual, fara planuri prestabilite si ambitii prostesti, doar prin vise si noroc. si prin obsesii. obsesiile afecteaza intr-atat dezvoltarea unei persoane, incat o poate face sa cada in prima prapastie sau sa atinga paradisul cu degetele.

carpe diem. memento mori. dar invata sa-ti respecti obsesiile, caci ele iti patrund in suflet din adancul subconstientului si-ti schimba destinul. iubeste-le, caci ele te fac omul pe care ceilalti il observa in fiecare zi.

tu ce obsesii ai?

[vama veche-nu am chef azi]