Bright lights, big city.

Very big city. Atat de big, incat uneori ti se taie respiratia in SkyTrain, cand  mergi sa mai vizitezi cate-o minune a secolului 21. Atat de big, incat uneori ti se pare ca oamenii care au venit aici de mult timp nu mai au idee cum e de fapt “acasa in Romania”.

De cand nu ti-am mai scris, am vazut cum padurea de conifere si foioase se intalneste cu oceanul la Belcarra, cum copacii taiati renasc in doua dimensiuni la Buntzen Lake, am ajuns pana-n North Vancouver pentru a incheia vizita jucandu-ma pe Xbox 360 Kinect (Dance Central rulez!) si a reveni pentru Capillano (cel mai lung pod suspendat din lume) plus alte aventuri prin copaci (treetop adventures). Mi s-a taiat respiratia! Literalmente

Cu  fiecare zi pe care o petrec aici, incep sa ma obisnuiesc cu normalitatea. Civilizatia. Omenia. “Aici se spune buna ziua si multumesc”. Aici VOR vanzatorii din magazin sa-ti VANDA. Cuvinte grele pentru tarisoara mea, cuvinte pe care le-am auzit de multe ori in romana, dar nu le-am VAZUT aplicate aproape deloc. Cel putin nu la acest nivel. Se pare ca cineva acolo sus incearca sa ma ajute sa inteleg de ce drumul meu se indreapta catre poduri noi. Cibinul is so last season! Now it’s all about the Danube! (n.n. eu am locuit langa un pod mare de peste Cibin in Sibiu, iar Viena este un oras pe Dunare)

Ce mi se pare deosebit de interesant e ca in China Town, un cartier din Vancouver pe care l-am vizitat recent, totul pare desprins de realitatea…urbana. Unii oameni se adapteaza la conditiile date, altii adapteaza conditiile date la ei. Si se pare ca fac o treaba foarte buna, mai ales daca se afla in numar mare intr-un loc.

Pana data viitoare, sper sa iti gasesti propria oaza de fericire, oriunde ai fi!

Am fost plecata cam mult timp, asa-i?

Oh well, I’m back! ) Si vin mai vancouverizata ca niciodata, pentru ca tocmai ce am implinit trei zile de cand sunt pe plaiurile continentului american, in frumoasa Canada. Ce visam anul trecut in vara s-a implinit acum, asa ca am ajuns la nasica mea frumoasa, Denisa, in Vancouver si petrecem vreo 3 saptamani timpul in cele mai nastrusnice moduri posibile.

Sa incepem cu Day 1: am avut parte de-un drum lung si de-un Starbucks rece exact la sosirea in aeroport (yeey!), de intalnirea cu cativa prieteni romani ai Denisei si de-un somn lung si odihnitor. Dimineata urmatoare (la ora 14) am pornit catre Downtown (Robson Street – vezi poza) cu Skytrain-ul si am ajuns pana la Oceanul Pacific, pe plaja English Bay.

Atat mi-a trebuit ca sa intru in atmosfera de vacanta! Din momentul acela am simtit cum aerul proaspat a inceput sa patrunda in plamanii mei, Starbucks-urile au aparut la tot pasul si antenele mi s-au extins pentru a descoperi modul in care vanzatoarele din magazinele de cosmetice se ocupa de customer service. E FASCINANT!

Totul e fascinant Totul e nou, diferit, mai mare si putin mai galagios, mai 3d (am vazut ieri – ziua 3 – filmul Step Up 3d la un cineplex ENORM, un o punga de popcorn ENORMA in brate, o cola ENORMA langa mine si o pofta ENORMA de viata!), mai…mai mai. Aseara mi-a venit randul sa cant la karaoke cu 11 oameni din 5 culturi diferite (toti sunt canadieni, dar fiecare are cate-o trasatura fizica specifica etniei sale) si m-am distrat atat de tare!

Desigur, vor veni si zilele cu muzee, parcuri nationale si obiective mai “clasice” de vizitat (desi am planuit clar ca aceasta excursie sa nu aiba nimic in comun cu tot ce am xPRimentat inainte). Ma bucur de fiecare clipa si sper sincer sa te fac sa zambesti citind aceste pasaje. Am descoperit ca singura metoda prin care poti zambi cu sufletul este sa-ti doresti mult acest lucru: sa te uiti in jur si sa vezi frumusetile din viata ta, oricare ar fi acelea.

P.S. Incep sa-mi perfectionez romgleza

P.P.S. Abia astept sa ascult de nenea T-pain si sa fac o baitza in ocean: take your shirt off!

Se spune ca intre orele 11 si 16 nu este recomandabil sa iesi in soare, iar in cazuri de forta majora trebuie luate masuri de protectie: palarii, sticle de apa plata, vestimentatie corespunzatoare. Avand in vedere faptul ca sunt o copila cuminte ce “s-a ars” la propriu nerespectand aceste reguli simple de conduita pe vreme calduroasa, am decis sa savurez o mini-vacanta a la Andra intr-un loc in care ma retrag de obicei atunci cand am chef sa fac tot ce-mi trece prin cap.

Asa ca mi-am luat laptopul, revistele de femei si-o carte in limba germana (pe care vreau sa o citesc fiindca am primit-o cadou la “”decernarea” diplomelor de limba germana – DSD II pentru cunoscatori) si dusa am fost. De 4 zile ma simt in elementul meu intr-o casuta calduta, dar prevazuta cu ventilatoare in fiecare camera. M-am uitat la toate episoadele din serialele la care mi-ar fi placut sa ma uit pe clasa a XIIa, m-am desfatat cu noul Sex and the city (ruleaza la cinema Arta din Sibiu saptamana aceasta), am citit o mica parte din articolele pe care le aveam bookmark-enite si…ma simt ATAT de bine!

Fiecare persoana are modul ei propriu de a se relaxa, iar uneori poti incerca sa rememorezi activitatile ce iti fac cu adevarat placere pana sa te hotarasti sa dai bani buni pe Spa-uri sau shopping spree-uri. Eu am decis sa profit de ultimele saptamani pe care le mai petrec in tara!

Tie cum iti place sa te relaxezi?

Bine v-am gasit din vacanta! Zilele astea am umblat cu multe hartii in mana ca sa rezolv tot felul de proceduri gen: inchiderea conturilor romanesti, depunerea actelor pentru…surpriza (va zic dupa ce am incheiat acel aspect) si depunerea unei contestatii la BAC. Sperand ca totul e bine cand se termina cu bine, am pregatit o intalnire pentru toti twitteristii din Sibiu (si nu numai, everyone’s invited) ca sa sarbatorim. Dar ce sarbatorim?

Sambata, 10.07, te astept la ora 17 in Play Off Pub Sibiu (pe str. Octavian Goga, langa Sala Transilvania) pentru o delectare a simturilor si a spiritului in compania unui cocktail, a unei beri sau a unei binemeritate ape plate cu lamaie alaturi de alte persoane cu care v-ati trimis dm-uri pe ascuns sau reply-uri pe fata. Vom sarbatori faptul ca a trecut atata timp de cand nu ne-am mai vazut, incat a dat si vara, si campionatul mondial peste noi!

Te invit sa chemi si alte persoane dragi tie si dornice de a patrunde in tainele online-ului 2.0

Pana atunci, tine-mi pumnii ca totul sa decurga conform planului (saptamana viitoare plec la Viena pentru inscrierea la facultate) si sa ne auzim cu bine sambata!

Later edit

Participantii la tweetmeet au fost:

@cristirus

@andramuresanu (yours truly)

@bebalennon

@rhadoorhiano

@adic91

@andrushky

@daninhodj

@Nosfer

@realitymaniac

@neo1984

@calinblaga

Toti cei interesati de un softball tweetmeet sunt rugati sa-mi trimita un comment pe blog sau un reply/dm pe twitter. Abia astept sa ne reintalnim!

A trecut foooarte mult timp de cand nu am mai completat o leapsa, asa ca m-am autoservit de la Dariana si am facut un mic exercitiu de memorie. Iata ce a iesit:

Prima zi de scoala: Am adormit fiindca nu intelegeam ce zicea invatatoarea (vorbea in germana).

Prima fomatie care mi-a placut la nebunie: Backstreet Boys

Prima caseta audio cumparata: Andre-Noapte de vis (cea cu “Mosule, ce tanar esti”)

Primul sarut: Vara dintre a 7a si a8a sau “vara initierii”.

Primul iubit: La 13 ani, cel ce a asteptat pana in vara ca sa ma sarute.

Prima zi de liceu: Ma uitam in jur sa vad fetze cunoscute si ma intrebam cand voi incepe sa cant “ani de liceu cu emotii la romana”. Pana la urma am ajuns sa cant “ani de liceu cu emotii la conferinte de marketing” )

Primele cuvinte pe care mi le-a adresat prietena mea: “Da-mi mie sticla cu apa, ti-o desfac eu”

Prima zi de facultate: Doamne ajuta sa iti povestesc pe larg ce se va intampla atunci.

Primul 3: Limba si literatura romana, materia mea preferata. Tema semi-nefacuta si o colega care m-a dat in gat.

Prima dată când am postat pe blog: Voiam sa ii arat unei prietene faptul ca iti poti scrie gandurile si in alta parte in afara de hi5…si am inceput sa-mi scriu eu gandurile peste tot pana la urma.

Daca iti place acest mic xPRiment, te invit sa iei leapsa, sa o postezi pe blog si sa-mi trimiti si mie link-ul pentru a o putea citi. La tine cum a fost prima data?

Ti se da o tema de lucru pentru scoala, facultate, job si te apuci sa cauti. Ai un termen 2 luni de zile pentru a o duce la bun sfarsit, deci nu te grabesti sa o rezolvi in prima perioada a acestuia. Brusc, iti dai seama ca maine/saptamana viitoare trebuie predat totul, finalizat, cu floricele si toate in buna regula iar prima ta initiativa este sa-i dai un mesaj prietenului tau atotcunoscator de pe mess: “Cum pot rezolva x?”. Raspunsul sau e sec si te scoate din sarite: “Cauta pe google!”.

Dar asa e! Google a devenit cel mai bun prieten al omului care are nevoie de informatie rapida si eficienta. Pe langa faptul ca gasesti TOATE referatele posibile si imposibile cautand pe Google, vei vedea ca intr-o mica sesiune de link-uri (in care intri pe un site interesant, dai click pe alt site ce suna bine si asa mai departe) poti gasi o gramada de resurse foarte utile din care ai ce invata. Majoritatea site-urilor pe care le am in google reader le-am descoperit prin mici “accidente” si, precum xPRimentele de stiinta ce schimba lumea, au schimbat modul in care percep anumite aspecte ale vietii.

Nu stiu in ce domeniu lucrezi (poate ai chef sa-mi spui acest lucru intr-un comentariu), insa stiu ca daca nu mai ai fonduri pentru achizitionarea cartilor de specialitate…cum mi se intampla si mie momentan, te poti inscrie pe twitter si poti cauta prin search oamenii din Romania sau strainatate care activeaza in acelasi domeniu. In functie de relevanta tweet-urilor (mesajelor) pe care le transmit, le poti da follow si sa incerci sa citesti cel putin 10 link-uri dintre cele trimise de acestia pe saptamana. Avand in vedere ca eu imi doresc sa lucrez in domeniul marketing-ului, acest lucru s-a dovedit a fi unul dintre cei mai utili pasi pe care i-am facut in ultimul an pentru cariera mea. Vei gasi pe twitter oameni care organizeaza evenimente pentru cei din bransa ta si poti sa te inscrii online la ele; e o sursa interminabila de bloguri si site-uri utile; e un fun way to make new friends care sunt interesati de aceleasi lucruri ca si tine.

O informare constanta inseamna faptul ca ajungi mult mai usor si mai ieftin la rezultatele dorite, iar acest lucru se traduce intr-o ascensiune din punct de vedere profesional pentru tine. Foloseste twitter-ul si google reader-ul pentru acest scop, invata sa cauti in toate locurile posibile e-bookuri (acestea se ofera de obicei gratuit pe site-urile oamenilor ce-si doresc sa creasca interactivitatea paginii lor, de asemenea vei gasi si multe whitepaper-uri sau studii de caz daca stii cum sa te orientezi) si INTREABA. Poate nu-l mai intreba pe acel coleg atotstiutor despre proiecte, cat pe alti oameni ce sunt dispusi sa-ti ofere informatiile necesare.

Iar in privinta faptului ca ti-ai lasat proiectul pe ultima suta de metri, hai sa stam intr-o zi la povesti despre time management. Eu azi ma apuc de un xPRiment in acest sens!

Tu ce surse folosesti pentru a invata mai multe despre domeniul tau preferat de activitate?

P.S. Daca exista vreun termen din acest articol pe care nu il intelegi foarte bine, trimite-mi un comentariu si il voi explica

O chestiune destul de putin cunoscuta despre mine este pasiunea pentru fotografie pe care o am inca de la varsta de 8-9 ani, cand furam camera foto pe film a tatalui si incercam sa pozez lumea interesanta pe care o gaseam (de obicei, in vacantele la mare, atunci soseau ocaziile potrivite). Ulterior, aceasta s-a dezvoltat pana la aparitia unui aparat “sapuniera” (happy birthday 14 ani), cand visele au inceput sa prinda contur: m-am axat mereu pe prezenta umana in fotografiile mele, dar trebuie sa recunosc ca am incercat sa realizez si niste fotografii in natura (fara prea mare succes la vremea respectiva).

Liceul a marcat deschiderea catre o noua latura a fotografiei iar faptul ca am aflat la momentul potrivit de Kulturzentrum si ale sale proiecte fotografice a insemnat o ascensiune vertiginoasa pe acest plan. La 15 ani lucram in laboratorul foto, prelucram propriul meu film alb-negru si tot cam atunci am inceput sa apreciez fiecare shot, fiecare click. Mi s-a pus in maini primul SLR pe film despre care nu iti mai pot spune din pacate nimic, deoarece nu cunosteam niciun detaliu tehnic in acea perioada: am avut insa timp sa invat. 30 de poze, un film, 5 momente pe care aveam sa le asez in revelator pentru 15 minute, ca apoi sa scot la iveala interpretarea mea: acestea au precedat primei mele expozitii foto.

Kulturzentrum-ul mi-a crescut si apetitul pentru DSLR-uri, deoarece la un an dupa expozitia “Alb-Negru” a urmat workshop-ul de moda, la care am invatat sa pozez si sa fiu pozata, devenind fotograf, apoi model. Mai tin minte si azi felul in care ma straduiam sa scot ceva bun cu ajutorul Nikon-ului D70, cum o faceam pe modela mea sa rada si faptul ca am obligat o tanara inocenta de 16 ani sa poarte tocuri O ORA intreaga cand ea nu mai facuse asta niciodata. Ah, the red shoes and the banana…

Vacanta dintr-a 10a si a 11a a insemnat progresul: am fugit la Bucuresti ca sa-mi achizitionez propriul meu DSLR, un Nikon D40 pe care il iubesc si azi (dar pe care l-as pimpani cu un obiectiv ceva mai bun; un f mai mare si un spectru mai larg) si de acolo…potopul! Anul trecut pe vremea aceasta deveneam “fotograf profesionist” in urma cursului foto pe care l-am urmat in Sibiu, apoi fotografiam fete nud (in vara, in cadrul unui nou curs), in martie luam locul 2 la fotomaratonul Sibiu si-n cele din urma mi-am castigat “painea” din fotografii de la concerte hip-hop (pe care le puteti vedea aici si aici).

In mod straniu, n-am fost nicicand tentata sa-mi fac un blog foto sau sa-mi incarc creatiile pe flickr, deviant, etc. Dar voi aseza o stelutza la acest articol si ma voi gandi serios daca nu ar fi o investitie de timp rentabila pe viitor.

Tu ce ai xPRimentat in domeniul fotografic?

Ti-am pregatit un articol plin de detalii despre plecarea mea neasteptata duminica la Bucuresti si cursul de limbajul trupului la care am luat parte, pe care il gasesti dand click AICI.

Detaliile picante le-am pastrat pentru blog: am trecut peste una dintre cele mai mari provocari in privinta nesomnului in acest sfarsit de saptamana, am aflat ca e bine sa pleci de acasa cu lectia invatata si sa te astepti mereu la surprize atat din partea oamenilor, cat si din partea locurilor spre care te indrepti. Bucurestiul e un oras pe care am reusit sa-l descifrez (in mod uluitor) si de aceasta data fara vreo harta sau pregatire intensiva in acest sens, insa „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Mai bine previn decat sa atac data viitoare.

Cel mai important este sa ai incredere in tine, in orice situatie esti pus. Chiar si atunci cand ajungi in fata unui zid pe care scrie total altceva fata de ce te asteptai, conteaza sa-ti pastrezi calmul si sa-l escaladezi. Intotdeauna vei aprecia un lucru pentru care a trebuit sa muncesti din greu

Saptamana trecuta am avut ocazia sa particip la prima mea sesiune de comunicari destinata studentilor (si elevilor deopotriva) din domeniul matematicii si informaticii. Desi nu mi-am exprimat direct pana acum aceasta latura, e important sa stii faptul ca ma aflu la finalul liceului german, sectia mate-info (info intensiv), iar informatica, atat ca materie, cat si ca suport de dezvoltare a mentalitatii, m-a pasionat de cand am scris primele randuri de cod.

Aceasta provocare s-a dovedit a fi foarte utila, deoarece la finalul zilei am tras o linie si am observat urmatoarele ganduri ce mi-au trecut pe durata acelei zile:

1. au fost emotii MULTE (primul meu speech si primele note pe care le-am adaugat felului in care imi doresc sa vorbesc in fata unei audiente si felul in care o fac momentan + cred ca si studentii erau mai “cruzi” in domeniul vorbirii in public, dat fiind ca nu am inteles scopul anumitor proiecte)

2. proiectele elaborate nu erau mereu destinate vanzarii si dezvoltarii ulterioare, ceea ce m-a surprins foarte tare (si nu tocmai intr-un sens pozitiv): mi se pare ca programarea e unul dintre acele zone in care, daca nu esti up-to-date, devii ob-so-lete intr-un timp foarte scurt, iar afirmatia unui baiat conform careia “daca eu stiu sa programez in X – nu-mi mai amintesc numele – 2005, imi ajunge” m-a socat.

3. fara cap si fara coada – asa s-ar fi putut caracteriza anumite aplicatii ce-si doreau sa imite alte aplicatii deja existente pe piata, insa aveau multe buguri, putine feature-uri si…no usability (in cadrul unei aplicatii urma sa-ti copiezi singur filmul de pe torrent daca doreai sa il ai intr-o baza de date a acesteia?!). Poate imi explica un programator dorinta aceasta de imitatie FARA a aduce nimic nou, original, DIFERIT la un program deja vazut, vandut, folosit. Mi-ar fi de folos pentru a nu judeca eronat proiectele ulterioare.

In final, am apreciat efortul tuturor studentilor din tara de a veni si a-si prezenta aplicatiile in fata unui juriu specializat si a “micilor critici” din public si sper ca ideile enumerate mai sus sa dezvolte intr-un mod pozitiv atat mentalitatea celor ce elaboreaza software-uri, aplicatii & co., cat si celor ce se ocupa cu promovarea si comercializarea acestora.

In fiecare programator zace un vanzator. Daca nu, stii unde sa ma cauti.

Nu spune “hop!” pana cand nu ai sarit. (Anonim)

Deoarece am reusit sa ajung la Viena in vacanta de Pasti pentru a ma interesa despre toate formalitatile de admitere si inscrierea la camin, am revenit in tara cu cateva lamuriri ce sper sa ajute orice elev ce-si doreste sa fie admis la o facultate din Viena (ma refer la cele de stat). In principiu ma adresez celor ce isi doresc sa continue studiile la WU(Wirtschaftsuniversitaet), insa informatiile referitoare la camine sunt valabile pentru toti.

Caminele din Viena

Vei observa pe site-ul viitoarei tale universitati faptul ca aceasta iti ofera link-uri catre diferite agregatoare de camine, deoarece in Viena nu exista un “campus” propriu-zis, ci o multitudine de camine unde se pot inscrie studentii oricarei universitati. Aceste site-uri sunt FOARTE utile si te vor ajuta sa localizezi cele mai favorabile camine ca si locatie. Nu te limita doar la cele din Bezirk-ul tau (de exemplu, Bezirk 9 pentru WU), ci incearca sa te inscrii si la cele din Bezirk-ele alaturate (fiindca mijloacele de transport in comun functioneaza foarte bine si te duc usor dintr-un loc in altul). Incearca sa te inscrii pe aceste site-uri DIN TIMP (iti recomand lunile ianuarie-februarie, deoarece informatiile pentru cei interesati vor fi procesate IN ORDINEA INSCRIERII PE SITE). Pentru link-urile pe care ti le ofer nu exista alta cale de inscriere la camine decat prin intermediul site-ului, deoarece in Viena nimic nu functioneaza la mica tocmeala (o zic din experienta acumulata in vacanta).

Home4Students (caminele ofera cam toate aceleasi conditii: dus, WC, TV, telefon, internet, fitness, bucatarie la comun pe acelasi etaj, hainele se pot spala la subsol la o mare masina de spalat-costa 2 euro per utilizare)

Wihast (preturi putin mai bune, insa nu stiu detalii despre conditiile din camine – presupun ca sunt acelasi, insa merita verificata pagina de detalii a fiecarui camin in parte)

Voi reveni cu un articol despre locuintele si Wohngemeinschaften (WGs) din Viena de indata ce dispun de suficiente informatii, momentan stiu sigur ca a locui in camin e cea mai rentabila varianta din punct de vedere financiar.

Facultatile din Viena

In acest oras exista (conform wikipedia) 9 universitati, insa eu am fost familiarizata cu 3 Unis mari si late: Uni Wien (cea mai veche universitate si cea care contine toate tipurile de specializari pentru studenti), WU (Wirtschaftsuniversitaet, universitatea de economie ce ofera specializari precum Stiinte Sociale, Administrarea Afacerilor Internationale si Economie pentru 30.000 de studenti) si TU( Technisches Universitaet, un fel de politehnica pentru cei ce-si doresc sa devina ingineri sau sa lucreze in zona de IT).

La WU nu exista admitere, deoarece facultatea functioneaza in regimul “Intra cine vrea, iasa cine poate”. Astfel, daca ai trecut BAC-ul si dispui de hartia care sa ateste acest lucru in original si copie legalizata in germana/engleza (+diploma de certificare a cunostiintelor de limba germana – de exemplu DSD II) te poti duce direct la Biroul de Admitere pentru a te inscrie la facultate (intre lunile iulie-septembrie). Cursurile incep de la 1 octombrie, fiind precedate de o conferinta de pregatire a viitorilor studenti ce are loc in 30 septembrie (si la care sper sa particip si eu anul acesta).

Transportul in Viena

Recomandarea mea este sa folosesti transportul in comun (costa 129 euro pe semestru pentru studenti), deoarece functioneaza foarte bine, exista mereu mijlocul de transport care sa te duca in locul in care iti doresti sa ajungi SI parcarile in Viena sunt foarte scumpe (la camine costa undeva intre 75-100 de euro pe luna sa-ti lasi masina in parking, nu cunosc preturile de la parcarile din oras, masinile sunt ridicate daca sunt gasite parcate neregulamentar).

Timpul liber?

Sper ca de indata ce ajung studenta sa-mi gasesc suficient timp pentru a explora atat din “bunatatile culturale” oferite de Viena (prea multe pentru a fi insirate intr-un singur articol), cat si din oportunitatile de shopping (mall-ul in care am ajuns la sfarsitul excursiei se numeste Shopping Center Sued si este INCREDIBIL de mare: 25 ha). Despre cluburi nu m-am interesat in mod deosebit, insa sunt sigura ca exista alternative pentru fiecare tip de persoana si fiecare gust in materie de muzica. Totul este sa ajungi acolo!

Daca ai vreo intrebare, o informatie aditionala pentru cititori sau ti se pare ca am gresit o formulare in articol, te rog sa-mi trimiti un comentariu. Iti multumesc si sper sa-ti fie de folos informatia!