poate ca asta e varsta la care trebuie sa o dai in bara de atatea ori, pana cand te dezmeticesti si-ti dai seama unde gresesti. la care primesti telefoane nocturne pe care nu-ti mai doresti sa le inchei si telefoane matinale la care nu-ti doresti sa raspunzi. la care iubesti sentimentul pe care ti-l confera o privire bine directionata intr-o seara la un party dintr-o cabana inzapezita, departe de stress-urile orasului.

poate ca acestea-s momentele potrivite in care sa citesti carti de marketing in loc sa-ti inveti la mate. sa te concentrezi pe orice mai putin pe…iminent. sa astepti ca furtuna sa te loveasca din plin si sa nu ai nimic de obiectat. in fond, daca e o stare pe care o astept de multa vreme, aceea e libertatea de a dansa in ploaie. sa alerg de gloante ce se-ndreapta spre mine ca urmare-a greselilor din ecuati rezolvate cu metoda lui cramer m-am saturat.

imi place sa dau peste povesti clasice de succes: copil cuminte, silitor, isi face mereu temele la scoala, repeta, invata, rezultate uimitoare la olimpiadele scolar totul finalizat intr-o diploma care nu-l ajuta sa zboare nici macar pentru o clipa, inaltandu-se din mediocritate.

dar, mai mult decat povestile clasice, imi place sa creez povesti neconventionale de succes. si, cu putin noroc, am toate sansele sa reusesc. tine-mi pumnii si asteapta-te la ce-i mai nastrusnic!

[empire of the sun - we are the people]

cand ai in fata atatea vise pe care vrei sa le duci la bun sfarsit, cand in urechi iti rasuna muzica tarilor exotice si speri ca, intr-o buna zi, din femeia de afaceri pe care o vei duce in fiecare dimineata la birou se va intrezari aceasta adolescenta nebuna, dar mai matura si mai responsabila iti dai seama ca-ti va fi greu sa te pacalesti pe tine in viitor.

din copilANDRA n-a mai ramas decat numele in ultima vreme, avand in vedere ca mi se cere mereu sa iau viata mai in serios, sa citesc literatura clasica a veacurilor de aur, sa xPRimentez starile banale ale viitoarei corporatiste “de succes”. si sa-mi pastrez ambitia ascunsa intr-un loc pe care-l pot accesa doar eu, in momente de maxima criza inspirationala.

stii tu, draga cititorule, ca daca as stii ca-mi pot castiga painea doar prin a-ti scrie in fiecare zi cate-un articol despre sufletul meu, as face din aceasta pasiune o meserie in sine? mi-e teama ca viata e prea complexa pentru asa ceva. ca va trebui sa invat cum sa-ti vand vise, cum sa te fac sa-ti doresti sa ma cumperi, cum sa maschez orice defect printr-o aparenta calitate ce-mi va face produsul mult mai agreat de catre tine.

…cand as putea sa ma concentrez asupra calitatii adevarate, in detrimentul acestor chichitze definitorii societatii moderne de consum. dar rezolvam si problemele acestea de organizare, iar daca tie-ti va placea sa ma citesti si dupa ce voi fi devenit o blonda mai matura si mai responsabila, promit sa-ti las cel putin cateva materiale pentru posteritate. ca sa le dai copiilor si sa zici:

“nu stiu ce voia blonda asta de la viata, dar pe mine m-a convins sa fac ceva cu a mea!”

[the cat empire-song for elias]

pentru cei care ma cunosc si din alte medii in afara scolii sau a conferintelor de marketing, faptul ca-mi place extrem de mult sa dansez nu le este necunoscut. ba dimpotriva, exista deja o gramada de oameni care m-au vazut in plina desfasurare prin tot felul de localuri din micul nostru oras. ce nu stiu (inca) toti e ca am avut de mica un vis…

totul a inceput pe vremea cand mai aveam timp sa privesc zilnic televizorul ore in sir si sa nu ma plictisesc. atunci mi-am adunat o multime de informatii despre ceea ce-mi doresc sa devin cand “voi creste mare” si le-am salvat in subconstient. ulterior, am devenit adolescenta (teenager, that is – aveam vreo 13-14 ani), m-am rebelizat si am decis sa-mi dedic existenta anarhiei. faza asta m-a tinut destul de mult, dar aparent nu indeajuns incat sa ma abata de la drumul prestabilit.

si uite cum, tanara adulta (ehem, am 18 sunt legala) si-a revenit la mai vechile obiceiuri: dansul meu nu mai e limitat de datul din cap, nu sunt obligata sa fiu nervoasa si frustrata pentru a exprima o stare de fapt si am decis sa ma bucur de placerile vietii. clubbing-ul si dansurile aferente fac parte dintre acestea. (despre calatorii in jurul lumii vorbim de la anul, cand planuiesc sa te incant cu poze, ganduri si oameni frumosi de peste tot)

faptul ca asculti un anumit gen de muzica nu te defineste in totalitate, dar poate spune cate putin despre faza de dezvoltare in care te afli. ce-i drept, cine sunt eu sa judece pletele in vant cand acum nici 3 ani suspinam dupa ele? totusi, e de datoria rockerilor, houserilor si manelistilor sa-si tina gura cu privire la celelalte stiluri de muzica si sa-si vada de ritmurile lor. pentru ca, in fond, prin melanjul dintre diferite stiluri muzicale scoti cele mai bune mixuri de club.

va zice asta mica, care planuieste sa ia night life-ul autohton si european by storm! doar o data sunt tanara si am bani garla castigati cu un zambet, de ce sa nu ma bucur ACUM?

daca nu stii unde sa ma gasesti in weekend, cauta-ma intr-un loc cu un ring mare de dans. pe-acolo imi vars toate ofurile si-mi acumulez energia pentru saptamana ce urmeaza sa-mi bata in poarta. plus de asta, mai gasesc si melodii super, cum e:

[ricky l ft. m:ck-born again (balearic soul party mix)]

p.s. avea fergie o vorba foarte adevarata in ceea ce priveste prezenta “parlitilor” din cluburile autohtone: “if you ain’t got no money take your broke ass home!”. nu cheltui banii de meditatii pe fetitze care oricum sunt prea greu de intretinut momentan. dar ambitioneaza-te sa reusesti sa faci asta din banii tai, peste cativa ani.

De-a lungul multor ani de zile s-a intrebat cum va fi acest moment. Un moment deosebit in care ea avea sa-si manifeste crezul, in care se putea exprima liber de orice constrangere care ar putea-o deranja. Acum stia ca a venit vremea sa spere. Sa creada ca in urma alegerii ei, viitorul va deveni mai bun.

Se pregatise psihic pentru aceasta clipa de ceva timp. Analizase avantajele si dezavantajele de a face aceasta miscare, si desi ei ii trebuise mai mult timp pentru a se decide, rezultatul fusese cel scontat. ACUM era momentul pentru prima data. Acum avea ocazia sa nu fie prea dezamagita de ceea ce urma sa se intample. Exista si varianta de a fi foarte incantata de alegerea facuta, astfel incat castigul era oricum de partea ei.

Stilul pe care il adopta era casual, dar indeajuns de sobru pentru a semnala ca e o zi deosebita in viata ei. Isi amintea momentele in care discutase cu parintii sai diverse aspecte ale acestui proces, menite sa o pregateasca indeajuns de mult pentru a face o alegere proprie, de buna voie si nesilita de nimeni. In timp ce permitea Chanel-ului sa ii improspateze pielea, se intreba daca merita sa-si faca atatea ganduri. Daca nu cumva acest lucru se simte, si nu se gandeste prea mult dinainte.

Isi lua jacheta si, stiind ca nu mai exista drum de intoarcere, porni la drumul ce avea sa o introduca in tainele vietii comunitatii. Pentru prima data, azi poate scrie pe buletinul de vot ceea ce ii place si ceea ce o deranjeaza in mersul tarisoarei noastre. And this is just the beginning of a beautiful friendship.

How was your first time?

De sub copac privea cum merele se prabusesc peste el. Acest fapt nu parea sa-i intrerupa lectura, ba dimpotriva, cu cat cadeau mai multe, cu atat era mai indarjit sa-si incheie capitolul. Sa treaca la unul nou, mai incarcat cu metafore, mai plin de sens.

De sub copac observa tihnit cum se misca umbra salvatoare, ce obisnuia sa-l protejeze de Soare. Era constient ca, odata cu sosirea amiezii, avea sa fie complet lipsit de grija paterna. Il asteptau calduri istovitoare, arsita se tavalea dupa colt, zambind, soptind vorbe dulci, dezvelindu-si nurii pentru a-l imbia sa-si lase cartea deoparte.

De sub copac nu contenea sa spere ca merele vor inceta sa se prabuseasca peste el, ca Soarele va fi bland cu el si nu-i va arde pielea, ci-l va bronza uniform, pregatindu-l pentru viata. Ca-i va oferi lumina pentru a-si duce cartea la capat. Forta pentru a se ridica si a-si continua drumul dincolo de livada.

De sub umbrela remarcam ca picurii imi murdaresc jacheta. Ca, dupa atatia ani de oras nazuiesc sa ma intorc sub copac, sa-mi recitesc povestea si sa revizuiesc randurile care mi-au parut prost formulate. Sa descopar sensurile ascunse ale cuvintelor ce mi-au fost adresate.

De sub palmier am realizat ca eu sunt scriitorul propriului meu roman.

[avand in vedere ca mi-e greu sa comentez situatia politica sau economica a tarii din ultima perioada, te voi delecta cu nitica literatura pentru o vreme. ca sa-ti mai iau gandul de la lucrurile rele din viata de zi cu zi]

“Everybody knows G is so last season! Now, it’s all about the B’s”[A.M.]

Cand a sorbit pentru prima data din Brandy-ul ce zacea in fata sa, am stiut ca am de-a face cu un adevarat lord, coborat parca din statia de metrou Romana special pentru a da ochii cu mine. M-am asezat aparent nestiutoate pe langa el, incercand sa trec cu vederea peste apropo-urile cu privire la palatul sau, caii putere din dotare sau pasiunea sa pentru viata cosmopolita, traita intensiv in marele Oras, pe care nu contenea sa le faca.

B stie ca viata nu este atat de draguta si simpatica precum pare la prima degustare. Si ca, pentru a urma un drum pe care l-ai trasat in momente de maxima activitate cerebrala, trebuie sa remarci cand e cazul sa sorbi din paharul de ambrozie sufleteasca si cand sa devii impasibil la orice tertip feminin.

Dupa o serie de figuri masculine ce mi-au trecut prin viata, e cazul lui B sa-mi reaminteasca despre fascinatia pe care o poate suscita o fiinta atat de stricta, si totusi atat de dragastoasa. O strangere ferma de mana, un sarut pe obraz si o remarca sarcastica in legatura cu sensul existentei au fost de ajuns pentru a-mi demonstra ca atractia initiala si sinapsele frenetice se pot contopi intr-un melanj pe cat de dulce, pe atat de acrisor.

Fiindca el m-a invatat ca fiecare isi poarta crucea si are propriul sau itinerariu de parcurs.

[jeremiah-I'm a star]

p.s. bine ai revenit prin seria de portrete pe care am inceput-o acum cateva luni.

Nu stiu daca acest lucru apare doar la mine, din cauza ca si eu sunt Fecioara, sau e un sentiment generalizat pentru fiecare om care regaseste printre prietenii sai un numar tot mai crescut de oameni din aceeasi zodie.  In orice caz, in ultima vreme mi s-au plimbat prin viata atatea Fecioare interesante, incat am devenit (tot mai) mandra de obarsia mea astrologica.

Poate ca e vorba de o chestiune de apartenenta. M-am simtit extrem de inteleasa de persoanele din zodia mea, astfel incat am ajuns sa cred ca avem cu toate un mic secret pe care il ascundem de restul lumii. Un “thing”, doar al nostru, pe care il pot intelege cel mai bine oamenii aflati in situatii asemanatoare.

Sa-ti povestesc putin despre Fecioare. Acestea au doua tehnici prin care vor iesi in evidenta in orice context social: fie par nepasatoare fata de tot ceea ce se intampla in jurul lor, jucand cartea indiferentei pentru a-ti provoca interes, fie se arata extrem de implicate in ceea ce vorbesc, dezvaluindu-si astfel pasiunile si ambitiile. E de ajuns sa privesti atitudinea voit ignoranta a unei Fecioare in anumite discutii CU tine, pentru a remarca faptul ca e interesata DE tine. Si acest lucru nu se limiteaza doar la zodia mea.

Ce importanta are pentru tine zodia unei persoane cand vine vorba de relatii?

[beyonce-gift from virgo]

p.s. am ceva pentru tine, in caz ca iti place sa studiezi indeaproape astrologia si zodiile.

Fie ca intrebarea se refera la Paris, Berlin, Amsterdam, New York, Viena, Budapesta sau Bucuresti, raspunsul e mereu acelasi: acolo vei gasi ceea ce cauti.

Dar atunci cand nu stii CE cauti, de unde stii ca acolo IL vei gasi? Adevarul, sentimentul de implinire absoluta. Poate o dorinta efemera de celebritate, bani si faima. Visuri desarte ce se risipesc pe strazile metropolelor (mai mult sau mai putin) europene. Speranta la o educatie a strazii mai buna, mai interesanta, mai directionata pe atributele pe care vrei, in timp, sa ti le insusesti.

Cand ratacesti intre alei autohtone si drumuri europenizate, gasesti la fiecare pas un nou motiv pentru a-ti face griji. Pe de o parte nu esti inca pe deplin convins ca esti in stare sa parcurgi drumul, avand in vedere ca nu ai un bilet de intoarcere. Pe de alta parte, privesti increzator inspre actiunile tale trecute si remarci ca au fost (in mare parte) incheiate cu succes. De ce nu ar merge si una ca aceasta?

Daca vei da peste aceleasi fuste, aceleasi cravate, aceleasi fetze? Atunci cum vei reactiona? Cum te vei descurca atunci cand situatiile in care vei fi pus sunt cu totul noi iar tu esti lipsit de inspiratie?

Cand stai in pragul usii, e bine sa-ti pui niste intrebari elementare. Sa vezi daca afara ploua sau e vreme buna, sa verifici daca esti indeajuns de gros imbracat pentru temperaturile de care te vei izbi. Dar indata ce ai verificat totul, poti sa incepi sa musti. Din marul pervers al maturizarii.

[jay z feat. alicia keys-empire state of mind]

Daca e un lucru pe care-mi place sa-l descopar intr-o persoana care se afla in apropierea mea, acela e PASIUNEA. Pasiunea cu care lupta pentru a-si atinge scopurile, cu care infrunta ore de munca istovitoare pentru a capata xPRienta, care il indreapta spre un succes fulminant sau macar spre un drum plin de peripetii prin care se “initiaza” in tainele lumii.

De ce sa nu recunosc? Imi place sa ma inconjurez de astfel de oameni puternici, increzatori, care privesc viitorul cu optimism, fiindca ma ajuta sa-mi recapat fortele interioare. Oamenii veseli, zambareti, vorbareti si plini de idei starnesc in mine cele mai placute emotii, de fiecare data cand privirile noastre se intersecteaza.

Sunt acei oameni pe care i-am pastrat in albumele cu amintiri, printre ganduri si printre randuri, care s-au intiparit in sufletul meu si ma ajuta sa-mi regasesc inspiratia ori de cate ori imi doresc sa exprim ceva profund. Sunt muzele mele, dar in acelasi timp si mantra mea protectoare in fata obstacolelor.

Tu, privindu-ma cum cresc cate un pic in fiecare zi, esti cel care ma indeamna sa-mi intind aripile spre orizonturi indepartate. Sa zburd cu gandul indreptat catre stele si sa-mi indrept privirea catre miracolul fiintei umane.

Iti multumesc ca esti atat de superb, in toate felurile posibile!

[vita de vie-praf de stele]

work. work. work.

deviza pare simpla (si daca stau bine sa ma gandesc, mi-a luat aproximativ 5 secunde sa scriu acest cuvant repetat de trei ori pe desktop). pare simpla, dar nu este.

pentru ca de multe ori te apuci de atatea chestii in acelasi timp, incat nu mai stii pe care sa o duci la capat prima…si termini prin a nu mai duce niciuna la bun sfarsit. mai ales daca esti genul de persoana “determinata, voluntara, cu spirit organizatoric si abilitati de a lucra intr-o echipa eficient”, sau daca iti plac foarte multe domenii si vrei sa faci o treaba frumoasa cu ele pe viitor.

in ajutorul meu au venit multi termeni noi, pe care, in afara business-ului, ii poti implementa in viata de zi cu zi. despre ce vorbesc mai exact?

focus. lucreaza tintit, cu finalul mereu in cap. stiu ca-ti suna “self developmentish”, dar chiar asa este. atunci cand stii din start de exemplu ca-ti doresti sa ajungi la facultate in viena si sa inveti “de la ei” o gramada de tehnici pe care le vei putea dezvolta ulterior, nicio carte nu ti se va parea prea scumpa pentru a obtine acest lucru. niciun impediment de ordin lingvistic nu va putea fi demontat, nicio meditatie nu va parea inutila.

exista momente in care am dubii cu privire la eficacitatea lucrurilor pe care le invat acum pentru viitorul meu. insa, fiindca stiu ca in final voi ajunge la ceea ce imi doresc.

tie ce-ti face jocul/jobul mai usor?

[ciara feat. missy elliot-work]