Incepem cu cele bune, ok? Asa cum am promis mai demult pe blog, am inceput sa investesc o parte din timpul meu intr-o directie creativa ce ma ajuta mereu sa ma destind atunci cand eram mai mica: lucrul manual (NU acela la care te gandesti acum, lucrul manual in sensul chestiutzelor pe care le elaborezi singur: felicitari neconventionale, diverse imprimeuri inedite pe imbracaminte, bijuterii unicat etc).
Si ce perioada mai potrivita in care sa incep acest proiect decat acum, in toiul sarbatorilor, cand bugetul disponibil nu-mi permite sa iau ceva cu adevarat special familiei? Avand in vedere faptul ca e vorba de o familie MAAARE (am nevoie de-o idee geniala pentru tati+his special somebody si una pentru mami+her special somebody), m-am gandit sa impartasesc cu tine bucuria de-a crea “o viata” cu ajutorul unor materiale.
Cine stie, poate-ti vine vreo idee faina pentru cineva deosebit la care sa-i faci un cadou…cum numai tu stii!
The Easter Pirate
Ce a
m folosit? o bucata material din bumbac negru, o
bucata de material din bumbac roz (acelea le aveam la dispozitie), lipici, o foarfeca, o cutie de cafea din metal
Cat a durat? 20-25 de minute (dureaza mai mult sa incarc pozele pe blog
)
Cum am procedat?
Am folosit materialul negru pentru a infasura cutia de cafea atat de uniform pe cat am putut. Dat fiind ca bucata de material se intindea foarte bine, a trebuit sa mai tai din ea pentru a nu exista portiuni cu strat dublu de material (dar am fost nevoita sa-i petecesc putin vestimentatia piratului: tocmai ce cucerise o corabie importanta).
Dupa aceea, a urmat ornamentul: din bucatzele de material roz i-am construit un nas, o gura larg zambareata si niste ochi…pe cat am putut eu de smecheri. La sfarsit, am atasat bucatile cu lipici si..uite ce-a iesit!
Rezultatul?
Implementare?
Piratul nostru pascal este foarte util pentru depozitarea instrumentelor de scris de pe un birou supra-aglomerat. IN PLUS, e foarte vesel si-ti face mereu cu ochiul!



Am inceput sa scriu pe la altii, iar pe-aici dau tot mai rar. Cu reviste de fashion in mana si gandurile indreptate catre cartile de marketing pe care nu le-am terminat inca de citit, n-am reusit sa gasesc pana acum inspiratia necesara pentru a reveni in mare stil in propria mea locuinta virtuala.
…vreau frezii, pentru ca-mi reamintesc ca-i primavara afara sau macar in sufletul meu.
…vremea cand numele meu se incheia cu .blogspot.com, cu toate afectiunile aferente unei bloggeritze minore si xTRem de ilegale. cand nu stiam ce-i ala SEO si-l confundam cu CEO (crezand ca poate o fi o noua forma de abordare a aceluias subiect). cand scriam articole si ma semnam prin propriile nazuinte, stiind ca “o sa cresc eu mare si va fac pe toti”.

