Bine v-am gasit din vacanta! Zilele astea am umblat cu multe hartii in mana ca sa rezolv tot felul de proceduri gen: inchiderea conturilor romanesti, depunerea actelor pentru…surpriza (va zic dupa ce am incheiat acel aspect) si depunerea unei contestatii la BAC. Sperand ca totul e bine cand se termina cu bine, am pregatit o intalnire pentru toti twitteristii din Sibiu (si nu numai, everyone’s invited) ca sa sarbatorim. Dar ce sarbatorim?

Sambata, 10.07, te astept la ora 17 in Play Off Pub Sibiu (pe str. Octavian Goga, langa Sala Transilvania) pentru o delectare a simturilor si a spiritului in compania unui cocktail, a unei beri sau a unei binemeritate ape plate cu lamaie alaturi de alte persoane cu care v-ati trimis dm-uri pe ascuns sau reply-uri pe fata. Vom sarbatori faptul ca a trecut atata timp de cand nu ne-am mai vazut, incat a dat si vara, si campionatul mondial peste noi!

Te invit sa chemi si alte persoane dragi tie si dornice de a patrunde in tainele online-ului 2.0

Pana atunci, tine-mi pumnii ca totul sa decurga conform planului (saptamana viitoare plec la Viena pentru inscrierea la facultate) si sa ne auzim cu bine sambata!

Later edit

Participantii la tweetmeet au fost:

@cristirus

@andramuresanu (yours truly)

@bebalennon

@rhadoorhiano

@adic91

@andrushky

@daninhodj

@Nosfer

@realitymaniac

@neo1984

@calinblaga

Toti cei interesati de un softball tweetmeet sunt rugati sa-mi trimita un comment pe blog sau un reply/dm pe twitter. Abia astept sa ne reintalnim!

Cateodata simti ca te-ai plafonat si nu stii pe unde sa o apuci pentru a scapa de aceasta stare de frustrare ce te macina. Te intrebi cum iti poti duce la capat planurile, raspunsul invariabil fiind: bani. Mai multi bani. Foarte multi bani. Prea multi bani. Sunt banii motivul fericirii noastre?

Luca Dezmir afirma faptul ca “banii sunt o unealta, nu un scop” in noua sa carte “Iesi din labirint”, iar eu sustin foarte mult aceasta teorie. Esti o persoana ce-si doreste sa calatoreasca, sa se bucure de frumusetile vietii si sa nu aiba grija BANULUI? Vrei sa iti pastrezi in continuare libertatea de a alege ce e mai bun pentru tine, dar iti doresti sa ai “spatele asigurat”? O situatie financiara buna iti poate oferi siguranta de a-ti duce la capat planurile cele mai nastrusnice, asta e clar, iar cartea “Iesi din labirint” te indruma sa inveti exact CUM sa-ti maximizezi profiturile, sa-ti permiti sa ai timp liber si in aceeasi masura sa devii independent financiar tocmai printr-un control strict al surselor tale de venit. Toate procesele sunt explicate clar, pe un ton prietenesc si folosind un limbaj simplu, usor de inteles.

De unde am aflat aceste lucruri? Ei bine, Luca mi-a oferit sansa de a-i citi cartea si de a ti-o recomanda in caz ca mi se pare o resursa valoroasa pentru tinerii dornici sa invete bazele finantelor personale. Primele capitole lecturate m-au asigurat de faptul ca avem de-a face cu un volum foarte bine documentat, motiv pentru care te invit sa participi la acest concurs: detalii AICI . Poti castiga un exemplar din cartea “Iesi din labirint” si te poti alege cu o gramada de cunostiinte noi, pe care sper sa le fructifici intr-un mod cat mai placut pentru tine. Ce ti-ai propus sa devii in viata si cum vrei sa sprijini planurile pe care le ai pentru viitor?

P.S. O parte din profiturile de vanzari ale volumului se duc catre proiectul Avantaj la Start, care contribuie la distribuirea materialelor educationale despre dezvoltare personala in scolile din Romania (si despre care poti afla mai multe dand click pe link-ul de mai sus).

In ziua a saptea a Festivalului International de Teatru Sibiu am avut ocazia de a participa la un spectacol de dans japonez intitulat “Omul de afaceri si razboinicul”, ce s-a desfasurat la Casa de Cultura a Sindicatelor din Sibiu.

Motivul pentru care mi-am dorit sa vad acest spectacol a fost impresia ca cele doua entitati desemnate in titlu, “omul de afaceri” si “razboinicul” vor forma o combinatie foarte interesanta, poate si datorita lui Sun Tzu, aplicat intens in lumea business-ului in zilele noastre. Din nefericire pentru mine. a fost vorba despre DOUA reprezentatii diferite, despartite printr-o pauza destul de lunga (de 20 de minute).

Partea a doua, cea in care oamenii de afaceri erau simbolic descrisi prin dans, mi s-a parut foarte creativa, mai ales prin prisma unui panou strategic plasat in stanga scenei in spatele caruia dansatorii coborau “la metrou”. Un element de originalitate ce a starnit ropote de aplauze in public.

M-am bucurat de asemenea sa vad atatia oameni interesati de cultura japoneza care au participat la eveniment si am considerat acest lucru drept o punte pentru o legatura mai intensa intre cultura romaneasca si cea a Tarii Soarelui Rasare.

Ne indreptam cu pasi repezi catre finalul festivalului si abia astept sa-ti mai povestesc ce piese de teatru te pot impresiona cu adevarat!

Credite foto: MASASHI MISHIRO JAZZ DANCE (JPN)

Sa simti cum pielea ti se face ca de gaina si din ochi incep sa-ti curga lacrimile. Sa te uiti catre Marius si sa speri ca nu se uita spre tine, ca sa ai timp sa-ti stergi ochii. Sa plangi in gand stiind ca esti exact in aceeasi ipostaza ca si Andrei Perlmutter, undeva la granita dintre Romania si Vest. Sa-ti fie dor de trecut, dor de prezent si dor de viitor, toate in acelasi timp. ASTA inseamna “Ghidul copilariei retrocedate”, cea mai frumoasa piesa pe care am avut pana in ziua de azi onoarea sa o vizionez.

Festivalul International de Teatru Sibiu, editia 2010 mi-a oferit aceasta sansa, de a observa viata in plina ei desfasurare, de a citi viitorul pe chipul actorilor ce interpretau rolurile pasagere pe care le au oamenii in viata fiecaruia. M-am intors in tineretea lui Andrei, pentru a-l vedea intr-o dubla ipostaza (un EU scindat in doua caractere, Andrei Perlmutter-evreul de 18 ani aflat pe punctul de plecare catre SUA si Andrei Codrescu-poetul american in varsta ce-si revendica anii de liceu) si m-am identificat, in parte, cu fiecare dintre EI.

Povestea il poarta pe Andrei prin probele BAC-ului, testele dragostei si tezele de poezie pe care le sustinea in fata colectivului din care facea parte. Nu stiu daca acest poet si-a ales sa fie poet ca si meserie sau viata l-a purtat in acest sens, dar tare mult mi-ar placea sa aflu.

Eu sunt o tanara de 18 ani ce nutreste un destin asemanator. Desigur, luand in considerare doar aspectele pozitive, acelea a implinirii pe plan profesional in domeniul care-ti produce entuziasm maxim, de a vizita lumea si de a xPRimenta in detaliu: in acest sens, conferinta pe Internet pe care a avut-o Andrei Codrescu dupa terminarea spectacolului m-a adus din nou la plans.

Am plans ca un copil ce nazuieste sa traiasca mereu in universul pe care si l-a creat la 6 ani. Am plans ca o adolescenta ce se desparte de liceu. Am plans pentru ca am inceput sa devin un om mare si-mi doresc sa nu fac niciodata un copil sa planga.

Dupa cum am mentionat si in articolul anterior, am asteptat timp de 3 ani momentul in care sa am ocazia de a vedea o expozitie a artistului roman Dan Perjovschi, o persoana EXTREM de talentata si cu o viziune foarte onesta asupra realitatii in care ne desfasuram existenta care a reusit sa aduca arta romaneasca pana la muzeul MOMA din New York. Se pare ca am gasit momentul oportun tocmai in cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu! Pe parcursul acestuia vei putea gasi expozitia “Fara intrebari, fara raspunsuri” a artistului in curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”). In cazul in care nu gasesti intrarea din prima, iti recomand sa te uiti ce scrie pe poarta din stanga a intrarii la teatru si vei fi lamurit. MERITA!

Nu iti imaginezi cum poti sa vezi ironia vietii in doar cateva linii negre trasate pe un zid? Crezi ca arta moderna nu simbolizeaza nimic si este doar o reflectie a consumerismului de secol XXI? Crezi ca oamenii nu vor mai citi carti si vor deveni o extensie a calculatoarelor lor?

Oricum ai raspunde la intrebari, merita sa privesti aceasta selectie de imagini pe care le-am facut in urma vizionarii expozitiei in caz ca nu poti ajunge zilele acestea la Sibiu. Daca ai drum inspre oraselul acesta mic si culturalizat, profita de ocazie si viziteaza expozitia intre orele 10 si 18 pentru a te intalni cu o lume care seamana prea mult cu cea in care nu ne dorim sa traim. De aceea putem incepe sa o schimbam chiar de acum, prin arta si cultura!

Expozitie Dan Perjovschi

Nota: fotografiile au fost capturate de catre mine, Andra Muresanu, insa creatiile ii apartin in totalitate lui Dan Perjovschi. Toate drepturile ii sunt rezervate autorului, pe care sper sa il contactezidupa aceasta vizionare si sa ii impartasiti gandurile despre munca sa. Mai multe lucrari poti gasi pe contul sau de flickr.

Ce creatie ti-a placut cel mai mult si de ce?

E uimitor sa vezi cati oameni poti aduna pentru o cauza nobila. In cazul nostru, e vorba de promovarea artei si culturii in cele mai variate forme ale sale prin intermediul oamenilor cu o dorinta pregnanta de a xPRimenta din placerile de a sta in culise si a vedea exact cum se pune in scena o piesa de teatru, in cele mai mici detalii organizatorice. Ma refer evident la voluntarii Festivalului International de Teatru Sibiu, oameni tineri si plini de energie imbracati in tricouri negre cu logo-ul festivalului si pregatiti oricand pentru a intra in actiune.

Astazi, participand la expozitia lui Dan Perjovschi (despre care vei afla mai multe maine) din curtea interioara a TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”), am avut ocazia de a ma intalni cu o colega de liceu ce contribuie pentru prima data la organizarea festivalului in calitate de voluntar si care m-a indemnat sa-mi amintesc motivele pentru care am devenit acum 3 ani voluntara la programul Sibiu-capitala culturala 2007. Sonia mi-a povestit despre faptul ca priveste aceasta oportunitate drept o ocazie de a promova cultura intr-un mod activ, contribuind cu resursele proprii la “imbogatirea” zilelor de festival si participand intr-o echipa mare, in care gaseste tineri apropiati ei ca varsta cu care are foarte multe lucruri in comun.

A fi voluntar inseamna mai mult decat a depune un efort inspre implinirea unui vis comun. Inseamna munca in echipa, drumuri prin oras, oportunitati mari de a cunoaste oameni ce ar putea fi interesati de ceea ce ai de oferit, prietenii si activitati de grup menite sa creeze un mediu cat mai placut pentru cei implicati. Cu momente placute sau grele, activitatea de voluntar iti schimba mentalitatea si te determina sa privesti lumea ce te inconjoara dintr-un unghi diferit.

Pentru toate eforturile depuse felicit toti voluntarii FITS 2010 (si nu numai) si le doresc mult SUCCES in tot ceea ce intreprind!

In aceasta seara (30 mai 2010) am avut pentru prima data placerea de a participa la un eveniment indoor din cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu, editia 2010 la piesa de teatru “Inchisoarea de oase” in regia lui Eugenio Barba, interpretata de Teatrul Odin din Danemarca. Lucrul care m-a atras in sine la aceasta piesa a fost tocmai titlul, care-mi amintea pe de o parte de drama existentiala a lui I0na (de Marin Sorescu), iar pe de alta parte de povestirea scurta a lui Kafka “Vor dem Gericht” din descrierile pe care le-am citit in revista “Zile si nopti” (aleasa de catre mine drept cea mai buna sursa de ghidare in privinta alegerii pieselor de teatru la care sa merg).

In jurul orei 21.30 am fost purtati din statia de autobuze de la TNRS (Teatrul National “Radu Stanca”) catre locul desfasurarii actiunii, la Hala Simerom de pe str. Galileo Galilei -despre care nu pot oferi prea multe detalii inca si am patruns intr-o sala incarcata de lumina lumanarilor arzande pe doua mese lungi.

Atmosfera pe care artistii au creat-o a fost pentru inceput una solemna, lipsita de cuvinte. Ulterior am realizat motivul pentru care au turnat vin in paharele celor din primul rand iar bucati mari de paine sedeau in fata acestora: recreerea scenei cinei cea de taina.

Piesa s-a bazat in mare parte pe evidentierea simbolisticii omului modern intr-o extensie a operelor pe care le-am numit mai sus. Dintre elementele pe care le-am considerat cele mai potrivite pentru ceea ce ma asteptam sa gasesc voi evidentia reinterpretarea unor pasaje din biblie: “Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor macelari pentru pace” (referinta clara la cruciade) si finalul in care barbatul ce-si purtase bucata de lemn pe parcursul intregii desfasurari a piesei decide sa infiga cuie in cartea destinului sau.

Mitul omului modern e probabil unul dintre cele mai dificile elemente de transpus plastic intr-o piesa de teatru, astfel incat se ajunge usor la un absurd al cotidianului combinat cu o multime de simboluri greu de inteles. Desi piesa a fost literalmente GREA, m-a pus in ipostaza in care sa-mi autoanalizez comportamentul in societate si sa reflectez asupra unor teme greu de dezbatut intr-un cadru social clasic (iesit la cafea cu prietenii).

Provocare: in ce moduri se poate utiliza o bucata de lemn? Astept comentariul tau!

Credit foto: Tony D’Urso

Hermannstadt meet? Meet Hermannstadt! +toti oamenii aferenti oraselului nostru twitterizat.

Cu gandurile acestea am pornit in dimineata de sambata, 20.03, inspre Atrium Cafe: stiam ca la acest prim event pentru “Bloggeri, Twittereri and inbetweens” vor participa o gramada de oameni interesanti din online-ul romanesc (mai ales din domenii cu care-mi doresc sa ma familiarizez mai tare: PR, marketing online, merchandising etc), insa nu ma asteptam sa fie atat de placut. Pentru asta “multumim sponsorilor: SmartGifts.ro si Spixii“.

Ca sa intelegi mai bine ce castiga cei care participa la aceste evenimente, am incercat sa elaborez mai jos un sumar al intamplarilor de ieri.

De ce s-a organizat aceasta prima editie de #hmeet?

Conceptul de #hmeet acopera o paleta larga de utilizatori ai Web-ului 2.0, mai exact cei care se angajeaza sa aduca mereu content nou pe diverse platforme de socializare: blog personal si cont de twitter, pentru a fi mai precisi. Prin aceste mijloace, avem ocazia de a cunoaste o multime de persoane cu care impartim aceleasi pasiuni, preferinte in diverse domenii, “oameni faini” .

Problema e distanta. De multe ori ajungi sa vorbesti cu o persoana pe net despre subiecte foarte variate, insa nu reusesti sa o cunosti cu adevarat pana cand nu o intalnesti in persoana. Pentru asta s-a organizat #hmeet in Sibiu: “ca sa facem afaceri online, trebuie sa povestim offline” (spunea Chinezu in prezentarea Dream Team-ului).

S-a facut networking la greu inca de la inceput: printr-un sistem asemanator speed dating-ului, ne-am prezentat intr-un minut persoanei din fata noastra, am notat user-ul sau de twitter sau blogul personal si am avut ocazia de a primi un brief despre ea. Totul “to get followers”, sau pentru a identifica oameni cu care avem mai multe subiecte in comun.

Apoi a urmat prezentarea pe scurt a Dream Team-ului, o echipa de 6 tipi super tari din Bucuresti care s-au cunoscut special pentru a veni la #hmeet si s-au imprietenit pe drum, dupa pauza fiindu-ne infatisate alte cateva proiecte sociale asupra carora voi reveni mult mai pe larg in urmatoarele articole (am ramas cu gandul la unele dintre ele si doresc sa le studiez mai indeaproape pana a vi le prezenta).

La final, echipa SmartGifts.ro m-a determinat sa caut toti cititorii xPRiment.com care sunt talentati la desen, design sau care au “replici tari” si-si doresc sa creeze design-uri de tricouri pe care sa le poata comercializa prin intermediul aplicatiei…pe comision! Te incadrezi in cei mentionati mai sus? Trimite-mi un comment si-ti voi explica personal exact cum sta treaba. Mi se pare o chestie pe care merita sa o incerce toti cei care au o pornire inspre lucrurile fun si creative.

De ce avem nevoie de #hmeet versiunea beta, gama etc.?

Pentru ca a iesit atat de bine incat sunt sigura ca aceasta e o metoda foarte buna de a indemna oamenii care iau parte la astfel de intalniri sa priveasca domeniul lor de activitate dintr-o noua perspectiva. Pe mine m-a facut sa privesc sfarsitul clasei a 12a cu o mandrie aparte.

To be continued!

Sa-ti povestesc putin despre inceputurile mele internetice: mai tii minte de frenezia mIRC?

Ei bine, atunci am descoperit eu ca prin intermediul netului poti ajunge foarte usor la oameni aflati la distante considerabile. in capsorul unei copilutze de 8 ani cu adresa de mail si o pasiune de nestavilit pentru site-ul barbie.com ceva a facut click in momentul acela. si, desi nu dispuneam decat de 10.000 lei vechi in fiecare saptamana, ii utilizam pentru accesul la cel mai select net cafe din sibiu (club 79, pentru cunoscatori) in scopul acumularii de cunostiinte noi.

La 10 ani de la evenimentele mentionate mai sus, lumea inca nu s-a schimbat. Internetul (sau ceea ce percep eu din Internet) se bazeaza pe aceleasi principii de acumulare a “conexiunilor”, de stabilire a unor relatii interumane prin intermediul unor giumbushluri mult mai “cool” precum hi5, facebook, bloguri, twittere si alte cate si mai cate. Oamenii isi expun sentimentele, crezurile, creatia, identitatea pe fiecare platforma care permite acest lucru, in scopul facilitarii unor subiecte de discutie cu diversi alti insi, interesati de aceleasi domenii ca stimabilul detinator de social media device.

In felul acesta, omul isi rezolva (macar partial) nevoia de interactiune, largindu-si in acelasi timp si cunostiintele in domenii cat se poate de variate. practic, fiecare e liber sa aleaga ce si pe cine asculta, insa are si de unde sa aleaga. companiile cu “potential” investesc in aceste “gadgeturi”, ultimele se dezvolta, tehnologia evolueaza, noi comunicam, ne informam cu privire la valoarea unui produs, discutam cu cei din jur, ne decidem daca il cumparam, companiile au de castigat si investesc in continuare.

Conduce acest lant de “succesuri” intr-o directie buna?

dheo bunic

Se apropie incetisor de mine si ma priveste cu aceeasi ochi tineri cu care, odinioara, isi privea proprii copiii. Acum ma are pe mine in grija si asta nu pare sa-l afecteze deloc, caci, desi a atins venerabila varsta de 80 de anisori, nu inceteaza in a-mi spune ca se simte ca la 18 ani alaturi de mine. Si sincer, daca nu ar fi ridurile de expresie ce tradeaza un zambet mereu prezent, l-as lua drept unul dintre colegii mei de clasa.

Curioasa fiind, decid sa-l intreb: “Tu cum erai la varsta mea? Pe tine viata cum te-a afectat?”

Se aseaza pe un scaun, intr-o pozitie ce tradeaza o veritabila ora de povesti si destainuiri:

“Frumoasa bunicului, pentru mine totul a inceput cu un vis. Acela de a face lumea un loc mai bun pentru tine si parintii tai, alaturi de toti ceilalti copii din lume. Arma cu care am decis sa lupt a fost condeiul, pe care il foloseam pentru a scrie articole ce ar fi putut ajuta la deschiderea lumii spre noi orizonturi. Nu mi-a fost deloc usor, si in drumul meu am intalnit o multime de obstacole, cum ar fi reticenta unora de a privi dincolo de aparente, dar consider acum ca mi-am dus misiunea la bun sfarsit.”

“Despre ce vorbesti tu acolo? Aproape ca nu inteleg nimic!”

“Sa-ti explic concret: la inceput a fost blogul, si dupa aceea au urmat colaborarile online. De la meeting-uri la roblogfest-uri, imi placea sa fiu peste tot si sa ascult mereu mai mult decat sa vorbesc. Astfel am ajuns sa fiu considerat usor timid, si am putut obtine exact ceea ce-mi doream: sansa de a impresiona oamenii cu usurinta prin vorbele si faptele mele. Pentru ca atunci cand lasi mereu un as in maneca si loc de “buna ziua”, iti creezi singur un drum lin prin viata.

Ce-i drept, corabiile mi-au fost inecate cand am dat de bunica ta. N-am sa uit niciodata ziua in care am cunoscut-o! O femeie mai sireata si isteata ca ea nu cred ca as fi intalnit nici daca era sa implinesc 1000 de ani…

M-a vrajit. Dar mai multe despre asta iti povestesc dupa ce faci 18 ani.”

“Stii ca esti nedrept, nu? In mai putin de 10 zile fac 18 ani si tu-mi spui chestii de astea!”

“Asa imi place mie, sa mai necajesc din cand in cand. Crede-ma ca daca nu inveti cand sa accepti o ironie si cand sa razi la o gluma, drumul prin viata va deveni unul foarte anevoios. Despre mine s-au spus multe: ca as fi prea tacut, prea retras si prea rigid in privinta normelor, dar toate criticile m-au crescut si m-au adus aici. Departe.”

Il vad cum incearca sa se ridice de pe scaun, si, dintr-o data il zaresc rostogolindu-se. Ma speriu rau de tot si raman socata intr-un colt.

Privindu-l atent, observ cu cata agilitate se ridica singur, in ciuda anilor acumulati. Ma roaga doar sa verific daca are praf pe pantaloni si sa-l sterg, soptindu-mi:

“S-a intamplat de multe ori sa cad. Nu am fost tot timpul la fel de rapid ca acum! Dar odata cu anii am prins curaj sa risc, sa nu ma dedau de la nicio placere a vietii, sa lupt si sa inving. Altfel cum crezi ca as fi reusit sa vad atatea locuri ascunse ochilor umani, insule si locatii superbe de pe pamantul acesta? Cum as fi putut cunoaste atatia oameni cu care sa vorbesc si despre care sa scriu? Nu-mi mai este frica sa cad. Nici chiar de acel moment in care nu va voi mai putea ridica singur. Atunci ma va ridica Dumnezeu la el.”

Iti multumesc ca ai intrat in viata mea, Ovidiu, si-ti doresc multa sanatate, alaturi de capacitatea de a le povesti peste multi ani aceste intamplari nepotilor tai!

P.S. Acest articol n-a fost scris nici pentru misto, nici cu ganduri melancolice. Sper doar ca ti-a adus un zambet mare pe buze si optimism in suflet! (daca tot vrei sa-l facem funny, sa zicem ca am facut misto de tine cand te-am facut sa cazi de pe scaun la 80 de ani )