de ce iti scriu

las timpul sa mi se scurga printre degete, gandind doar in vise si-n planuri de viitor. cu lumina aprinsa, in fata calculatorului, elaborez tactici prin care sa fac cat mai multe lucruri in cat mai putin timp. nu ma intereseaza ce am de pierdut in procesul de elaborare, ma intereseaza doar sa-mi ating scopul.

care este de fapt scopul meu? pentru ce am inceput sa scriu si de ce nu ma opresc, chiar daca nu am fost fluida in exprimare pe parcursul anilor? scriu fiindca imi doresc sa pastrez fiecare clipa importanta, memorabila a vietii mele intr-un altar de piatra de neatins si sa raman astfel scrijelita pe paginile istoriei. scriu pentru ca asta-mi da aripi, pentru ca trecand suferinta prin filtrul cuvintelor, aceasta devine o depravata stare de beatitudine. o pauza de cafea.

nu stiu daca sunt un PR bun sau un scriitor prost, nu inteleg inca incotro se vor indrepta aceste pagini redactate in noptile in care gandurile imi vin in pas alergator si vor sa iasa la iveala. dar sunt sigura ca e doar o chestiune de timp pana cand voi alege calea prin care sa-mi indeplinesc scopul.

Cuvintele sunt muzica pe care o pot aduce in casele tuturor celor ce sunt capabili sa inteleaga. xPRimentul e de fapt viata mea, un ciclu de evenimente pe care le traiesc pentru a le putea povesti mai apoi, pentru a putea da aripi altora ce-si doresc acelasi lucru sau pentru a crea un mediu de actiune celor ce-si doresc altceva. articolele ce se succed reflecta starile de tranzitie prin care trec pentru a ma putea defini ca persoana. suferinta pe care o port pentru ca as vrea sa cant, dar tu nu m-ai putea auzi.

asa ca-ti scriu. de cate ori simt ca am forta necesara pentru a-ti aduce ceva nou in fata ochilor, incerc sa-ti “cant” o noua serie de intamplari. de aceea, te rog, accepta-mi firea xPRimentala. ia cu tine macar un cuvant din fiecare articol si pastreaza-l intr-un loc in care nimeni din lume nu are acces direct. apoi, ofera-l cuiva care merita si roaga-l sa faca acelasi lucru.

Share this post