despre nimic

Cand s-a nascut din nimic, omul a decis sa-si faca nu scop din a determina nimicul. A-l analiza, a-l descompune in parti mai mici, a-l cataliza catre transformarea in “ceva”.

In urma studiilor amanuntite, omul a ajuns la concluzia ca nimicul simbolizeaza un tot unitar, o forma suprema de viata si moarte, un sfarsit inceput inca de la geneza nimicului initial. I-au dat un nume si o serie de atribute, i-au adus ofrande si l-au venerat.

Prin definitie, omagiem forta nimicului creator de teama ca acesta ne-ar putea readuce la starea primordiala. Iubim nimicul in speranta ca, prin el, ne vom desavarsi existenta. Apreciem faptul ca nimicul a progresat, a evoluat intr-un alter ego al sau, depasindu-si conditia originara, reveland o putere care se regaseste in fiecare dintre noi.

Nimicul ne reprezinta. Il pretuim prin valorile pe care le punem la baza personalitatii noastre, il regasim intre principii. Moralitatea e nimic. Etica e nimic. Respectul e nimic. Iubirea e nimic. Fericirea e nimic.

Totul e nimic. Un nimic din care am fost inventati, un nimic inspre care ne indreptam.

[foo fighters-the pretender]

Share this post