we are big people now

avem interese marete, vrem sa ne luam carnetul sau cel putin sa nu intram in primul copac cu prima noastra masina. avem 18 ani si nu ne mai e frica de directori care ne privesc in pauze fumand sau de raziile din cluburile prin care umblam. avem bac-ul, si nici nu stim sigur din ce materii il dam, dar facem meditatii “preventiv” ca sa dregem in ultimul an de liceu ce n-am reusit sa facem in ceilalti trei.

acum e momentul sa incepi sa-ti iei “la revedere”. de la dulciurile pe care le primeai din partea bunicilor, de la libertatea pe care o aveai sa zburzi prin parc si sa nu se uite nimeni urat la tine (“ce face omul asta pe leagan? mai are 5 ani?”), de la prietenii si iubitii din 9-12, de la Hermannstadt si ale sale cai intortocheate. incepi sa cauti pe net site-uri despre admiteri, te uiti peste criteriile de selectie la facultatea visurilor tale, te intrebi daca peste 100 de ani vei mari si tu numarul “laureatilor premiului Nobel ce au trecut prin bancile” lor.

pe de o parte, e placut sa observi cum din copilul care se juca in fata blocului ai devenit o persoana respectabila ce frecventeaza cercuri, forumuri si localuri selecte. traiectoria e exact aceea pe care ti-ai stabilit-o intr-un moment de visare in care priveai un film hollywoodian de succes si te bucuri de asta. speri ca in fata sa ai un drum cel putin la fel de interesant ca cel pe care l-ai avut in acesti primi 18 ani de viata.

dar, sa-ti spun sincer, imi amintesc cu drag de vremea in care imi doream sa fiu “a big, big girl in a big big world” si nu puteam face nimic in sensul asta decat sa cresc. acum avem in fata un drum intreg de croit.

we are big people now, living in low buildings with high expectations from life.

[cand eram mica, credeam ca sunt singura persoana din lume care trebuie sa creasca pentru a ajunge "om mare", iar restul s-au nascut toti cu slujbe si familii. plangeam de cate ori n-aveam voie sa-i insotesc pe ai mei la o petrecere sau reuniune de adulti, pana intr-o zi cand le-am destainuit problema mea. razand, mama mi-a povestit ca si ea a iesit din burtica fiind copil si ca in burtica nu incap oameni mari. dar cand zaresc atatia copii cu atatea probleme pe cap, tiind sa nu-i mai dau dreptate.]

tu cum ai ajuns om mare?

6 Responses to we are big people now
  1. Nevermore

    [disclaimer]
    sunt pe deplin constient ca aceasta viziune este probabil eronata si superficiala.
    [/disclaimer]

    cred ca sunt rational cand spun ca sub nici o forma nu am ajuns om mare, si nici nu o sa o fac prea curand. nu vreau sa intelegi asta ca o chestie de genul: “sunt copil, lasa-ma [i]DRACU[/i] in pace sa imi traiesc viata” (sau orice alta fraza quasi-rebela de felul asta la care te poti gandi).

    am in minte peisaje onirice, lipsite de responsaibiltate, de directie. galben, rosu, rotund si neted. as putea sa vorbesc mult despre asta, dar ma rezum doar la atat:

    http://www.youtube.com/watch?v=4XZkLmomNgA

  2. piersicoasa

    nu ştiu când s-o întâmplat exact, da’ am realizat că-s om mare de când ai mei nu mai au nici o problemă că fumez, că nu dorm pe acasă şi tata nu ni se mai adresează cu *cloca şi puiu* ci cu *femeile vieţii mele* când se uită la mine şi la muma. e cel puţin ciudat. da-mi place

  3. Giusy

    degeaba asteptam multe de la viata daca noi nu oferim nimic….e lectia pe acre ar trebui sa o invatam cu totii

  4. CopilANDRA

    @Nevermore: desi piesa pe care ai lasat-o “amintire” la final pare melancolica, ideea pe care o enunti nu e deloc trista. ba dimpotriva, e bine sa pastrezi mereu copilul din tine si sa te gandesti ca-n ochii unor oameni foarte importanti vei ramane “copilu’ ” mereu.

    @piersicoasa: la anul, cand vei pleca departe, vei dori sa auzi mai des “femeile vietii mele”?

    @Giusy: scurt si la obiect. imi place :)

  5. kolcs

    this is looking at you kiddo

    (campania commenturilor irelevante a.k.a. spam)

  6. chr

    1) nu toata lumea pleaca
    2) faptu ca ai 18 ani e irelevant
    3) da, prefer viata la 21 de ani fata de… copilarie
    4) tot ce am zis e cam irelevant

Leave a Reply

Your email address will not be published. Please enter your name, email and a comment.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>