Monthly Archives: September 2009

we are big people now

avem interese marete, vrem sa ne luam carnetul sau cel putin sa nu intram in primul copac cu prima noastra masina. avem 18 ani si nu ne mai e frica de directori care ne privesc in pauze fumand sau de raziile din cluburile prin care umblam. avem bac-ul, si nici nu stim sigur din ce materii il dam, dar facem meditatii “preventiv” ca sa dregem in ultimul an de liceu ce n-am reusit sa facem in ceilalti trei.

acum e momentul sa incepi sa-ti iei “la revedere”. de la dulciurile pe care le primeai din partea bunicilor, de la libertatea pe care o aveai sa zburzi prin parc si sa nu se uite nimeni urat la tine (“ce face omul asta pe leagan? mai are 5 ani?”), de la prietenii si iubitii din 9-12, de la Hermannstadt si ale sale cai intortocheate. incepi sa cauti pe net site-uri despre admiteri, te uiti peste criteriile de selectie la facultatea visurilor tale, te intrebi daca peste 100 de ani vei mari si tu numarul “laureatilor premiului Nobel ce au trecut prin bancile” lor.

pe de o parte, e placut sa observi cum din copilul care se juca in fata blocului ai devenit o persoana respectabila ce frecventeaza cercuri, forumuri si localuri selecte. traiectoria e exact aceea pe care ti-ai stabilit-o intr-un moment de visare in care priveai un film hollywoodian de succes si te bucuri de asta. speri ca in fata sa ai un drum cel putin la fel de interesant ca cel pe care l-ai avut in acesti primi 18 ani de viata.

dar, sa-ti spun sincer, imi amintesc cu drag de vremea in care imi doream sa fiu “a big, big girl in a big big world” si nu puteam face nimic in sensul asta decat sa cresc. acum avem in fata un drum intreg de croit.

we are big people now, living in low buildings with high expectations from life.

[cand eram mica, credeam ca sunt singura persoana din lume care trebuie sa creasca pentru a ajunge "om mare", iar restul s-au nascut toti cu slujbe si familii. plangeam de cate ori n-aveam voie sa-i insotesc pe ai mei la o petrecere sau reuniune de adulti, pana intr-o zi cand le-am destainuit problema mea. razand, mama mi-a povestit ca si ea a iesit din burtica fiind copil si ca in burtica nu incap oameni mari. dar cand zaresc atatia copii cu atatea probleme pe cap, tiind sa nu-i mai dau dreptate.]

tu cum ai ajuns om mare?

spune-mi ce carte citesti

…ca sa-ti spun cine esti!

Desigur, aceasta zicala ar putea fi aplicata intr-o multime de alte domenii, insa dupa parerea mea, o carte pe care o lecturezi cu placere nu doar “spune ceva” despre tine, ci te ajuta sa te formezi ca si om intr-un mod in care poti explora (si cine stie, poate chiar exploata!) diverse dimensiuni de care nu erai constient pana in acel moment.

Desi exista oameni foarte reticenti in privinta cartilor sau care neaga utilitatea lor in urma aparitiei unor alte mijloace de informare (exemplul cel mai concret: wikipedia), consider faptul ca oricine isi poate gasi un domeniu despre care ar putea sa se documenteze mai bine…si ce loc mai placut decat o librarie sau o biblioteca linistita, dar in acelasi timp si primitoare pentru a face acest lucru?

Exista sansa ca opinia mea sa fi fost influentata de Humanitas-ul din Sibiu, un loc pe care eu il consider ca o a doua casa si in care imi aduc prietenii pentru a ne descoperi reciproc pasiunile, dar si de biblioteca impresionanta de la noi din oras, in care am fost surprinsa sa gasesc o multime de carti “din secolul nostru” pe care, poate, in alt mod nu as fi ajuns sa le citesc.

O tentatie a necunoscutului apare de cate ori dai peste un volum care poate sa-ti incite simturile. De multe ori, descoperi acea tentatie exact in locurile in care nu te astepti. de aceea, te provoc sa-ti pui intrebarea:

Eu ce carte ar trebui sa citesc?

Astept propunerile tale pe blog!

[cibelle-green grass]

poezie de septembrie

Am inceput sa-ti pregatesc de ceva timp o colectie de ganduri, pe care (sper), in curand, o vei putea gasi prin magazine sub forma de carticica de dor, sau poate, cine stie, intr-o maniera mai deosebita chiar aici pe blog.

Ca sa intelegi mai lesne despre ce este vorba, iti voi povesti despre o pasiune a mea care nu vine de ieri-alaltaieri. Imi place enorm de mult sa scriu poezii, iar acum cateva saptamani mi-am regasit inspiratia necesara pentru a incropi un volum “de debut”. Un proiect cu inceput si sfarsit, un proiect plin de vise pe care doresc sa ti-l fac cunoscut prin intermediul acestei poezii:

nu clipi!

clipeai si incercam sa-ti tin
privirea intr-un chip strain
si sa pastrez macar putin
din visul care parea lin.

si incercam sa te opresc,
sa nu clipesti cand iti soptesc
ca am ajuns sa te iubesc
atat de mult, incat nutresc

sa-ti fur mereu ocheadele,
sa colind promenadele
avandu-te la bratul meu,
pastrandu-te in gand mereu.

dar ai decis sa tot clipesti
privirea mea sa n-o zaresti
si ai ramas doar doi ochi tristi
prin lume rataciti turisti.

Sper ca acesta sa fie doar inceputul unei lungi aventuri prin lumea literaturii. Si as dori din tot sufletul sa-mi impartasesti impresia pe care ti-a facut-o aceasta prima mostra de poezie.

O poezie pentru o zi de septembrie, luni.

[Horia Brenciu-Septembrie, luni]

18 to 80

dheo bunic

dheo bunic

Se apropie incetisor de mine si ma priveste cu aceeasi ochi tineri cu care, odinioara, isi privea proprii copiii. Acum ma are pe mine in grija si asta nu pare sa-l afecteze deloc, caci, desi a atins venerabila varsta de 80 de anisori, nu inceteaza in a-mi spune ca se simte ca la 18 ani alaturi de mine. Si sincer, daca nu ar fi ridurile de expresie ce tradeaza un zambet mereu prezent, l-as lua drept unul dintre colegii mei de clasa.

Curioasa fiind, decid sa-l intreb: “Tu cum erai la varsta mea? Pe tine viata cum te-a afectat?”

Se aseaza pe un scaun, intr-o pozitie ce tradeaza o veritabila ora de povesti si destainuiri:

“Frumoasa bunicului, pentru mine totul a inceput cu un vis. Acela de a face lumea un loc mai bun pentru tine si parintii tai, alaturi de toti ceilalti copii din lume. Arma cu care am decis sa lupt a fost condeiul, pe care il foloseam pentru a scrie articole ce ar fi putut ajuta la deschiderea lumii spre noi orizonturi. Nu mi-a fost deloc usor, si in drumul meu am intalnit o multime de obstacole, cum ar fi reticenta unora de a privi dincolo de aparente, dar consider acum ca mi-am dus misiunea la bun sfarsit.”

“Despre ce vorbesti tu acolo? Aproape ca nu inteleg nimic!”

“Sa-ti explic concret: la inceput a fost blogul, si dupa aceea au urmat colaborarile online. De la meeting-uri la roblogfest-uri, imi placea sa fiu peste tot si sa ascult mereu mai mult decat sa vorbesc. Astfel am ajuns sa fiu considerat usor timid, si am putut obtine exact ceea ce-mi doream: sansa de a impresiona oamenii cu usurinta prin vorbele si faptele mele. Pentru ca atunci cand lasi mereu un as in maneca si loc de “buna ziua”, iti creezi singur un drum lin prin viata.

Ce-i drept, corabiile mi-au fost inecate cand am dat de bunica ta. N-am sa uit niciodata ziua in care am cunoscut-o! O femeie mai sireata si isteata ca ea nu cred ca as fi intalnit nici daca era sa implinesc 1000 de ani…

M-a vrajit. Dar mai multe despre asta iti povestesc dupa ce faci 18 ani.”

“Stii ca esti nedrept, nu? In mai putin de 10 zile fac 18 ani si tu-mi spui chestii de astea!”

“Asa imi place mie, sa mai necajesc din cand in cand. Crede-ma ca daca nu inveti cand sa accepti o ironie si cand sa razi la o gluma, drumul prin viata va deveni unul foarte anevoios. Despre mine s-au spus multe: ca as fi prea tacut, prea retras si prea rigid in privinta normelor, dar toate criticile m-au crescut si m-au adus aici. Departe.”

Il vad cum incearca sa se ridice de pe scaun, si, dintr-o data il zaresc rostogolindu-se. Ma speriu rau de tot si raman socata intr-un colt.

Privindu-l atent, observ cu cata agilitate se ridica singur, in ciuda anilor acumulati. Ma roaga doar sa verific daca are praf pe pantaloni si sa-l sterg, soptindu-mi:

“S-a intamplat de multe ori sa cad. Nu am fost tot timpul la fel de rapid ca acum! Dar odata cu anii am prins curaj sa risc, sa nu ma dedau de la nicio placere a vietii, sa lupt si sa inving. Altfel cum crezi ca as fi reusit sa vad atatea locuri ascunse ochilor umani, insule si locatii superbe de pe pamantul acesta? Cum as fi putut cunoaste atatia oameni cu care sa vorbesc si despre care sa scriu? Nu-mi mai este frica sa cad. Nici chiar de acel moment in care nu va voi mai putea ridica singur. Atunci ma va ridica Dumnezeu la el.”

Iti multumesc ca ai intrat in viata mea, Ovidiu, si-ti doresc multa sanatate, alaturi de capacitatea de a le povesti peste multi ani aceste intamplari nepotilor tai!

P.S. Acest articol n-a fost scris nici pentru misto, nici cu ganduri melancolice. Sper doar ca ti-a adus un zambet mare pe buze si optimism in suflet! (daca tot vrei sa-l facem funny, sa zicem ca am facut misto de tine cand te-am facut sa cazi de pe scaun la 80 de ani :P )

18 motive sa nu stau in casa

1. a iesit soarele afara, chiar daca e 12 noaptea.

2. sunt genul de persoana care stie ca desi soarele apune, el nu dispare. (vezi cafe deko)

3. viata e facuta ca sa bei, fumezi si agati femei. in cazul meu, se traduce prin: bei, bei si te lasi agatata. preferabil nu de chestii taioase (dar totusi indeajuns de…groase).

4. in anumite situatii, cartile chiar nu aduc fericirea. si aici nu ma refer strict la cartile de joc.

5. de ce as sta in casa cand dusmanii-mi poarta pica, dar n-au valoarea mea?

6. 9 din 10 accidente se intampla daca vegetezi in casa. sfatul lion: stai afara!

7. I won’t stop ’til I get enough…boogie!

8. am chef sa traiesc iubind si sa iubesc traind mereu.

9. niste black leather shoes se agita mai mult decat mine atunci cand ii port in picioare si vor sa faca senzatie pe ringul de dans!

10. n-am mai cantat de multa vreme pe strada in miez de noapte.

11. gasca mea nu poate sa stea linistita, nicio clipa.

12. I am the passanger, and I ride, and I ride, I ride through the city tonight, I see the stars that shine so bright.

13.-le nu a fost pentru mine niciodata un numar cu ghinion, asa ca am inca un motiv sa sarbatoresc!

14. sunt tanara, domnule, tanara si am dreptul sa fiu plecata peste tot (cu sorcova).

15. mergand pe strazi in noaptea asta voi avea impresia ca sunt in periplu prin paris.

16. I am happy, I’m feeling glad, I’ve got sunshine in a bag.

17. viata e prea frumoasa ca sa stai in casa!

18. de azi sunt legala! :)

generatia pierduta

prea multe vorbe se delete-eaza in fiecare zi. prea multi prunci ai literaturii raman prinsi in prezervativele secolului 21.

messenger, g talk, icq, twitter, facebook, hi5, gmail, laptop, Mac, iPhone. un nou mod de a te exprima, un nou mod de a-ti pierde identitatea printr-un singur click.

 Scroll to top