piarista

Am sani mari, picioare lungi, pierce in buric, port fuste scurte, tocuri inalte iar cea mai grava problema pe care o experimentez intr-o zi obisnuita e faptul ca mi se rupe o unghie din cand in cand. Dar si pentru aceea gasesc leacul: pun pe ea putin super glue si o lipesc la loc. Apoi flutur din parul meu lung si blond, sugerand ca nu s-a intamplat nimic…si trec mai departe.

Sunt o optimista notorie si nu-mi place mai deloc sa scriu. O fac de obicei atunci cand caut pe gugel un referat la romana sau cand intru pe mess sa vorbesc cu iuby si nebunele mele. Dar in general prefer sa petrec ore intregi vorbind la telefon despre absolut orice si oricine. Pentru ca nu am o viata proprie, sau cel putin nu corespunde cu imaginea pe care o las a se intrevada in exterior.

Am reusit sa ma ascund atat de bine in spatele tuturor pozelor de pe hai faiv, incat lumea ma cunoaste mai degraba drept o diva greu de cucerit decat drept ceea ce sunt de fapt. Poate nu ma ajuta nici modelul de viata autoimpus. Am trecut de la Salinger la Dostoievski la Brian Tracy, si undeva intre “fi” si “optimista” mi-am dat seama ca nu mai sunt eu. Devin incet, dar sigur, propriul meu brand, propria mea inventie. Si nu stiu daca asta e cea mai buna idee pe care am avut-o pana acum.

[seria portretelor a revenit in forta odata cu aparitia domnisoarei de fata]

[george thorogood-bad to the bone]

Share this post