Monthly Archives: August 2009

mandrie fara prejudecata

atunci cand cineva imi demonstreaza intr-un mod atat de frumos cat de mult imi apreciaza scrisul, sunt cu adevarat mandra ca gandurile mele ajung in fiecare zi in locurile potrivite.

in fond, niciodata sa nu uiti ca daca scriu ceva, o fac pentru ca tie iti place sa ma citesti. si pentru ca-mi doresc sa-ti conturez povestea spunandu-ti-o pe a mea.

am ales sa-ti prezint in final videoclipul acesta, pentru ca face parte din categoria celor care “fac o diferenta”. o diferenta pe care imi doresc sa o pot face si eu intr-o buna zi:

ordine si disciplina

starting today[nici nu-ti dai seama cate idei bune pierzi de-a lungul unei zile pana nu incepi sa ti le notezi mereu undeva]

numaratoarea inversa e deja pornita. mai sunt putine zile pana cand implinesc “acea varsta pe care am asteptat-o inca de pe vremea cand habar n-aveam cum fac copii Barbie si cu Ken” :) avand in vedere ca-n fiecare an, in preajma zilei mele de nastere, imi planuiesc sa fac o gramada de chestii nebune, anul acesta am decis sa dau o noua semnificatie sintagmei de “ordine si disciplina”.

astfel incat am patruns printre meandrele necunoscute ale camerei mele si am descoperit documente datate inclusiv din 2006, pe care era trecut numele meu, cuvantul “Kontrollarbeit” (in traducere libera “test”) si o nota de 10 in dreapta paginii. ei bine, desi copiii mei nu vor mai avea ocazia sa vada ce talentata era mamica lor la matematica pe clasa a 8a, am decis sa fac un gest nobil, si de altfel obligatoriu (cel putin asa mi-am autoimpus azi): voi recicla hartiile pe care le gasesc inutile si voi avea grija sa-mi sortez inca din start gunoiul. nu, n-am nevoie de un cos extra, tot ce voi face va fi sa depozitez hartiutele intr-o plasa care sade langa cosul de gunoi obisnuit. probabil ca as putea face chestii mult mai “eco”, insa cred ca acesta e un bun inceput in acest sens.

mi-am dat seama ca ma simt extraordinar de bine cand scap de toate lucrurile care ma tintuiesc intr-un anumit loc. fie ele amintiri de la diverse persoane, scrisori, biletele sau alte obiecte la care eu tin in mod normal, simt cum ma eliberez de trecut atunci cand decid sa renunt la ele. de aceea, o curatenie generala prin viata mea din cand in cand nu strica deloc, ba dimpotriva, ma improspateaza extrem de tare si-mi ofera o noua perspectiva asupra vietii.

tu prin ce mijloace faci ordine in viata ta?

[skeewiff-come ray and come charles]

piarista

Am sani mari, picioare lungi, pierce in buric, port fuste scurte, tocuri inalte iar cea mai grava problema pe care o experimentez intr-o zi obisnuita e faptul ca mi se rupe o unghie din cand in cand. Dar si pentru aceea gasesc leacul: pun pe ea putin super glue si o lipesc la loc. Apoi flutur din parul meu lung si blond, sugerand ca nu s-a intamplat nimic…si trec mai departe.

Sunt o optimista notorie si nu-mi place mai deloc sa scriu. O fac de obicei atunci cand caut pe gugel un referat la romana sau cand intru pe mess sa vorbesc cu iuby si nebunele mele. Dar in general prefer sa petrec ore intregi vorbind la telefon despre absolut orice si oricine. Pentru ca nu am o viata proprie, sau cel putin nu corespunde cu imaginea pe care o las a se intrevada in exterior.

Am reusit sa ma ascund atat de bine in spatele tuturor pozelor de pe hai faiv, incat lumea ma cunoaste mai degraba drept o diva greu de cucerit decat drept ceea ce sunt de fapt. Poate nu ma ajuta nici modelul de viata autoimpus. Am trecut de la Salinger la Dostoievski la Brian Tracy, si undeva intre “fi” si “optimista” mi-am dat seama ca nu mai sunt eu. Devin incet, dar sigur, propriul meu brand, propria mea inventie. Si nu stiu daca asta e cea mai buna idee pe care am avut-o pana acum.

[seria portretelor a revenit in forta odata cu aparitia domnisoarei de fata]

[george thorogood-bad to the bone]

acest articol nu a fost scris cu placere

ci cu dezgust.

dezgust fata de problemele tarii in care traim. o tara interesata de biletele, de inregistrari facute pe sustache, de fotografii ale “vedetelor” produse de OTV in ipostaze intime, de barfe si de sarada.

o tara in care daca apari la toate posturile de televiziune si nu spui NIMIC, esti considerat o persoana importanta. o tara in care nu conteaza ceea ce esti, ci felul in care arati.

o reclama scumpa pentru un produs prost, pe care nu il poti vinde mai mult decat o data credulilor. pentru ca nimeni nu paseste o a doua data intr-un loc plin de mizerie, in care poate ajunge trecand prin mii de gropi si in care personalul angajat sa se ocupe de el o face intr-un mod scarbos.

nu-i de mirare ca am ajuns sa plecam in alte parti pentru a vedea frumuseti, mare si soare. nu-i de mirare ca suntem sictiriti, ca imbatranim mai repede si ca ne uitam dupa creme de riduri bune in loc sa gasim locuri exotice de vacanta atunci cand ajungem la pensie.

totul porneste din interior. atunci cand incerci sa faci o schimbare in sistem, nu o fa prin promovare, chiar daca este un proces important in crearea unui brand (chiar si de tara). incepe cu lucrurile importante: infrastructura, imbunatatirea personalului (prin instruirea sa corespunzatoare), oferirea unei experiente superioare calitativ clientului. apoi continua cu suprafata, lustruind-o in asa masura incat sa straluceasca in bataia soarelui.

pentru ca o femeie urata machiata frumos ramane o femeie urata. si Romania merita mai mult decat un strat superficial de fard.

foloseste aceasta ocazie pentru a raporta intregul articol la tine, si gandeste-te cum ai putea incepe o mica revolutie. poate prin pasi marunti, dar necesari, procesul de transformare ia loc intr-un ritm mai alert.

[unkle-rabbit in your headlights]

zambetul din buletin

mai e doar putin timp, si-mi voi lua oficial la revedere de la primul meu buletin. pentru ca dupa 4 ani de cand am fost nedespartiti, prin toate cluburile si cafenelele, prin tara si strainatate, el s-a decis sa ii predea stafeta unuia nou, mai blinged out, mai blond, mai plin de sperante.

ce s-a schimbat de atunci si pana acum? cate putin din tot. imi aduc aminte cu cata fala il plimbam dupa mine atunci cand l-am primit, cat de mult ma bucuram ca am implinit 14 ani si cate posibilitati existau de atunci in lumea mea. brusc, nu ma vedeam obligata sa-mi demonstrez varsta si identitatea adevarata decat prin aratarea unei simple bucati de plastic. aceeasi bucata care urma sa ma impiedice sa-mi cumpar ulterior cantitati considerabile de licori bahice. (prietenii stie de ce)

acum, nici macar impedimentul acesta nu va mai exista. brusc, voi avea voie sa beau, sa fumez, sa merg in cluburi, sa am relatii sexuale cu cine-mi pofteste inimioara, sa intru la mititica, sa am acces la tot felul de evenimente trance, dance si house si CEL MAI IMPORTANT: sa ies din tara neinsotita de un major cu procura notariala.

da dragilor, de acum incolo sunt libera sa fug prin lume, pribeaga, cu acel rucsac in spate de care tot povesteam in urma cu un an, si singurul meu insotitor va fi noul buletin pe care mi-l procur in curand. singura mea limitare ar putea fi absenta dinero-ului, dar si de acela se face rost atunci cand exista o dorinta adevarata in acest sens.

tot ce-mi propun dupa ce ating varsta de 18 (3 septembrie folks, stay tuned!) este sa obtin tot ce-mi propun. nothing less, nothing more.

si sa am tot timpul zambetul din buletin pe fata! :)

[telepopmusik-don't look back]

continuitate

de multe ori, simt ca nu mai am motiv pentru care sa ma intorc in spate. ca am spus de prea multe ori “la revedere” pentru a mai saluta din nou.

mi-am facut damblaua. am avut si iubiti pe aici, dar am suferit din cauza chitaristilor frumosi cu plete lungi si accent usor frantuzizat si recent, am sesizat existenta altora, mai tineri si mai vanjosi. acum e randul tau sa treci prin toate xPRimentele pe care le faceam acum doi ani.

o sa ai multi prieteni falsi in scoala asta, dar o sa dai si peste cativa pe care ii vei pastra peste ani si ani de zile. o sa-ti dai seama mai tarziu ca tot raul a fost inspre bine, dupa ce-ti vei fi sortat atent cercul de prieteni si vei porni pe un drum pe care ai vrut de mult timp sa ajungi. vei suferi in the process, dar tine minte:

ai ajuns aici ca sa-ti demonstrezi ceva. sa arati ca poti sa faci o treaba buna si sa te distrezi in acelasi timp. sa te indragostesti o data, de doua ori, de cinspe ori, dar sa ai grija ca dupa fiecare relatie sa extragi macar un invatamant pe care sa-l folosesti mai incolo. sa afli cine-i fipsu, fipsa (eh, din pacate o vei cunoaste doar din povesti), sa vezi cum se organizeaza, cum se pierde si castiga un fasching, sa participi la balurile bobocilor si sa te hlizezi la tinutele miss-elor si misterilor (a se citi pe romaneste mister), sa te bucuri de cel putin un austausch si macar tu sa ajungi sa te imbeti crita la sambachshof (LUPTA pentru asta cu toate armele din dotare!).

nu va fi intotdeauna soare. stii bine ca nu la orice test se poate copia si ca de anumite note n-o sa scapi, oricat te-ai chinui. dar nu te lasa abatuta de probleme de genul acesta, ci concentreaza-te pe scopul tau final. daca acela este sa ajungi arhitecta, atunci deseneaza. daca vrei sa ajungi fotografa, pozeaza. daca stii ca vei fi fotomodela, zambeste in toate camerele. si daca te bate gandul sa te faci “femeie de afaceri”…invata. cand cineva incearca sa te injunghie pe la spate, lasa-l. e probabil un om mic, lipsit de importanta, care nu are o viata proprie indeajuns de interesanta. dar nu barfi. nu vorbi pe nimeni de rau pana cand nu ai ajuns in situatia acelei persoane si stii cum ai reactiona. nu ajunge TU omul mic.

o sa pleci din bruk cu zambetul pe buze, pentru ca vei stii ca ai facut istorie. si atunci cand dai peste o persoana dornica sa afle informatii pretioase, spune-i-le mai departe daca crezi ca merita. macar paseaza-i acest articol, si tot o sa priceapa ceva.

tie iti doresc sa ai un drum lin, frumos si presarat cu clipe de bucurie pe holurile acestei scoli. pentru ca, daca ai ajuns cu lectura pana aici, restul e floare la ureche!

tu ce alte sfaturi ai mai da unui licean?

[bug mafia-cu talpile arse]

P.S. Dictionar explicativ pentru cei care nu sunt din Bruk:

fasching=carnaval

austausch=schimb de experienta

sambachshof=loc in care orice brukist trebuie sa ajunga macar o data in viata (tabara de stiinte politice in germania)

fipsu, fipsa=legende vii ale brukului (profi foarte cunoscuti de generatii intregi)

red

woman in red dressin dimineata aceasta m-am trezit in cel mai imens si pufos pat in care dormisem vreodata.

se facea ca era mijlocul verii, si ma lafaiam, fara sa-mi dau seama unde sunt si de ce am ajuns aici, in asternuturile cubaneze ale unei pensiuni aflate la distanta mica de Havana. desi eram tentat sa arunc o privire pe geamurile acoperite de perdele albe, prin care aerul se dispersa si devenea respirabil, chiar usor racoros, am preferat sa arunc o privire prin camera intai.

un singur pat acoperit cu asternuturi fine, asezat langa o fereastra de dimensiune mare si o noptiera pe care era asezat un biletel. ma intrebam daca e pentru mine, si am facut impolitetea de a-l citi.

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

eram curios cine-mi pusese hartia acolo, pe cine trebuia sa astept.

apoi m-am asezat la fereastra si am contemplat atmosfera din spatele ei. oameni muncitori, care se miscau repede in toate directiile, o muzica imbietoare si plina de intelesuri ascunse, o paleta larga de culori si sentimente, toate la doar o infima distanta de mine.

am simtit-o dintr-o data pe pielea mea. m-a atins si m-a sarutat usor pe umar, m-a strans ferm de maini si m-a intrebat:

“iti place? ti-am pus o lume intreaga la picioare, din care iti poti alege sa vezi ce vrei!”

dar tot ce-mi doream eu sa vad era rochia ei rosie si felul in care se mula pe fiecare val al corpului ei. as fi vrut sa o prind de talie si sa o lipesc de pieptul meu pentru a nu-mi scapa niciodata printre degete. parea fragila, si-n acelasi timp se lasa ghidata de mainile mele in miscari, avand o usoara aparenta de felina.

m-a invitat sa dansam pe ritmuri calde, imbietoare si m-a apropiat atat de tare de ea, incat tot ce respiram era parfumul ei delicios. am strabatut toate culturile lumii prin miscarile de dans, ascunsi intr-o mica incapere de la poalele Havanei.

dintr-o data s-a oprit. se uita la mine si nu-i puteam vedea decat ochii. m-a lasat sa inteleg ca are ceva urgent de incheiat pana data viitoare cand ne vom intalni. si a disparut.

m-am trezit in patul meu micut de acasa, avand un bilet asezat pe noptiera:

“asteapta-ma, ma intorc in curand”

o sa vedem in lumea larga, frumoasa mea doamna cu rochia rosie!

[buena vista social club-chan chan]

P.S. Vor mai scrie articole coloristice:

Brylu (Orange)

Evodani (Galben)

Dheo (Verde)

Dany (Albastru)

Andy Mihail (Indigo)

Florin Puscas (Violet)

just so you know

in seara aceasta la ora 20.00 voi publica un mic xPRiment marca Dheo, in care voi scrie un articol pe o tema ceva mai…coloristica. let there be rainbows in the sky!

astept parerea ta pe blog si sper sa iti placa felul in care voi aborda tematica!

enjoy ;)

people change

you should find that out as soon as possible. before you get hurt.

people change even if they don’t want to. even if they strive to remain the same, something’s always different than before. not only because of them, but because of the circumstances. because of other people, who also change.

people change and become better people, although they’re not in the same room as you. people meet new people, fall in love with new people, get friends with new people, forget about the ones than once meant the world to them or just…keep them in mind for later.

and that’s not even a bad thing. it’s just a way to move on with your life and find people who change in the same pace as you do. make them your true friends and connect with them for good.

don’t try to stop people from changing. because you can’t. it’s just the way it is, you either take it or leave it.

remember that change is the only constant thing in this world. and embrace it with your every thought.

[kelly rowland and david guetta-when love takes over]

this post was written in order to remind you that I don’t blame you for changing, as long as you still want the best for me. thank you for being a part of my life, and I wish you all you want from now on. even if it doesn’t include me.

goodbye.

 Scroll to top