Monthly Archives: June 2009

blogmeet sibiu sezonul primavara-vara

vrei sa-ti spun drept ce cred eu despre blogmeet-uri?

mi se par niste ocazii atat de bune pentru a intalni oameni faini, incat eu una daca n-as avea blog, mi-as face! spune-mi unde dai tu de un ziarist, un creativ, un gigelist, un om care vorbeste despre nimicuri dar o face cu cap, un CEO mare si un CEO mai mic (nimic de-a face cu inaltimea, ma refer strict la experienta in bransa), o vulpe foarte stresata de BAC, varul tipului care imi citeste constant blogul din Londra (hello mister, uite-te atent la sectiunea “Who is copilANDRA” for details), baiatul cu videoclipurile misto pe blog, un licean foarte pasionat de jurnalism dar foarte talentat la internet stuff (si viitor partener de afaceri al meu, dar el inca nu stie nimic) si desigur, acea copilANDRA cu valente de soon-to-become-business-woman…toti in acelasi loc?

iti vine greu sa crezi ca niste persoane cum nu se poate de diferite ar avea ce sa-si spuna, dar daca nu ar fi existat un “je ne sais quois” care sa-i lege cumva de 6 editii incoace, probabil nu ne-am fi revazut ieri incantati de intalnire. desigur, au existat mici schimbari in peisaj (“unii vine, altii pleaca”-vorba romanului), insa substanta a ramas aceeasi. temele au variat de la editie la editie, ajungand sa ocupe rolul de formalizare a event-ului, dar au fost un condiment pe care l-am gustat cu totii, de la cel mai mare la cel mai mic.

avem planuri marete pe viitor, desi ma amuza faptul ca intr-un fel sau altul sunt toate legate de…bile. (paintBALL, BOWLing, BILiard) si cel mai mult imi place sa cred ca data viitoare cand ne vom vedea voi fi din nou surprinsa sa observ cum fiecare dintre noi evolueaza si se transforma intr-o versiune mai buna a sa.

recunosc ca acesta e un xPRiment pe care l-as face mai des de acum incolo :)

ideea e sa te simti bine

feeling good

conteaza ca ai curajul sa-ti misti corpul pe ringul de dans, indiferent de numarul pe care-l porti la pantaloni. ca poate sa-ti placa sa fii penibil, atata vreme cat cineva din camera rade.

chiar daca te simti cateodata singur, trist si ranit, important e sa treci de toate fazele nasoale pe care ti le pregateste viata. in fond, ideea e sa nu ramai blocat intr-un moment, ci sa te bucuri de fiecare in parte pentru unicitatea sa.

razi cu omul de langa tine, nu de el. bucura-te de prezenta fiecaruia si de privirea pe care ti-o ofera. incearca sa multumesti de fiecare data cand primesti un “je ne sais quois” care iti face ziua mai fericita. si sa profiti.

profita de momentele in care te simti energic pentru a vorbi si de cele in care esti obosit pentru a asculta. gaseste in tine acel motiv care te face sa continui lupta si sprijina-te in obstacole pentru a-ti cladi drumul. transforma greselile in fapte bune cu ajutorul timpului.

iubeste. muzica, viata, omul de langa tine, omul care nu e langa tine. iubeste cartea, filmul, melodia, mesajul subliminal.

cateodata chiar si tacerea poate fi un bun transmitator de mesaje. ma aflu intr-un moment in care prefer sa tac si sa ma refac. mental, spiritual, social, emotional. stiu ca pe dealul pe care m-am intremat sa-l urc se ajunge greu, cu o lupta asidua si multe potentiale gropi in care ma pot prabusi. dar am invatat un lucru important la aceasta oprire pentru respiro:

“ideea e sa te simti bine.”

cum ti s-a parut drumul pe care l-ai parcurs azi?

[kt tunstall-suddenly i see]

a fost odata un pianist

piancare, de fiecare data cand atingea clapele, ma facea sa-mi intorc privirea in directia lui. imi dadeam seama atunci ca fiecare are o poveste pe care trebuie sa o spuna cumva, si ca a sa are un profund caracter trist.

stiam ca plange de fiecare data cand se aseaza la pian. sufletul sau nu plangea prin lacrimi, ci prin buricele degetelor. plansul sau nu era zgomot, ci era muzica. avea un plans deosebit pentru ca avea motive pertinente sa planga.

intregul zbucium al omenirii se auzea din incaperea in care canta. puteam auzi razboaiele, traficul, galagia urbana, certurile parintilor, rasetele colegilor…si tacerea cu care el infrunta intregul sistem. prin muzica el reusea sa patrunda dincolo de cuvinte, dincolo de forme, dincolo de simplele atingeri. reusea sa-si modifice universul interior, si prin asta schimba intregul univers exterior, declansand o armonie intre cele doua.

apoi, se ridica incet. pipaia clapele o ultima data, multumindu-le ca au fost alaturi de el pe durata intregii sederi in incapere. se indrepta catre iesire si dadea intotdeauna de mine, salutandu-ma scurt printr-o ridicare de palarie. eu il priveam cu admiratie cum trecea dintr-un mediu intr-altul, fara a parea ingrijorat de nimic. stia ca pleaca si nu stia cand si daca se va mai intoarce.

a fost odata un pianist. astazi din el au mai ramas doar clapele.

[yann tiersen-comptine d'un autre ete]

about my blog

I thought you should know a little more about the reasons I like to write on my blog in order for you to get to know me better. Therefore I decided to answer these 3 simple questions:

1. Why did you build your blog?

I thought of it as a pleasant part time activity where I can focus on improving my communication skills and write about what I like to do, showing my personality off.

2. Who do you want to attract?

I would like to get in touch with young people from all over the country who are interested in the same fields as I am and talk about new subjects, in order to expand our general knowledge.

3. What story do you have to tell?

I don’t like to be asked what, but rather how I would like to tell my story. People who are willing to see me grow up and become a better version of myself are invited to join me throughout the entire xPRiment and see whether they have something interesting to look at.

Si acum sa o luam pe limba romana. In ultima vreme am avut alte prioritati pe care le-am dus la bun sfarsit, iar acum sunt pregatita sa revin la bloguletz cu forte proaspete si un usor aer de vacanta. Aceeasi tendinta spre literatura cu tente de “rupte din cotidian”, o usoara pornire inspre zone mai muzicale (urmeaza sa scriu un articol mai elaborat in directia aceasta). Cate putin din mine in fiecare coltisor din universul virtual in care ma lafai.

Bine te-am regasit! :)

your turn

[un nou xPRiment twitteric]

if I would tell you that I’ve been a really bad girl these last few days, what do you think I could have been up to? I’ll give you a hint, to see what you can come up with :)

[young parisians-jump the next train]

avea ochi albastri

big blue eyessi culmea, habar nu aveam ca-i poseda pana cand nu l-am privit prima data in ei. observand ca de fapt, ceea ce are in suflet nu se potriveste deloc cu ceea ce arata in exterior. intotdeauna am crezut ca-i are caprui, poate verzi. dar niciodata nu mi-am imaginat faptul ca avea ochi albastri.

am vazut insa mereu ca avea sufletul albastru. ii placea sa lucreze pana noaptea tarziu, si era demn de apreciat pentru perseverenta de care dadea dovada atunci cand isi dorea sa duca la capat un lucru. practic, nimeni si nimic nu-l putea abate de la drumul sau prestabilit spre succes. insa, pentru un om cu ochi albastri, era al naibii de rigid si de implantat in success self development books-urile sale. poate de aceea nu am crezut nicicand ca i-ar avea tocmai de aceasta culoare. nu parea a fi purtatorul tipic de ochi de culoarea cerului. desi era un artizan, nu era tipicul de artist indragostit de pierderea inutila a zeitului.

cand m-a privit inapoi si mi-a spus: “avem timp sa povestim si alta data. eu acum am ceva de terminat”, am stiut ca ACESTI ochi albastri vor fi unii pe care cu greu ii pot trece cu privirea. cand vad ca si acum imi stau in gand, dupa atat timp de cand nu i-am mai vazut, ma intreb:

ochi albastri, oare iti vei spune vreodata povestea pana la capat?

[nosfer guestmix, pe care mi l-a dat fainul cu mare drag]

 Scroll to top