Monthly Archives: May 2009

actrita

sarao intalnesc deseori cand trec prin holurile liceului. pare o fire zambareata, dar remarc ca de obicei ascunde ceva in spatele surasului afisat ostentativ printre suvitele de par blond. desi nu iasa in evidenta printr-o vestimentatie excentrica (deci iti trebuie din start ceva “cunostiinte” pentru a ajunge sa-i cunosti talentul), are un je ne sais quois care te indeamna sa pornesti o conversatie.

de obicei, duci repede la bun sfarsit conversatia despre care iti vorbeam inainte, fiindca nu-ti spune nimic de care sa nu fi auzit pana in momentul vorbirii. e pacat insa sa pierzi o astfel de persoana din vizor doar pentru ca nu a reusit sa te acapareze cu primele ocazii. si stii de ce?

pentru ca atunci cand o vezi dansand, ti se pare ca ai patruns intr-o lume cu totul diferita. atunci cand o auzi cum interpreteaza un rol, observi cum intreaga actiune ti se dezvaluie in fata. orice asemanare dintre actrita noastra si cea de la teatrul din Sibiu (o alta papusa blonda cu multa atitudine) e pur…voita de soarta. pentru ca fiecare are felul ei de a lucra audienta cu stil si perversitate, astfel incat obtin ovatii si remarci pozitive la sfarsitul fiecarei prestatii. totul e bine cand

actrita este o artista, desi nu-si da seama de acest fapt…deocamdata. are nevoie de un stil de viata usor mai agitat, de un script cu mult substrat si o pr-ista buna. de ultimul aspect m-as ocupa eu cu draga inima, dar pe celelalte sper sa le realizeze singura in timp. pentru ca o actrita are nevoie de spatiu de desfasurare si conditii propice pentru a crea personajele.

crezi ca artistii merita o viata banala?

[telepopmusik-breathe]

portrete

pentru ca exista oameni pe care simti nevoia sa-i arati lumii, in felul in care ii privesti doar tu. sa ii conturezi in ochii lor cu grija, cu indemanare, cu un strop de simt artistic si putina ironie, pentru a evidentia anumite caracteristici de care incerci sa nu te lasi impresionata, dar care te atrag inevitabil de ei.

pentru ca-n cele din urma, exista multi oameni ce-ti pasesc in viata si o parasesc inainte ca tu sa-ti fi putut schita trasaturile lor specifice. astfel incat iti incita tot mai tare interesul si te fascineaza o potentiala poveste pe care ai putea-o dezvolta, avandu-i pe ei in rolurile principale.

acest xPRiment are ca sursa de inspiratie realitatea ce ma-nconjoara, dar reuseste sa depaseasca granitele ei firave si sa patrunda pe taramul visului. sa te faca sa speri la o lume mai buna, mai blanda, mai frumoasa, fara a-ti da falsa impresie ca toti oamenii din ea sunt grozavi. exista multi cu potential, iar pentru toti ceilalti exista…portretul ce le este rezervat in urmatoarea perioada.

voi formula totul ca pe o poveste, pentru ca asta a devenit. o fresca a societatii in care ma invart si pe care o ador, un motiv in plus sa scriu, sa gandesc, sa iubesc si sa fiu.

iar pentru ca xPRimentul se va dezvolta in timp, le multumesc de la inceput oamenilor cu care-mi intersectez drumul, chiar si daca pentru o scurta perioada.

[oscar peterson-you look good to me]

[the night started out with a dj, but will it be him it will end with?]

xPRima-te

nu conteaza daca e prin cuvinte, prin muzica, prin desene, picturi, sculptura sau numere. nu conteaza daca o postezi pe youtube, hai faiv, twitter sau pe blog. nu conteaza daca o poti vedea in galerii de arta sau pe strada, in gara sau in statia ta de metrou, pe unghii sau pe haine.

tot ce conteaza este sa te exprimi. in ce masura iti doresti tu, in locurile pe care le alegi ca display al expresiilor tale interioare. atunci cand faci acest lucru, te eliberezi de orice frustrare si devii un om mai bun. mai fericit. mai creativ. mai liber.

exista multe persoane care sunt incadrate in categoria “ciudatilor”, prin simplul fapt ca nu se xPRima in felul majoritatii. sunt marginalizate si obligate, pornind de la educatia din scoala si pana la situatia de acasa, sa se “integreze”. astfel, isi pierd elanul creativ si devin in cele din urma o parte integra(n)ta a societatii. si se pierd.

se pierd idei foarte bune, filme foarte bune, melodii foarte bune, reclame foarte bune, carti foarte bune, picturi foarte bune. doar pentru faptul ca avem o mentalitate de tip “carpe diem si atat”, neputand accepta ceva ce iasa din limitele normalului. pentru ca ne e frica de nou.

“atunci cand vreau ceva, pot!”, mi-am zis mai demult. iar acum imi doresc mai mult ca oricand sa devin intr-atat de deschisa la minte, incat sa pot accepta si imbratisa noul, fara a-mi mai fi frica de el. cam aceeasi poveste ca si cu cartile, doar ca raportata la persoanele din jurul meu.

ii respect din suflet pe toti cei care sunt dispusi sa creeze, si sa imbunatateasca lumea prin arta lor. oricare ar fi domeniul in care exceleaza. de aceea, imi doresc sa-ti arat un strop din munca unui prieten bun, al carui preview pare foarte promitator. poate iti place si tie sa canti si ti-ar dorit sa gasesti trupa potrivita. sau poate ca vrei doar sa asculti un ritm care sa te puna in picioare. in orice caz, am gasit ceva pentru tine.

chiar asa: tie cum iti place sa te exprimi?

bring the beat back

mister dj[de cand n-am mai facut un xPRiment literar? de mult!]

mergea acolo aproape in fiecare seara, dar niciodata nu-l vazuse. sau cel putin nu i se paruse ca-l vede pe el, eternul si fascinantul mister dj. era tipul care nu-ti iesea in evidenta decat dupa ce incepea sa vorbeasca, si asta doar daca erai genul de persoana pasionata de muzica. pentru ca, daca putea cineva sa te aduca intr-un trip emotional mixand niste simple beat-uri, acela era el. atunci uitai de locatia in care te afli si te lasai ghidata de instinct.

avea o mica problema, insa. nu-si dadea seama de faptul ca fiecare om trebuie abordat intr-un mod diferit, in functie de felul in care ti se afiseaza in primele 4 minute, cam asa cum ti se infatiseaza o melodie dupa prima auditie. i-ar fi fost mai simplu sa fie el insusi si sa-si asculte instinctul, insa prefera sa foloseasca tertipuri si cuvinte conversationiste, pentru ca nu sesiza diferentele intre cantitate si calitate. ce nu stia despre ea este ca nu-si dorea sa-i creasca numarul de fete pe care le-a chemat acasa in ritmul acesta, observand cum se afunda tot mai tare in niste lucruri ce nu-i pareau tipice. de fapt, i se parea ca ar fi fost mult mai dulce daca tacea.

baietii nu inteleg cateodata beneficiile unei pauze in vorbire. pe langa faptul ca se accentueaza misterul, se creeaza o tensiune irezistibila intre doua corpuri ce asteapta sa vibreze, aflate in mediul lor natural (in povestea noastra, sub imperiul muzicii bune). si strica tot farmecul momentului cu vorbe inutile, ce distanteaza si disperseaza starile intense pe care le traiesti in interior. e drept ca ramai cu un gust placut dupa un ocazional clash cu ei, dar cand esti o persoana care vrea sa asculte tot concertul, o simpla melodie nu va face aproape nicio diferenta in viata ta.

totusi, mister dj i-a dat fetei din poveste un imbold nou sa fie cu urechile ciulite atunci cand aude un ritm funky. unde crezi ca se vor intalni data viitoare?

[morphine-buena]

scopul scuza mijloacele

As vrea sa nu-mi mai fie frica de carti groase.

Sa pot privi un volum de peste 300 de pagini cu incredere, desi as stii ca-mi va rapi mult din timpul liber. Poate ca asta inseamna cu adevarat sa fii pasionata de literatura. Sa ai curajul de a deschide o carte despre care ai certitudinea ca-ti va schimba viata. Si mai presus de atat, sa ai curajul de a o inchide abia dupa ce ai poposit cu gandul pe ultima ei pagina.

Am o multime de carti ce gem din biblioteca-mi personala. Sunt stivuite dupa gradul de pasiune pe care mi l-au provocat atunci cand le-am vazut asezate in librarie. Imi pareau fiinte dulci, fiinte cu potential, fiinte pe care le-as fi putut iubi daca…erau mai aproape de mine. Asa ca m-am apropiat de ele. Le-am rasfoit. Am ajuns intr-o asemenea relatie cu ele, incat sa nu-mi mai pese de nimic atunci cand ajungeam in preajma lor.

Eram doar eu si cartea. Ne priveam si ne admiram una pe cealalta, dorindu-ne mai mult decat o privire pasagera. Fiind sigura de succesul unei tranzactii reusite,sfarseam prin a o cumpara. Dispuneam de bani destui, dar exista mereu o umbra de nehotarare in mintea mea. Astfel incat, odata ajunsa acasa, o puneam in biblioteca la sectiunea “urmeaza sa te citesc”. Ca mai apoi sa alerg inspre librarie in cautarea unor volume noi.

Intr-un fel, mi-e teama ca o carte groasa nu ar fi in stare sa inteleaga de ce o las deoparte si-mi vad de activitatile zilnice. De ce trebuie sa-mi fac temele la mate si ma ingrijoreaza notele de la scoala. De ce citesc si alte carti, mai subtiri, in paralel, fara sa am impresia ca o tradez. De ce decid brusc sa o las deoparte si sa uit de ea o vreme.

Poate ca pur si simplu, unele carti groase nu sunt facute pentru a fi citite, ci pentru a fi puse in raft. Desi nu cred ca praful ar avea onoarea sa patrunda intre paginile pe care nu am reusit eu sa le descifrez.

[urmatorul meu xPRiment e simplu, si totusi foarte dificil: am 5 carti groase pe rol, despre care vei putea citi mai multe in curand aici]

[am rezistat 5 zile si 23 de ore fara net. si mi-a ajuns pana in vacanta!]

paranoia (la teve)

broken tvExista sansa sa fi fost de vina starea mea destul de aiurea de sanatate care m-a tinut in casa in weekend, dar in ultimele zile mi-a fost GREU sa nu intru pe net. Atat de greu, incat am dat in alta dependenta doar de dragul de a fi informata. Tembelizorul e plin de porcarii, mon cher! De aceea am incercat sa inteleg si motivele pentru care “a minti poporul cu televizorul” ar aduce castiguri unor oameni din spatele ecranului, oricare ar fi acestia.

In dorinta de a vinde, s-a ajuns la un compromis intr-ale calitatii care indeamna “consumatorul” obisnuit de televizor (acesta se gaseste in numar mai mare decat cel de internet pe plaiurile mioritice) sa se indobitoceasca treptat. Ideea de baza de la care porneste orice canal de televiziune este sa acopere o plaja cat mai mare de gusturi, pentru a putea vinde cat mai multe reclame in spatiul publicitar.

Ce ma ingrijoreaza e ca emisiunile sunt construite “dupa chipul si asemanarea” telespectatorului, in ideea de a atrage o audienta cat mai mare. Zapand printre atatea balarii, am inceput sa-mi fac griji pentru evolutia…viitorilor cumparatori de vise si detergente. Atunci cand privesti si primesti atatea false “informatii” esti tentat sa le dai crezare, astfel incat ai impresia ca Naomi si Nikita chiar sunt niste…legende urbane. Pacat!

Aici intervine internetul, care iti permite sa-ti selectezi informatiile pe care doresti sa le primesti, dar care evolueaza dintr-un mediu de informare si comunicare banal intr-unul de entertainment si interactiune constanta (also known as Web 2.0). Incet incet imi dau seama ca Internetul nu e chiar the evil witch I previously thought it was, desi are un potential extraordinar de dezvoltare.

Este internetul viitorul firesc al umanitatii? Cum crezi ca va arata mediul online in 5 ani de zile?

[miercuri noapte revin, promit!]

first signs

victorasAm pus la bataie un plan de joc: in fiecare zi fac un lucru care-mi place, un lucru care nu-mi place si un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata. Asta pentru a mai condimenta putin xPRimentul.

Day 1:

Pentru o prima zi in care imi planuisem total altceva, lucrurile s-au dezvoltat de la sine intr-un mod destul de interesant. In prima faza, se pare ca m-am pricopsit cu o usoara raceala pe care promit sa o tratez cu mare grija, in asa fel incat sa nu-mi afecteze dorinta de a ma balaci la strand undeva in perioada imediat urmatoare (acestea fiind zise, am facut si lucrul care nu-mi placea, adica sa recunosc ca-s bolnava si sa nu las totul in mainile destinului).

Marea victorie pe ziua de azi a fost insa alcatuita din cele 50 de pagini de literatura americana postmoderna (citesti despre carte pe http://1001nopticucarti.wordpress.com ) pe care am reusit sa le citesc in liniste, stand in pat si gandindu-ma exclusiv la actiunea romanului in cauza. Practic, se poate spune ca e prima mea intalnire cu o lectura de placere din ultimele…4 luni de zile. Si doamne, cat bine imi face! (my own personal development books)

Surpriza a venit insa odata cu apusul soarelui: am fost invitata sa particip in calitate de sustinatoare (aka groupie) la o emisiune in care “protagonistul” era tocmai un om tare drag mie (nu zic nume, persoana importanta!). Am stat pentru prima data intr-un studio de televiziune si mi s-a parut un lucru pe care l-as mai face in viitor, insa privind din fata camerele de filmat. Intotdeauna am fost pasionata de lumea aceasta si azi am putut sa-mi confirm faptul ca se ridica la inaltimea asteptarilor mele.

Desi mi-e dor de net, am avut ocazia sa-mi consum din cele 1000 de mesaje incluse si sa abuzez din plin de bateria telefonului meu, astfel incat abia astept sa vad ce-mi rezerva ziua de maine!

Day 2:

Am decis sa marchez aceasta zi printr-o utilizare excesiva a aparatului foto, care incepe sa prinda curaj tot mai mare atunci cand iasa in lume. Ce tin sa-ti marturisesc e ca ii plac mult oamenii, mai ales aceia bine dispusi si dornici de a fi “trasi in poza”, iar azi s-a simtit ca acasa la majoratul lui Stef.

Faptul ca azi a petrecut si a dansat in rand cu mine nu e nimic comparativ cu emotiile pe care le-a simtit privind cel mai dulce baietel de 2 ani si jumatate, pe nume Victor, care a venit tocmai din Italia pentru a se intalni cu el. Am incercat sa ma prefac ca nu-mi plac copiii, dar recunosc ca pletosul asta mic mi-a pus capac! :)

In mod straniu, am realizat cate schimbari s-au produs in perioada mea de sedere online zilnica. Practic, se poate spune ca am fost plecata in excursie si m-am intors inapoi intr-o tara aproape irecognoscibila. Cred ca acesta ar fi lucrul pe care nu l-am placut in mod deosebit azi, dar poate fi luat ca o lectie de viata pe viitor. In fond, mai trebuie sa fiu si copilandra si sa trec prin diversele etape de evolutie.

La finalul serii, paseam prin Piata Mica cu pantofii in mana impreuna cu Julie, amintindu-ne de vara trecuta, de cafelele nocturne si de vremurile in care pur si simplu asa ni se scula. Acum suntem big big girls si nu ne putem lasa doborate de un scurt xPRiment numit viata!

Parce que je peux. xPRimentul continua si se intensifica, iar pe mine ma gasesti unde nici nu te astepti.

[urmatorul "semn" il primesti luni]

my ultimate on-offline challenge

So what? I’m 17 and I spend almost 4-5 hours online every single day, most of the time doing…practically nothing.

Yes, I do get a lot of information from thousands of sites and I network my brains off, but at the end of the day there is nothing that I can actually rely on receiving. It seems like investing into a business that didn’t give me any real, tangible profit for a bunch of time.

This is why I have decided to take a loop into reality. For 7 consecutive days, I won’t be opening my laptop for any other reasons than to listen to music or write a Word Document for my school projects. That’s right: no messenger, no twitter, no links, no hi5 and facebook, not even my e-mail address, if it’s not demanded by my computer science prof. I am curious to see whether the amount of information I receive will remain the same and whether I can handle living a full-on 24 hours a day existence with absolutely no diversion. In the end, there will be a pro/con list (and more that that) to show you what I have learned from this challenge .

During this virtual break, I’ll try to xPRiment everything else life has to offer. But, in order to make it a more pleasant and enjoyable activity for you, my dear english speaking reader, I’ll try to document my whole IRL (cica asa se scrie mai nou In Real Life) activity. A very special someone (aka colegul meu de banca si posesorul de iPhone Jei Jei) will be posting an article I write on my computer every once in two days and will be keeping you up with all the juicy details of my (not so) little xPRiment.

No, he’s not going to ruin my blog (please do not ruin my blog, ok?) and he’s not going to add any additional comments to the materials I will send him through a little thingie we like to call “memory stick” (to prove that I am not using the World Wide Web for any purpose). Because he can’t be answering your questions and/or comments, I will do that myself when I return, and I promise you I’ll be back fresher and more full of energy than ever.

Acestea fiind zise, sper sa ma sustii virtual si real (telefonul ramane deschis pentru orice persoana e draguta sa sune iar iesitul la cafele e a doua mea natura) si sa-ti placa sa citesti ce trebaluiesc atunci cand nu “stau pe net”. :)

Si uite cum a inceput vara xPRimentelor!

[ne vedem joia viitoare, in 21 mai]

1 2  Scroll to top