…sau despre cum sa arati exact ceea ce vrei tu atunci cand ii povestesti cuiva “viata” ta.
ti-as putea relata toate chestiile kinky pe care le fac in fiecare zi, dar m-am intrebat mai mereu daca vrei sau nu sa le asculti. in fond, exista o intreaga nisa care cauta pe gugle in mod regulat cuvinte porcoase, dar nu stiu sigur daca as vrea sa ajunga si aici, in propriul meu coltisor de world wide web.
de asemenea, am ales sa pastrez o oarecare aura de mister in procesul nostru de interactiune. incerc sa fiu sincera cu tine, sa-ti zic cand mi-e greu si sa gasim o solutie comuna pentru problemele pe care le gasesc importante in lumea asta, dar nu vei afla niciodata totul despre mine dintr-un singur loc. nici chiar de AICI.
ce-i misto pentru unii oameni e ca pe blog isi pot crea exact acea identitate pe care nu au reusit sa o stavileasca in viata reala, astfel incat devin aroganti, inabordabili si foarte suparati pe lume. exemple gasesti la tot pasul, dar nu vei gasi aici. ti-o zic drept, ar fi chiar interesant sa-mi fac un blog in care sa fantasmabulez despre o viata pe care nu o am, dar mi-e indeajuns de greu cu una singura ca sa mai inventez inca ceva. si adevarul e ca-mi place foarte mult sa o traiesc!
depinde de tine cat de mult vrei sa ma cunosti sau cat de copilANDRA vrei ma percepi. pentru ca in spatele numelui, a blogului si a cuvintelor se ascunde o fiinta care creste si traieste. tie cum iti place sa afli informatii despre o persoana?
[britney spears-if you seek amy]
p.s. personal conclusion: nimeni nu are aceeasi parere ca altcineva despre o anumita persoana, asa ca-i mai bine sa nu-mi las perceptia deformata de alte perspective. cand e vorba de un om interesant, studiez singura terenul.
p.p.s. am un nou proiect pe rol. more nimformation here.


ce chestie si cu copiii astia! atunci cand vor sa stea seara pana tarziu prin cluburi sau cer bani pentru a iesi in oras cu prietenii, vor sa fie tratati ca niste adulti responsabili care pot avea grija de ei. cand e vorba de datorii, obligatii si alte cele, lucrurile stau cu totul altfel: atunci sunt niste bieti copilasi care inca mai cred in mosu’ si-n iepuras.
Cateodata cred ca imi stii deja povestea. Ca mi-ai citit toate biletelele ascunse prin portofel si ai vazut toate fotografiile pe care le-am facut. Ca-mi intelegi limbajul, gesturile si motivul pentru care insir tocmai anumite cuvinte pe o bucata de hartie sau pe ecranul de pe care le citesti.
Imi amintesc de sfaturile unei amice ale mele. Imi spunea: “Andra, daca vrei ca o fotografie sa capete profunzime, trebuie sa ai grija din ce perspectiva iti privesti subiectul”. Si cata dreptate avea! Am observat cat de usor se poate deforma o imagine, reusind sa atraga atentia asupra unor elemente mai Importante, care nu ar fi putut fi scoase in evidenta prin alte mijloace.
[mi-a soptit o pasarica (de fapt, am aflat de pe yahoo groups-ul celor de la schimb de carti) ca-n acest sfarsit de saptamana avem intalnirea noastra lunara]


