balada unei zile candide de toamna

deschid din nou calculatorul dupa atata vreme de ignorare constanta. inca mai am sentimentul de vara imprimat undeva adanc pe suflet, dar toamna si-a facut loc pentru a 17a data la mine in garderoba si-n viata. de acum imi ascund visele prin palton si biletelele in buzunare groase.

am revenit la viata sau am intrat din nou in moarte, depinzand din ce perspectiva privesti. cert este ca s-a dus boieria, si o data cu ea au inceput sa apara tot felul de teme la info pe care nimeni nu indrazneste sa le citeasca, daramite sa le mai si rezolve. oricum, sunetul toamnei se va face auzit mai des ca niciodata din laboratorul in care imi voi petrece 4 ore pe saptamana.am crescut mare si trebuie sa invat ca munca innobileaza. relativ.

ascult muzica si o asociez cu toamna. nu am emotii de data aceasta, ma bucur doar de peisaje, stari si caldura. o caldura sufleteasca pe care am proiectat-o in trecut pentru un viitor foarte indepartat, dar care s-a pogorat in viata mea mult mai repede decat ma asteptam. ascult muzica si o asociez cu fericirea, chiar daca are un tempo lent, fara vibratii puternice. sunt poeta si sunt constienta ca-mi caut cariera in locurile cele mai nepotrivite din lume, dar imi place sa aflu tot despre toate. ascult muzica si mi-e dor, dar stiu ca in spatele telefonului, ale cuvintelor in limba germana si ale ochilor tai ce-mi amintesc de vara se ascunde un om cel putin la fel de agitat ca mine.

mi-e dor de vechi, dar mi-e mult mai dor de nou. si cel mai mult mi-e dor de tine.

[ciprian porumbescu-balada]

Share this post