Monthly Archives: September 2008

balada unei zile candide de toamna

deschid din nou calculatorul dupa atata vreme de ignorare constanta. inca mai am sentimentul de vara imprimat undeva adanc pe suflet, dar toamna si-a facut loc pentru a 17a data la mine in garderoba si-n viata. de acum imi ascund visele prin palton si biletelele in buzunare groase.

am revenit la viata sau am intrat din nou in moarte, depinzand din ce perspectiva privesti. cert este ca s-a dus boieria, si o data cu ea au inceput sa apara tot felul de teme la info pe care nimeni nu indrazneste sa le citeasca, daramite sa le mai si rezolve. oricum, sunetul toamnei se va face auzit mai des ca niciodata din laboratorul in care imi voi petrece 4 ore pe saptamana.am crescut mare si trebuie sa invat ca munca innobileaza. relativ.

ascult muzica si o asociez cu toamna. nu am emotii de data aceasta, ma bucur doar de peisaje, stari si caldura. o caldura sufleteasca pe care am proiectat-o in trecut pentru un viitor foarte indepartat, dar care s-a pogorat in viata mea mult mai repede decat ma asteptam. ascult muzica si o asociez cu fericirea, chiar daca are un tempo lent, fara vibratii puternice. sunt poeta si sunt constienta ca-mi caut cariera in locurile cele mai nepotrivite din lume, dar imi place sa aflu tot despre toate. ascult muzica si mi-e dor, dar stiu ca in spatele telefonului, ale cuvintelor in limba germana si ale ochilor tai ce-mi amintesc de vara se ascunde un om cel putin la fel de agitat ca mine.

mi-e dor de vechi, dar mi-e mult mai dor de nou. si cel mai mult mi-e dor de tine.

[ciprian porumbescu-balada]

doi

doi copii s-au intalnit la startul din cursa vietii lor. amandoi cu vise, amandoi cu ambitii secrete de implinire in domeniul de activitate pe care si l-au ales inca de mici. amandoi romantici dar inca neconvinsi de instinctele lor originare.

doi tineri si-au intersectat caile fara preaviz, fara atentionari inutile si au continuat totul ca pe un unic drum. topaind de pe o parte pe cealalta a benzii de despartire, cochetand cu semafoarele rosii si verzi in the process. s-au ales cu multe amenzi, dar n-au incetat sa spere.

doi adulti au decis sa-si uneasca destinele urmand acelasi tren care pleca. au ajuns departe, undeva pe culmile succesului, uitand deseori de telul ce i-a manat intr-acolo. s-au lasat urniti din loc de superficialitati spuse de lume, creand in sinea lor un univers lipsit de substrat. au devenit, incet, forme fara fond.

doi batrani mor in apartamentul prost incalzit al mezinului, dar las in urma un manunchi de vise ce inca nu s-au indeplinit. raman in amintirea tuturor ca fiind niste babuti amuzanti si lipsiti de griji, care au avut un sfarsit tragic, dar deloc surprinzator. in fond, cu varsta vine si moartea, iar cu moartea vine si sfarsitul unui nou inceput sau inceputul unui nou sfarsit. toate neimplinirile de pe pista de sosire se cern in amintiri placute ale vremurilor trecute iar toate hartiile rupte devin biletele de pus in portofel si de pastrat in sufletel.

jurnale si poze, creioane tocite sau cuvinte scrijelite pe hartie, ele sunt cele ce dainuie in timp, daca focul nu atenteaza la bunastarea lor. viata se traieste prin ele iar de dragul lor…traiesti. caci unde ai fi tu daca unul si cu unul n-ar fi format doi, intr-un punct sau altul al vietii? la inceput a fost cuvantul, si apoi s-au inventat instrumentele de scris, pentru ca acesta sa fie pastrat mai usor.

in fiecare dintre noi exista…doi.

[finley quaye-even after all]

motivul pentru care nu mai am bani ca sa-mi tin ziua de nastere

prolog: iti amintesti de nebunia de care iti spuneam data trecuta cand am vorbit?
ei bine, iti dau un indiciu.

m-am saturat de patul meu de-acasa
cearsafurile nu mai imi zambesc
aceleasi haine zac tacut pe masa
si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc…

si-atuncea ies afara
e vant si este vara
si ceru-mi spune: “fugi, ca eu platesc!”
ma intorc la tine
iau doi blugi cu mine si-ti zambesc!

vara asta-o sa ma-ndragostesc…
vara asta-o sa ma-ndragostesc…
vara asta-o sa ma-ndragostesc DE TINE!

acuma stiu ca MAREA ma asteapta
nisipul ma va saruta si el
o scoica-o sa ma zgarie-n mana dreapta
algele or sa ma gadile nitzel…

ne vedem in 5 septembrie. am plecat la mare cu o mana de vise si zborul in suflet!

[vama veche-vino sa visam sub apa]

 Scroll to top