scurta introducere in sufletul meu

vreau sa ma pierd printre valurile unei lumi mereu insorite, printre randuri si ganduri, printre sufletele oamenilor pe care-i iubesc, printre treptele ce asteapta sa fie pasite si depasite, prin viata.

oricat de greu ar fi sa-mi cern prioritatile, in minte imi sta o singura dorinta: aceea de expansiune continua. vreau sa ma intind pana la stele si-napoi, sa ating borcanul de 4 kg de fericire cu mana libera si sa-l pastrez ca amintire din periplurile mele prin univers.

pentru ca privesc lumea dintr-o cu totul alta perspectiva decat e normal. si asta multumita naturii nu tocmai ingaduitoare, care mi-a permis sa ma nasc exact in timp pentru a mi se implanta un cristalin artificial. made in usa. si asta ma face sa apreciez apropierea mai mult decat orice. si sa-mi doresc constant sa fiu atinsa, imbratisata, pupacita. astfel…ajung sa vad ce se afla inauntrul unei persoane, fara a-i fi judecat exteriorul.

pentru ca m-am mutat de 8+ ori doar in orasul asta mic, fara sa vorbim de excursiile la bucuresti si rudele de prin alte localitati. am ajuns sa fac un sport national din impachetat haine si despachetat haine, nemaistiind uneori de unde sa-mi gasesc haine atunci cand sunt toate puse la spalat. atunci scriu sms-uri de gen “nu-mi gasesc pantalonii, ajung in 15 min, sorry” si ma fac ca ploua[scuze, kiddoh]. dar asa am prins gustul pentru ce va urma. si asa am invatat sa investesc sentimente intr-un rucsac al naibii de fain, in dslr-ul vietii mele si in bilete de tren. acum mai trebuie sa “am doar optispe ani”. pentru ca deja sunt nebuna, iubesc si nu am bani.

pentru ca “ai mei sunt divortati, locuiesc cu taica-meu, la maica-mea ma duc in vacante” si astfel ajung in fiecare vara sa o recunosc pe sascha, copila poezie. sa reintru in super-gasca pe care nu o voi avea niciodata, dar la care visez de pe la 13 ani. sa povestesc cu un om extrafuckingordinar cu care ma inteleg bine doar cand invat sa fiu spontana. sa fiu mai aproape de jei jei si deiu, acest fapt neimpiedicandu-ma de la a NU ii vedea zilnic. sa o iubesc pe bubiche atunci cand ma intorc acasa si sa-mi doresc constant sa ajung acasa. ACASA. suna atat de frumos, asa-i?

pentru ca am ramas traumatizata din copilarie si am fost teribilista si mai sunt teribilista si la un moment dat imi va trece. pentru ca mi-au placut o groaza de tipi fara ca ei sa aiba ceva de-a face cu mine. pentru ca sufar si sunt dezamagita, si asta ma indeamna sa ma schimb. pentru ca sunt eu si tu ma vezi “nimfo” sau “tocilara” dupa caz. pentru ca-mi place.

imi place ce sunt si imi place gandul ca o sa cresc. si intr-o buna zi voi fi ca tine, sau poate…si mai bine de atat!

[parov stelar-lost in amsterdam]

vreau sa fiu femeia misterioasa pe care o cunosti in amsterdam, care-ti ofera o tigara si te intreaba daca vrei sa dansezi. [l’oreal-pentru ca merit]

Share this post