Monthly Archives: August 2008

*mentinem legatura*

am in cap un plan secret care nu mai e atat de secret de vreme ce lumea a inceput sa afle despre el. acum devine si mai non-secret, din moment ce il postez intr-o forma sau alta si pe aici. nu conteaza, important este ca eu inca il tin secret. ca sa mai am material de un entry, nu de alta.

am fost plecata din nou la bucuresti, de data asta fara preaviz virtual. n-am dat telefoane decat oamenilor cu care intram in contact direct zi de zi, am mai trimis cate un mesaj in stanga si-n dreapta cand nu aveam somn. si am scris mult de tot pe un laptop la intamplare. un laptop de care nu vei mai auzi de acum incolo probabil, dar care a starnit in mine o noua dorinta, asa de sfarsit de sezon estival. vreau si eu laptopul meu!

ma asteapta niste mutari masive prin casa si prin viata, una-doua-cinspe excursii prin tara si…nu numai(?), deci timpul alocat frecarii de menta online mi-e limitat (god bless america!). plus ca vine scoala, scoala care de altfel ma ia in fiecare an prin surprindere, scoala pentru care trebuie sa-mi fac liste de cumparat caiete si alte porcarii in genul asta, scoala la care cica ne-au dat niste teme de vacanta pe care doar drulea si le face (orice asemanare cu o persoana reala e pur ocazionala si nedorita. sorry persoana reala fara ocupatie). scoala de care ma doare fix in spitz si pe care nu o sa o frecventez in prima saptamana, dar apoi tot imi gasesc nasul. whatever, case closed, avem altele mai nasoale pe cap.

stii ce-i mai nasol decat scoala? faptul ca vine ziua mea, eu vreau sa-mi tin mobilul inchis pe 3 septembrie si sa fac prostii, dar nu pot. imi plac prea mult mesajele si telefoanele de ziua mea, i just can’t help it. mai grav e ca nu mi-o tin, dar totusi astept mangaieri sufletesti de la oameni faini. te simti? pune-ti ceasul la ora 12 noaptea si suna. astfel castigi fara tragere la sorti un suc/o bere/o tequila (dupa gusturi si preferinte).

ziceam ceva de bucuresti? cu regret in suflet anunt ca nu mai am loc de bastina in bucale. si ca mi-a placut al naibii de mult excursia asta. am facut tot felul de tampenii hazlii, am cheltuit sume imorale de bani si m-am obisnuit cu regimul de viata KFC, iar acum intru in refacere din toate punctele de vedere, mai putin cel al tampenilor. pentru cine nu stie, dupa sziget m-am obligat sa fac tampenii, si trebuie sa o mai tin tot asa o vreme. doamne ajuta!

asa ti-as spune pe unde am fost si ce am facut, dar stiu ca nu-ti pasa. in schimb, sa stii ca de acum incolo am business standardul pentru momentele de maxima intimitate la discretie de cate ori ma duc in titan la semnul de “:)” de pe harta mea frumoasa si stricata (cunoscut si ca “apartamentul lui dan in care andra are acces nelimitat incepand din 15 septembrie”->asa-i, dan?). ma fac clubberitza “dă bucuresti” si o sa colind club a-ul cat sa-mi ajunga pentru anii de facultate pe care nu-i voi face acolo. bucurestiul e amanta mea preferata, dupa OGM.

viata e faina, fac saptispe ierni si la anul dau bairam. dar pana una alta, ma bucur de tot ce-mi ofera sibiul si imprejurimile, poate poate gasesc ceva sa-mi placa cu adevarat.

bucuresti, te iubesc chiar daca esti cu schepsis! important e ca-mi esti simpatic. rau de tot. asa-i ca ma lasi sa mai trec pe la tine si sa “merg stresat din nou spre piata romana”?

[amy macdonald-this is the life]

scurta introducere in sufletul meu

vreau sa ma pierd printre valurile unei lumi mereu insorite, printre randuri si ganduri, printre sufletele oamenilor pe care-i iubesc, printre treptele ce asteapta sa fie pasite si depasite, prin viata.

oricat de greu ar fi sa-mi cern prioritatile, in minte imi sta o singura dorinta: aceea de expansiune continua. vreau sa ma intind pana la stele si-napoi, sa ating borcanul de 4 kg de fericire cu mana libera si sa-l pastrez ca amintire din periplurile mele prin univers.

pentru ca privesc lumea dintr-o cu totul alta perspectiva decat e normal. si asta multumita naturii nu tocmai ingaduitoare, care mi-a permis sa ma nasc exact in timp pentru a mi se implanta un cristalin artificial. made in usa. si asta ma face sa apreciez apropierea mai mult decat orice. si sa-mi doresc constant sa fiu atinsa, imbratisata, pupacita. astfel…ajung sa vad ce se afla inauntrul unei persoane, fara a-i fi judecat exteriorul.

pentru ca m-am mutat de 8+ ori doar in orasul asta mic, fara sa vorbim de excursiile la bucuresti si rudele de prin alte localitati. am ajuns sa fac un sport national din impachetat haine si despachetat haine, nemaistiind uneori de unde sa-mi gasesc haine atunci cand sunt toate puse la spalat. atunci scriu sms-uri de gen “nu-mi gasesc pantalonii, ajung in 15 min, sorry” si ma fac ca ploua[scuze, kiddoh]. dar asa am prins gustul pentru ce va urma. si asa am invatat sa investesc sentimente intr-un rucsac al naibii de fain, in dslr-ul vietii mele si in bilete de tren. acum mai trebuie sa “am doar optispe ani”. pentru ca deja sunt nebuna, iubesc si nu am bani.

pentru ca “ai mei sunt divortati, locuiesc cu taica-meu, la maica-mea ma duc in vacante” si astfel ajung in fiecare vara sa o recunosc pe sascha, copila poezie. sa reintru in super-gasca pe care nu o voi avea niciodata, dar la care visez de pe la 13 ani. sa povestesc cu un om extrafuckingordinar cu care ma inteleg bine doar cand invat sa fiu spontana. sa fiu mai aproape de jei jei si deiu, acest fapt neimpiedicandu-ma de la a NU ii vedea zilnic. sa o iubesc pe bubiche atunci cand ma intorc acasa si sa-mi doresc constant sa ajung acasa. ACASA. suna atat de frumos, asa-i?

pentru ca am ramas traumatizata din copilarie si am fost teribilista si mai sunt teribilista si la un moment dat imi va trece. pentru ca mi-au placut o groaza de tipi fara ca ei sa aiba ceva de-a face cu mine. pentru ca sufar si sunt dezamagita, si asta ma indeamna sa ma schimb. pentru ca sunt eu si tu ma vezi “nimfo” sau “tocilara” dupa caz. pentru ca-mi place.

imi place ce sunt si imi place gandul ca o sa cresc. si intr-o buna zi voi fi ca tine, sau poate…si mai bine de atat!

[parov stelar-lost in amsterdam]

vreau sa fiu femeia misterioasa pe care o cunosti in amsterdam, care-ti ofera o tigara si te intreaba daca vrei sa dansezi. [l'oreal-pentru ca merit]

szeretlek budapest!

although i’m back here, my heart is still there. i left it somewhere between the beautiful boutiques where you could get anything you truly desired during your first 17 years of existence and the very beautiful people i met. doesn’t look like it wants to come back before sziget ends, though.

it’s a hard job wondering what might be happening now, while your train reached its final distance, while you’ve got home safe, sound and…sleepless. it’s difficult to figure out what will happen in the future, after you’ve accomplished the wildest dreams you had set for this summer. but the thought of being able to turn your every desire into reality seems conforting, if not even pleasantly coated with chocolate. the finest swiss chocolate, that is.

after all, dreams come true in the real world, too! and sometimes, they even look better than expected. all i can say about my little sziget experience was that it will certainly not remain the only one, that it was heaven on earth and that it just can’t be described in words. english, deutsch, francais, espagnol, romana, magyaras-they all seem too faint for an event of this size.

i’ll leave a few photos behind, wondering if the world will start to look better after the 13th of August, after the kooks, after the extraordinary sziget festival in 2008. i might as well do anything else, as long as it’s crazy. because, seemingly, i’m really into crazy dreams that tend to come true when you least expect them to. and now it’s all about time and youth.

a little bit of money wouldn’t hurt, either. but that’s not my purpose in life.

[xPRiment lingvistic-should i stick to writing in english in the near future or should i just go back to romanian?]

P.S.-ul extrem de romanesc: I-AM VAZUUUUUUUUT! in sfarsit :)

[alanis morissette-ironic]

keep on rocking in the free world

avand in vedere riscul la care ma expun in momentul in care imi tot doresc sa plec o data din orasul asta, scriu de pe acum ca nu stiu cat timp va trece pana sa scriu din nou pe blog, dar ca-mi voi da toata silinta pe hartie. ma intorc la vechile mele pasiuni, poate cine stie? intr-o buna zi chiar vor fi citite de catre cineva.

pentru ca exista sansa sa ma cunosti inca dinainte de 2007, vei stii ca acum plec in locuri deja vizitate: bucuresti si budapesta. mapa de bucale a fost achizitionata cu ceva vreme in urma, iar cea de budapesta a succedat-o in passo allegre. si uite cum ajung, ceva mai experimentata si mai trecuta prin viata, in lipscani si pe vaci utca, la tnb si pe obudai sziget. si abia astept sa simt starile aferente locatiilor! marea nu se grabeste sa-mi apara in program, dar poate asa a vrut destinul. cine stie cand voi reusi sa aduc marea…tocmai la sibiu? important este sa fie mare in sufletul meu. de acolo si pana la “vino sa visam sub apa” mai e doar un pas!

de data asta am un program relativ stabilit: sa petrec clipe frumoase in locuri familiare, sa cunosc lume noua si sa recunosc lumea veche, sa fiu hepi si sa ma descurc, sa ajung la internet cafe-ul din regina elisabeta pentru a confirma faptul ca sunt hepi si ma descurc, sa mi se faca dor de cei de-acasa si, cand va fi sa ma intorc….RUPEREEEEE!

pentru cine vrea sa dea de mine in bucuresti, exista un numar sau chiar doua de telefon, o adresa, o strada, o casa, (un parc? da, e si ala), un caine pe care nu-l suport asa ca nu cred ca e cazul sa-l luam in calcul, o familie reunita pe plaiuri non-carpatine si…o linie telepatica disponibila 24h pe zi. daca vrei sa dai de mine, fa-o! exista sanse mari sa-mi fie dor de tine si sa nu stiu cum sa-ti spun. cu ocazia asta, mi-o zici tu mie intai si ma faci fericita!

sper sa revin cu materiale proaspete. intre timp, te las cu cele pe care deja le stii, amintindu-ti de faptul ca-mi place prea mult sa calatoresc ca sa nu o fac atunci cand prind ocazia.

["merg stresat din nou spre piata romana" :-"]

 Scroll to top