mit farbstoff

in primul rand, doresc sa dedic acest entry celui de-al aproximativ zecelea cititor al acestui blog, care trimite noaptea sms-uri ingrijorate din club a (“doar drogatii merg pe acolo”, ei?) si-mi spune scorul meciurilor europene, desi le-as putea zari de la barurile alaturate. din motive tehnice si de pozitionare, insa, nu reusesc sa mai disting numere la ora aceasta. iti multumesc oricum; esti un inger si stii treaba asta, abia astept sa vorbim mai coerent de atat.

zilele acestea se preconizeaza o multime de aventuri. cu o ambitie de a vizita brasovul stinsa (dar viata merge mai departe, si noi repede dupa ea), am hotarat spontan sa vad maine cisnadia si oamenii frumosi ce o reprezinta. oricum in brasov se afla in acest week-end o cota parte din sufletelul meu, care are grija sa pierdem constant pariuri sportive si mananca kfc-uri la nocturna(iti fac in ciuda acum, deoarece am ingerat cartofi prajiti, chipsuri si altele si mai “hardcore” exact cand povesteam cu tine la telefon!). miercuri plec la bucuresti si abia astept sa ajung din nou in base (not the president), cu un scurt pit-stop pe strada vigilentei :-> (“am bani de dat, am datorii la stat”).

enough about the future, care si-asa nu mai arata prea bright sau prea orange (a pierdut “portocala mecanica”, ha ha ha). hai sa atingem subiectul fierbinte al zilei. deiutzei ii voi transmite ca ne-am distrat la modul silent si duo azi, lui dan ii zic ca de fapt nu eram chiar atat de beata pe cat am afirmat ca as fi si lui jei jei ii urez numai bine si respect, ma man!

a fost o zi interesanta ce a culminat (evident) cu seara. pentru ca iti trebuie nu unul, ci doi nebuni care sa alerge prin oras cautand tequila pentru un party neanuntat (“gasca mea nu poate sa stea linistita/nicio clipa”), sa se loveasca apoi de varsta legala inca…neatinsa, sa stabileasca ca la anul facem dezmat in sziget (so get your swimming suits ready, kids) si sa ajunga in curtea bruk-ului cu un arsenal aparent interzis in mod normal in curtea bruk-ului. am facut-o si pe asta, macar de dragul nepotilor!

“andra, o sa vomit! andra, o sa vomit!” “bleaaaah!” au fost replicile memorabile din acest film turnat in timp real intr-un cadru static cu doua personaje aflate in crescendo constant. dezvoltarea unor teme precum relatiile interpersonale si de ce zboara porcii tocmai deasupra noastra au devenit iminente si au fost aprig dezbatute, urmand CA CAstigatorul sa mai primeasca o doza de pepsi cu surprize (daca vodca-cola e buna inseamna ca trebuie sa incerci si…desigur, pepsi-cola). cainii ce ne-au urmarit in drum spre casa au avut parte de povestiri memorabile.

si uite ca iar e 3.30 si eu sunt inca treaza. si-mi place.

vise, planuri, calatorii si un nikon d40 ce se pregateste sa vina spre sibiu. toate presarate cu amintiri ale unor clipe…cel putin interesante. si asta doar pentru ca ne-am nimerit in aceiasi sala de clasa!

[peter bjorn and john-young folks]

Share this post