Posted by Andra Muresanu in m-a manat o forta puternica (si trei emisiuni nocturne la tembelizor) in a concepe acest articol. pentru ca deja nu mai e vorba despre o stare de spirit, ironii si trenduri, ci e vorba de vieti umane.
am 16 ani si aproape 9 luni de zile si am trecut prin lucruri foarte dure in viata, de care mi-e de-a dreptul lehamite sa vorbesc pe un blog. chiar daca este vorba de blogul meu. sunt constienta de faptul ca exista foarte multi copii de 12, 13 ani care au trecut prin chestii mult mai grele decat mi-as putea inchipui vreodata si care vor sa se sinucida, sau dimpotriva, vor sa arate cat de puternici sunt ei de fapt. asta e problema cu perioada aceasta, multi sunt catalogati strict dupa muzica pe care o asculta sau felul in care se imbraca, si nu dupa personalitatea pe care o au. insa prin acte de un asemenea impact cum este sinuciderea, intreaga generatie “emo” isi atrage atentia asupra sa intr-o maniera mai putin placuta.
desi imi place mult sa teoretizez, voi incerca sa fiu cat mai concreta. ok, fata aceasta de 12 ani a sarit de la etajul 10, si poate nu e prima care o face, insa e prima care socheaza intreaga media si ofera ziarelor (respectiv blogului meu) un motiv de dezbatere. pentru ca atunci cand o viata se incheie intr-un mod tragic si iesit din limitele normalului, ceva nu functioneaza bine in intregul sistem de valori si idei.
personal, ma bucur foarte mult ca am avansat de la nivelul de “manelisti de clasa a 7a” la cel de “emoisti de clasa a 7a”, in mare parte pentru ca genul de muzica emo este o deviere a punk-ului, ce reprezinta un adevarat cult in intreaga industrie muzicala din lume. ceea ce nu apreciaza multi oameni de varsta mea, care ii privesc pe cei mai mici ca fiind lipsiti de continut si in mare parte depresivo-maniaco-psihopati (foloseam terminologia aceasta cand aveam 13 ani…deci nu s-a pus acum coada la pruna, insa s-au asezat paie pe foc). in aproximativ un an, cel putin trei sferturi dintre cei care acum sunt emo vor fi trecut deja la alte genuri muzicale (si sper din nou sa nu se ajunga la manele), asa ca timpul isi va spune cuvantul in acest sens. tot ce conteaza este sa nu va sinucideti in urmatorul an si jumatate!
este dreptul oricui sa asculte muzica aceea care i se potriveste lui cel mai bine, fara sa fie judecat de altii pe acest criteriu. noi asa procedam insa, pentru ca asociem muzica cu o intreaga mentalitate, si de multe ori avem dreptate. nu contest faptul ca muzica emo ar putea fi chiar de calitate daca e facuta de cine trebuie (in fond, tuturor ne trebuie si acele cantece de dor si jale din cand in cand), insa acea idee preconceputa conform careia e cool sa fii depresiv…deja mi se pare iesita de sub control si din aria normalului.
oricine are dreptul sa fie cool, insa nu cu pretul propriei sale vieti. este maniera prin care “supravietuitorii” se aleg dintre poamele rele, si nu cred ca cineva din toata discutia aceasta isi doreste sa fie considerat o poama rea. perioada adolescentei este o perioada dificila prin care toti trebuie sa trecem, mai devreme sau mai tarziu, si scopul ei este sa ne pregateasca pentru ceea ce urmeaza: VIATA. cu aceea nu e de joaca. ti s-a dat o ocazie, si e bine sa profiti de ea pe cat de bine stii. cu riscul de a nu fi cool, trebuie sa ramai in viata.
mi se pare deplasat sa-ti tai venele, sa plangi la scoala, acasa, oriunde din orice motiv, insa prin asta au mai trecut multi inaintea “emoistilor”. toti avem probleme, unele mai mari, altele mai mici, si nu-i poti cere unui copil care traieste in puf sa se gandeasca ce e in capul unuia cu parintii plecati in strainatate la munca, pentru ca probabil i s-ar extinde dorinta de suicid si mai tare.
gandeste-te ca nu esti unicul intr-o situatie delicata. ca uite, si eu (si-ti jur ca vorbesc si in numele colegilor si prietenilor mei) am trecut prin asa ceva, nu acum multa vreme. nu esti obligat sa asculti o alta muzica sau sa nu te mai imbraci la fel cum o faceai, dar gandeste-te cum ar fi mai bine sa le arati celor din jur ca esti o persoana unica, ca poti fi iubita si apreciata pentru ceea ce esti cu adevarat. gandeste-te care sunt telurile tale in viata, cum vrei sa arati in 10 ani si cat de mult ti-ar placea sa ai o familie care sa te iubeasca intr-un viitor. si apoi uita-te in jur! nu ti se pare ca semeni prea tare cu un model ciudat si lipsit de sens? ca viata inseamna mai mult decat internet, messenger si hi5? ca poti trai o saptamana intreaga fara sa asculti un anumit gen de muzica? ca vrei sa incerci sa schimbi ce ai in fata si sa faci o lume mai buna impreuna cu prietenii tai?
daca ai o problema care te preseaza, povesteste cu cineva despre ea! nu o tine in tine, exista atatia care ar vrea si ar putea sa te ajute! parintii, profesorii, colegii, prietenii, fratii, surorile, cateii, cartile…chiar si forumurile de pe net. daca ai recurs la toate mijloacele si nu mai ai scapare, trimite-mi un comentariu pe blog, si promit ca incerc personal sa te ajut.
si tine minte, daca ai impresia ca nimeni nu te iubeste, mai citeste inca o data acest articol. crezi ca nu l-as fi scris daca nu te-as fi iubit cu adevarat?
cu mult drag,
andra
p.s. citeste de la “sugestii” comentariul lui seba. merita 
[jimmy eat world-the middle]
Loading ...
Adevarat ce ai scris
Mai întâi vreau să vorbesc strict de tema “sinucidere” şi pe urmă de generaţia “Emo” şi situaţia unui adolescent în societatea secolului 21.
De crime, violuri, sinucideri şi alte nebunii auzim cu toţii în fiecare zi pe PRO TV la Ştirile de la ora 5. La început ni se părea la toţi că toate acele poveşti sunt nemaipomenite, needitate, de mare senzaţie bla bla bla. Până când lumea a început să se uite absolut rece şi oarecum indiferenţi că se vorbeşte de un copil violat, o femeie umflată în bătaie sau un accident cu o gravidă implicată.
De sinucideri s-a mai discutat la TV şi pe bloguri şi mereu s-a ajuns la… la nimic! Toţi spun că situaţia unui tânăr din zilele noastre este dificilă, că adolescentul devine prea repede matur sau se loveşte prea repede cu greutăţile unui om mare.
Oricât de rece şi de cretin sună ce voi scrie acuma, să ştiţi că o spun foarte sincer şi sunt perfect conştient ce zic:
Sinucigaşii mă lasă rece!!!!!
De ce? Pentru că e un act egoist!!! Sinucigaşul nu se gândeşte că prin actul său face oameni să sufere… părinţi, fraţi, surori, prieteni. Nu pot şi nu mă lasă inima să zic: “Vai săracul” sau “Vai săraca”! El sau ea cu mâna lui/ei şi-o făcut-o.
În vara anului 2007, eram în Germania la soră-mea în vizită. Ea stă într-un cămin cu vreo 14 etaje. Ea stând la etajul 10, deci destul de sus. Într-o zi de duminică, ne-am gândit să mâncăm pe balcon, pentur că vremea era superbă. Şi când ne-am pus la masă pe balcon, un tip de la etajul 13 s-a aruncat în gol (de pe balcon).
Gândiţi-vă ce senzaţii ne-or trecut prin vene când am văzut că un om pică zeci de metri în jos, pe lângă tine, când tu încerci să savurezi amiaza o pizza făcută de tine. Prima dată am rămas şocat… nu ştiam ce s-a întâmplat, cum sau de ce o căzut ăla, dacă o fost împins, sau o fost un accident sau ore chiar o vrut el să cadă?
După o oră aflăm că s-a sinucis “din dragoste”!!! Păi cât de tembel şi de dobitoc şi de egoist poate fi un om?!?!?!?!
Puteţi să mă înjuraţi şi să mă credeţi un cretin că zic aşa de un student care a suferit din cauza iubirii. Dar orice om are un moment fatal în viaţă, când totul se dârâmă ca un castel din cărţi de joc. Asta e viaţa! Nimeni nu a spus că prin viaţă treci mereu râzând şi dansând!
Aşa, acuma să fac legătura cu acea fată care s-o aruncat în gol.
Cred că orice adolescent a avut faza sa de melancolie, când simţea că nimeni nu-l mai înţelege, când totul e parcă făcut împotriva sa etc. Deci aş putea zice că orice adolescent a fost cândva un fel de “emo” care a plâns, a suferit, dar pe urmă şi-a luat inima-n dinţi şi a înţeles că nimeni nu va veni să te ridice, dacă TU personal nu eşti în stare să-ţi dai un ŞUT în fund şi să spui: Ba pot!!!
Predispuişi la sinucidere nu sunt numai Emo’s, ci orice om din orice categorie socială: de la cerşetori şi măturători de străzi, până la Pop-Idol’s şi multimilionari.
Adolescentul secolului 21 are mult prea devreme contact cu anumite lucruri din viaţă care ar trebui să apară eventual mult mai încolo când e pregătit să lupte cu ele. Acoolul, drogurile şi sexualitatea sunt 3 factori care îl complexează pe tânărul de azi. Dacă nu bea acool e considerat “puiu mamii” “pocăit” “fătălău” sau “laş”, dacă nu pune în gură ţigarea, sau mai rău droguri, atunci e copil, fraier sau LOOOOSER! Şi dacă nu şi-o trage devreme e “necopt” “virginel” “bebe” sau alte chestii.
Poţi să bei, dar Când vrei şi Cât vrei tu! Poţi să fumezi, doar dacă-ţi place ŢIE şi când îţi place ţie! Şi începi viaţa sexuală atunci când simţi TU că e timpul potrivit şi nu când ăla din stânga sau dreapta o face de zici că o fost protagonistul din bancul cu Tata-iepure şi Fiul-iepure!
Mulţi apelează la metode disperate de a ieşi din această stare pseudo-inferioară şi caută o metodă artificială de a ajunge undeva sus pe piramida socială adolescentină!
Acuma, de ce nu dau importanţă curentului “Emo”: pentru că nu e nici optimistă, nici realistă. E 100% pesimistă şi dăunătoare! Un punker, deşi e opozant societăţii şi un adevarat rebel, el nu se trânteşte la pământ şi nu îşi plânge de milă, ci îl doare fix în cur de lume şi îşi duce viaţa aşa cum crede el că e mai bine. Un Emo în schimb se crede un MEGA-egoist, nu dă absolut nicio şansă mediului în care trăieşte să-l înţeleagă, crede că e mişto să fi asocial şi absolut cool să ţi se rupă de tine însuşi şi de viaţa care o ai înainte.
Ok, poate că nu toţi Emo’s sunt aşa, dar o mare parte aşa se comportă şi o bună bucată aşa sfârşeşte precum fata aia de 12 ani.
Prin urmare: Sinuciderea nu e o rezolvare! E o dovadă de laşitate, de egoism nesimţit şi de “infra-sub-troglodism”!
voi baga un p.s. la entry pentru ca oamenii sa-ti citeasca si tie comentariul, seba! mi se pare extrem de bine formulat.
Mersi mersi
Ca să vezi ce inspiraţie am dupa o noapte de Retro Party în Liquid! 
@seba: esti femeie sau esti gay?
noi doua, daca imi amintesc eu bine, am avut impreuna perioada emo…a mea a fost mai pronuntata din cauza teribilismului
dar, un prieten bun de care imi este tare dor, pe numele lui Rocky, mi-a sugerat sa ascult melodia “Suicide” a lui Bobby Gaylor…si a functionat…va sugerez si voua, copii sinucigasi, sa o ascultati si voi!