…vreau frezii, pentru ca-mi reamintesc ca-i primavara afara sau macar in sufletul meu.

…vreau bijuterii unice-n lume (facute doar pentru mine), pentru ca imi reamintesc de faptul ca-ti place sa investesti timp in a ma infrumuseta (in exterior si interior).

…vreau sa-ti ofer zambete “fara numar”, pentru ca ma bucur sa te incant cum stiu mai bine.

…vreau urari de bine, de sanatate si bucurie, pentru ca…imi plac. Mentin atmosfera calduroasa tot timpul

…vreau ca toate proiectele pe care le-am pornit in ultima vreme sa se concretizeze in motive noi pentru a zambi (de asta asta, cu satisfactia aceea de distanta parcursa cu succes). Vrei detalii? Le gasesti aici si aici…iar acesta e doar inceputul!

…vreau sa dau peste oameni care sa-mi ofere un motiv in plus pentru a-mi continua drumul in aceasta directie, care sa ma motiveze sa fac exact ceea ce-mi place.

…vreau sa-ti multumesc din nou ca ma indemni sa scriu, sa citesc, sa incerc sa-ti ofer momente de calitate pe acest bloguletz si…

…vreau sa-ti spun ca-ti pregatesc o surpriza:  xPRimentul se innoieste curand, fiindca are deja o varsta venerabila in online-ul romanesc!

Despre ce e vorba vei vedea exact atunci cand totul e gata Ce-i drept, fara tine nu pot face absolut nimic asa ca

…vreau sa-mi raspunzi la intrebarea:

CE INSEAMNA PENTRU TINE XPRIMENT.COM?

Sa-ti povestesc putin despre inceputurile mele internetice: mai tii minte de frenezia mIRC?

Ei bine, atunci am descoperit eu ca prin intermediul netului poti ajunge foarte usor la oameni aflati la distante considerabile. in capsorul unei copilutze de 8 ani cu adresa de mail si o pasiune de nestavilit pentru site-ul barbie.com ceva a facut click in momentul acela. si, desi nu dispuneam decat de 10.000 lei vechi in fiecare saptamana, ii utilizam pentru accesul la cel mai select net cafe din sibiu (club 79, pentru cunoscatori) in scopul acumularii de cunostiinte noi.

La 10 ani de la evenimentele mentionate mai sus, lumea inca nu s-a schimbat. Internetul (sau ceea ce percep eu din Internet) se bazeaza pe aceleasi principii de acumulare a “conexiunilor”, de stabilire a unor relatii interumane prin intermediul unor giumbushluri mult mai “cool” precum hi5, facebook, bloguri, twittere si alte cate si mai cate. Oamenii isi expun sentimentele, crezurile, creatia, identitatea pe fiecare platforma care permite acest lucru, in scopul facilitarii unor subiecte de discutie cu diversi alti insi, interesati de aceleasi domenii ca stimabilul detinator de social media device.

In felul acesta, omul isi rezolva (macar partial) nevoia de interactiune, largindu-si in acelasi timp si cunostiintele in domenii cat se poate de variate. practic, fiecare e liber sa aleaga ce si pe cine asculta, insa are si de unde sa aleaga. companiile cu “potential” investesc in aceste “gadgeturi”, ultimele se dezvolta, tehnologia evolueaza, noi comunicam, ne informam cu privire la valoarea unui produs, discutam cu cei din jur, ne decidem daca il cumparam, companiile au de castigat si investesc in continuare.

Conduce acest lant de “succesuri” intr-o directie buna?

poate ca asta e varsta la care trebuie sa o dai in bara de atatea ori, pana cand te dezmeticesti si-ti dai seama unde gresesti. la care primesti telefoane nocturne pe care nu-ti mai doresti sa le inchei si telefoane matinale la care nu-ti doresti sa raspunzi. la care iubesti sentimentul pe care ti-l confera o privire bine directionata intr-o seara la un party dintr-o cabana inzapezita, departe de stress-urile orasului.

poate ca acestea-s momentele potrivite in care sa citesti carti de marketing in loc sa-ti inveti la mate. sa te concentrezi pe orice mai putin pe…iminent. sa astepti ca furtuna sa te loveasca din plin si sa nu ai nimic de obiectat. in fond, daca e o stare pe care o astept de multa vreme, aceea e libertatea de a dansa in ploaie. sa alerg de gloante ce se-ndreapta spre mine ca urmare-a greselilor din ecuati rezolvate cu metoda lui cramer m-am saturat.

imi place sa dau peste povesti clasice de succes: copil cuminte, silitor, isi face mereu temele la scoala, repeta, invata, rezultate uimitoare la olimpiadele scolar totul finalizat intr-o diploma care nu-l ajuta sa zboare nici macar pentru o clipa, inaltandu-se din mediocritate.

dar, mai mult decat povestile clasice, imi place sa creez povesti neconventionale de succes. si, cu putin noroc, am toate sansele sa reusesc. tine-mi pumnii si asteapta-te la ce-i mai nastrusnic!

[empire of the sun - we are the people]

Un sfarsit de saptamana cum nu se poate mai emotionant…nu mi-as fi putut imagina ca voi reusi sa xPRimentez atatea senzatii in doar 3 zile.

Totul a inceput joi seara, cand am fost anuntata pe twitter de castigarea unor bilete la concertul Vondei Shepard de vineri seara din Sibiu (yeeeeeey!). De atunci, surprizele s-au tinut lant! Concertul a fost mai mult decat ma asteptam: voie buna, o artista desavarsita care a stiut cum sa tina publicul in picioare cu ritmurile ei, muzica blanda, dar vibranta; ce m-a impresionat cel mai tare a fost sa vad atatia oameni veseli in acelasi loc. O oportunitate pentru a-i face persoanei iubite un cadou de Valentine’s, dar si o ocazie de a te simti bine in locuri mai putin conventionale (tinand cont de faptul ca “ne simtim bine” tot mai des prin cluburi si cafenele). Sunt inca invaluita de magia salii de concert luminata de prezenta Vondei.

Ziua de sambata a fost dedicata (aproape) in totalitate fotografiei, fiind o ocazie de a-mi depasi limitele in ceea ce priveste creativitatea+nesomnul. Chiar daca am ramas “inzapezita” in anumite momente, am reusit sa dezvolt 10 teme in cadrul Fotomaratonului Sibiu in imagini pe care sper sa le regasesc si la expozitia din 13 martie de la Centrul Cultural Habitus (in fond, a fost vorba de un concurs, e normal sa-mi doresc sa castig!).

E duminica seara si-n curand incepe o noua saptamana, cu noi provocari, cu un inceput de BAC de care sper sa scap cu bine. O noua sansa de a ma apropia de viitor si de a-mi incerca din nou norocul.

Pentru ca uneori ai noroc doar prin simplul fapt ca ai exact prietenii care te ajuta atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Multumesc!

[vonda shepard-searching my soul]

…daca s-ar ocupa de ele cineva care sa nu se incadreze in tagma de profi de mate sau editori neinteresati de ceea ce scot pe piata. E foarte adevarat faptul ca nu exista un interes deosebit in a face cartile de mate sa se vanda, dat fiind ca in fiecare an exista mii de elevi care se pregatesc pentru BAC si au nevoie de exercitii din diverse manuale alternative. Altfel spus, oricum se vand bine. Editurile se ocupa mai degraba cu familiarizarea cartilor lor printre profesorii care predau la scoala (sau le distribuie prin librarii si Dumnezeu cu mila), decat sa se ocupe cu promovarea care le-ar putea diferentia CLAR fata de toate celelalte editii ale concurentei: captarea atentiei ELEVULUI.

nu stiu daca vorbesc doar din perspectiva mea (te rog corecteaza-ma printr-un comentariu daca esti de alta parere), insa matematica a incetat de mult timp sa ma fascineze mai ales din cauza felului in care mi se prezinta. Prof plictisit la ore, galagie in clasa, teme cu duiumul (pe care oricum nu si le face si nu le corecteaza nimeni). Ajung acasa si realizez faptul ca nu mai am nicio idee despre ce s-a discutat in ora, astfel incat incerc sa ma dezmeticesc din carte (noi nu mai primim manuale, dar proful ne-a dat niste sugestii pe care sa le cumparam) cu ce se mananca integralele. Nicio sansa cu limbajul de lemn! Problema e ca peste tot gasesc aceleasi explicatii, aceleasi grafuri prost printate, acelasi dezinteres pe care ei mi-l ofera mie ca si client si pe care il replic eu, inchizand iute cartea si concentrandu-ma asupra lucrurilor mai importante.

Ce-ar fi daca am incerca o noua abordare? O carte in care sa ti se explice termenii pe care nu-i intelegi intr-un mod simplist, cu diverse ilustratii (vesele) pe care sa le pricepi imediat ce le-ai vazut? Sa nu ti se impuna a efectua o mie de exercitii dupa fiecare lectie, ci sa ti se spuna si cu ce te vor ajuta mai departe. O carte de mate mai user-friendly ar fi perfecta in situatia in care ma gasesc acum.

Gandeste-te cat de mult s-ar vorbi la ore despre o carte de mate DIFERITA de tot ce-ai gasit pana atunci pe piata. “Andrei, tu ai vazut ce poze au astia ca sa explice integralele?” “Ia arata-mi si mie!” sau “Victor, tu de unde stii sa rezolvi exercitiul asta?” “Pai, am citit din cartea de mate, de la pagina x”. Si nu e vorba aici doar de ilustratii sau de un limbaj apropiat colocvialului.

E vorba de o intreaga filozofie prin care ajuti copilul sa se dezvolte intelectual prin apropierea de modul lui de gandire. E ca si cum ai lucra cu toate abilitatile didactice de care dispui si le-ai integra intr-o carte. O carte cu personalitate, poate cu un blog pe care sa se poata citi cele mai noi descoperiri din domeniul tehnologiei si stiintei (cu diverse aplicatii downloadabile), o carte 2.0 care sa te indemne sa privesti matematica in splendoarea ei. Si chiar daca nu vei ajunge cercetator, macar sa ramai cu niste impresii placute dupa ce termini liceul.

…vremea cand numele meu se incheia cu .blogspot.com, cu toate afectiunile aferente unei bloggeritze minore si xTRem de ilegale. cand nu stiam ce-i ala SEO si-l confundam cu CEO (crezand ca poate o fi o noua forma de abordare a aceluias subiect). cand scriam articole si ma semnam prin propriile nazuinte, stiind ca “o sa cresc eu mare si va fac pe toti”.

heh, timpul a trecut rapid, lasand in urma doar o vaga amintire a celeia ce am fost mai demult. ce-i drept, afirmatiile facute in trecut stau mereu la dispozita celor cu adevarat interesati, uneori chiar si la indemana mea, pentru a analiza anumite intamplari, pentru a le reinterpreta. sunt cuvintele care ma definesc, care au conturat pe parcurs imaginea unei persoane dornice de noi xPRiente si calatorii, sunt acele fotografii care m-au acaparat intr-o forma sau alta si mi-au deschis orizontul, sunt eu. in portii mici si frecvente, cu bune si rele, cu sau fara cartile citite, temele facute, twitter-ul la zi.

pentru mai multe detalii, accesati-mi viata personala. sau dati click pe prima luna care va sare in cale. pentru ca bloguletzul, cuibusor de nebunii, implineste un an de activitate sub numele de xPRiment.com, insa, a fost si va ramane o parte din Andra Muresanu (future writer of dreams and desires).

[nouvelle vague-this is not a love song]

p.s. iti multumesc ca ma citesti si sper sa-ti ofer macar un motiv in plus cu fiecare articol sa o faci in continuare!

Uneori, viata te aduce la concluzia ca memorezi involuntar doar anumite clipe din existenta ta de zi cu zi. Sunt cele care te-au marcat atat de adanc, incat ai ajuns sa le desemnezi ca fiind constituentele propriului tau borcan de fericire. Asimilezi intamplari in imagini pe care le pastrezi de-a lungul timpului, lasandu-ti creierul sa faca editarea de rigoare pentru a “corecta” diverse imperfectiuni.

Cu timpul, ajungi sa le privesti ca fiind ACELe componente de baza ale fericirii tale, acele lucruri care te-au facut odata sa uiti de griji, sa te deschizi ineditului. Ignori insa un aspect foarte important din intreaga ecuatie: posibilitatea ca, in momentul de fata, sa nu mai fi ACELasi om pe care l-ai intruchipat in trecut. Schimbarea este variabila care survine cu fiecare drum nou pe care il avem de traversat, astfel incat aceste imagini sa nu mai reprezinte decat niste pasaje dinaintea ultimei intersectii, niste fragmente ale memoriei si imaginatiei tale.

Aflandu-ne in imposibilitatea de a simti o traire intensa, calda, in anumite situatii pe care le traim, tendinta de a ne agata de un trecut glorios se intensifica, devenind un aspect definitoriu al personalitatii noastre din prezent. De ce ne lasam influentati de retete, cand putem lasa loc haosului ce implica noutatea? De ce decidem sa urmam trasee prestabilite de altii, atunci cand exista o sansa sa ne cream unele noi? De ce ne legam de imaginile pe care le-am vazut in altii pentru a ne determina contururile propriului nostru portret?

Suntem atat de obisnuiti sa urmam un model prestabilit, incat orice abordare diferita reprezinta o curiozitate pe care multi nu doresc sa o xPRimenteze. Astfel incat ramanem incurcati in itele propriilor vicii, care ne transforma din oameni in masini care lucreaza, interactioneaza, socializeaza in zona lor de confort, sexeaza, livreaza si dorm.

Ce imagine doresti sa lasi despre tine?

[andy moor-faces]

din seria: trecute, dar nu apuse, iti prezint un material care trebuia sa ajunga in fata ta in urma cu mai bine de un an. la momentul respectiv insa n-am avut probabil curajul sa-l scot la lumina, astfel incat a aterizat printre mormane de draft-uri. iti prezint cu drag intrebarile pe care mi le puneam in 27.05.2008, atunci cand urma sa-mi inchei al zecelea an de scoala:

ploua, iar intamplarea face sa ploua in culori. dupa ce am pictat ani intregi cu picuri negri pe zapada alba, azi ploua colorat si ma patez pe tot trupul, alergand agitata printre curcubee si surasuri.

cand vara se apropie, cand englezul meu intra pe net dupa 2 luni de absenta si-mi povesteste ca vine la budapesta (aaaaa!), cand cambridge-ul sta pitit dupa colt si eu in continuare nu-mi fac temele (suna a deja vu), cand scoala se incheie si simt deja mirosul de bucuresti (si metroul aferent), totul capata un sens deosebit. mi-e mai mare dragul sa scriu acum, cu tot timpul asta inexorabil pe cap, amorul in vene si planurile prin suflet…picura cu vise neimplinite, dar marea de dorinte e infinita.

mai am doi ani si termin cu obligatiunile scolare, ramanand doar cu clipele placute in suflet si povestea despre toti si despre toate. dar unde ma va duce drumul de acum incolo? voi reusi sa ma autodepasesc aducand parisul pe harta facultatilor de vis? oare voi gasi fericirea acolo unde ma straduiesc sa o caut? in cele din urma, imi voi definitiva statutul de…om boem?

cand unele lucruri se incheie, altele trebuie sa le ia locul. si atunci vine momentul deciziei: de acum, incotro?

de-as fi stiut atunci ca nedumeririle acelea imi vor colinda mintea, m-as fi pregatit din timp cu niste raspunsuri elaborate, poetice, artificiale. in schimb, sunt constienta doar de un singur aspect: ca anul acesta imi voi gasi o rezolvare simpla pentru a elucida toate variabilele pe care le-am intalnit in acesti ani de studiu.

si ca, pentru o schimbare catusi de mica a lumii inconjuratoare, e nevoie de o schimbare majora a sinelui. pe care sunt dispusa sa o fac pe orice taram mi se ofera aceasta posibilitate.

[tiesto-feel it in my bones]

ti-o zic drept: vrei sa ma vezi cu adevarat fericita?

ne-a lovit criza. n-avem bani, si chiar daca eu am bani de la Mosul rudelor, ideea e ca nu prea avem bani. DAR probabil ai ceva ce eu nu stiu sa folosesc atat de bine: torrent-ul.

stii bine ca-mi plac filmele bune. bune bune. muzica buna. de aia de care stii ca nu a auzit nimeni in afara de mine si de cei care au compus-o. muzica buna din filme bune. tarantino, tarkovsky, fellini, coppola, kubrick. premiate, comentate, drese si alese pe spranceana. si te-ai rezolvat simplu si tres eficient.

pentru ca stii bine cat de mult ma bucur atunci cand am muzica prin preajma sau cand sunt pusa pe ganduri de o scena interesanta. iar daca esti la distanta mare de mine si vrei totusi sa faci un gest fain, exista intotdeauna o casuta postala care abia asteapta sa fie umpluta cu dvd-uri.

ai vrut idei, ti-am dat idei

te-asteapta-n curand un mic cadou de Craciun de la yours faithfully. pana atunci, spor la cautat/downloadat!

[stealers wheel-stuck in the middle with you]

p.s. desigur, exista si varianta simpla in care imi poti achizitiona diamante, dar iti ziceam mai inainte ca suntem in criza si, in plus, ce-mi vei face cadou de Iepuras daca te inhami de acum la bijuterii?

n-am avut niciodata unghii frumoase. ba dimpotriva, de multe ori mi-am pus problema ca exista vreo lipsa de “ceva” in organism, motiv pentru care au structura pe care o poseda. sunt casante, se exfoliaza, au probabil atatea dileme in legatura cu existenta aceasta pe Pamant, incat fie se sinucid, fie ajung intre dintii mei (foarte puternici, de altfel). Si uite-asa am avut parte de o adolescenta lipsita de placerea de a-ti infatisa mainile cu ostentatie in vazul lumii.

cu timpul, am aflat de leacuri pentru cuticulele mele salbatice. am incercat sa le dau cu creme scumpe, dar nu m-am tinut de treaba si nu am ajuns la niciun rezultat concret. toate nebuniile care-ti intaresc unghiile si le fac ca in revista? le-am incercat si tot degeaba a fost. pile peste pile, de la cele din metal la cele din materiale pe care nu le pot pronunta, toate au trecut prin mainile mele. insa pentru a reusi, e nevoie sa persisti in incercare.

am ajuns intr-un punct al vietii mele in care am decis sa le ascund in spatele straturilor de gel. brusc, lumea se uita mai atenta la mainile mele, eram constant admirata pentru french-ul desavarsit pe care-l afisam, am ajuns chiar in situatia in care refuzam sa neg ca e vorba de niste unghii false, puse acolo cu multi bani pentru a-mi multumi ego-ul. sub plastic se ascundeau aceleasi unghii mici si firave pe care le-am avut dintotdeauna si pe care nu le ajutam in niciun fel sa supravietuiasca traiului cotidian.

atunci am decis ca e timpul sa pun capat saradei. ca e inutil sa umblu faloasa prin lume cu ceva ce nu este al meu. lasandu-mi unghiile sa respire, am reusit sa le aduc la performanta de a arata de-a dreptul acceptabil, prin propriile lor metode. mici si cochete, au acum o noua nuanta perversa, parca numai buna pentru sarbatori petrecute pe plaiuri straine. am observat faptul ca le place enorm sa fie rasfatate, sa aplic exact acele substante care le calmeaza si le ajuta sa creasca. am inteles ca ele sunt o particica integranta din mine si ca le pot face sa semene cu intregul prin simpla aplicare a doua straturi de oja rosie.

cine ar fi crezut ca schimbarea survine doar atunci cand esti impacat cu tine? [si stii cum sa citesti printre randurile propriului tau destin]

[you've got the love]